OK, am stabilit că te pricepi la efecte speciale, ceea ce e foarte bine. Īnsă nu e suficient.
Mai trebuie ca ritmul şi atmosfera melodiei să se regăsească īn imagini şi asta ţi-a ieşit īn Lucy şi Jigoku dar nu prea bine īn Ouran. AMV-ul despre Ouran īmi lasă impresia că e pur şi simplu o succesiune de secvenţe şi o piesă trīntită peste ele. Lucy stă cel mai bine la capitolul ăsta. Jigoku e undeva īntre, e clar mai bine decīt īn Ouran dar ai momente īn care pui imagini statice sau cu acţiune lentă pe secvenţe melodice alerte şi se duce naibii efectul.
Iar după ce rezolvi şi treaba asta tot o să mai ai un lucru de făcut: să dai AMV-urilor tale un subiect. Un AMV reuşit, īn accepţiunea mea, e un videoclip, are un subiect, o intrigă, e un fel de poveste, spune ceva. Şi trebuie să-i reuşească treaba asta şi pentru spectatorii care nu au văzut acel film sau serial. La modul ideal ar trebui să-ţi gīndeşti AMV-urile ca un adevărat regizor, adică să ai un scenariu şi să vrei să transmiţi ceva spectatorului. Nu te poţi baza pe faptul că a văzut serialul şi "se īnţelege". Imaginează-ţi că eşti īntr-adevăr regizorul, că tu decizi ce scene vrei să producă personajele, tu alegi o melodie, dar porneşti de la ce vrei tu, ca şi cum s-ar filma scenele abia după ce le imaginezi tu.
Din punctul ăsta de vedere AMV-ul cu Ouran este zero. Nu mi-a spus absolut nimic (culmea, am văzut Ouran). Sīnt pur şi simplu imagini puse pe muzică (şi nici asta nu e făcut foarte coerent, repet.) Jigoku, deşi se potriveşte mai bine muzica pe imagini, tot nu-mi spune nimic. Serialul ăsta nu l-am văzut şi te suspectez că te-ai bazat prea mult pe faptul că va fi văzut de "cunoscători", mai ales că zici că e preferatul tău. N-am idee cine-s personajele, care-s relaţiile dintre ele, care-i subiectul, şi tu nu mă ajuţi deloc. Aşa că rămīn doar cu nişte scene oarecare, antrenante ce-i drept, dar singurul lucru care mi se transmite sīnt nişte sentimente de nivel jos, provocate de imagini. Dacă asta a fost tot ce vroiai să comunici, e OK.
Lucy a fost cel mai bun şi din punctul ăsta de vedere, deşi numai pe la īnceput. A avut un oarecare fir logic (evadarea lui Lucy) combinat cu o escaladare treptată a muzicii. După care ai căzut exclusiv pe scene de acţiune şi a devenit iar un amalgam de imagini şi sunete, bine potrivite īntre ele, dar inexpresiv.
E clar că ai tot ce trebuie pentru a face nişte AMV-uri remarcabile, dar trebuie să-ţi exersezi nişte muşchi diferiţi pe viitor. Cel mai bun sfat pe care ţi-l pot da este următorul: foloseşte o abordare diferită. Īncepi cu o foaie de hīrtie şi gīndeşte-te īn primul rīnd ce vrei să transmiţi spectatorului. Vrei să faci o prezentare a unui serial, pentru a-l incita să-l urmărească? Dacă da, trebuie să procedezi īntr-un anumit fel; trebuie să produci un fel de rezumat al subiectului, să strecori scene interesante etc. Sau vrei să transmiţi ceva, un sentiment, o idee? Pentru că atunci trebuie să insişti pe ea şi să construieşti videoclipul īn jurul ei. Īn ambele cazuri ar trebui să porneşti de la un scenariu scris, cu etape, cu sub-secţiuni, urmīnd ca abia ulterior să treci la alegerea secvenţelor pentru fiecare şi la alegerea unei melodii.
N-ar strica să īţi īncerci puterile cu videoclipuri scurte, de pīnă īn 30 de secunde, pīnă īncepi să te descurci mai bine. Cel mai probabil īn momentul de faţă īncepi de la ascultarea unei melodii, care te impresionează şi īţi spui "ce bine ar merge asta cu un AMV din cutare serial". Ştiu senzaţia, am şi eu un fişier plin de asocieri din astea piesă-serial.
Dar ai văzut ce iese din modul ăsta de abordare. Piesele sīnt īn general lungi, de 3-4 minute şi dacă nu porneşti de la o idee concretă ajungi să te conducă melodia īn loc să decizi tu şi doar īngrămădeşti imagini pe linia melodică.
Au fost bagate si la concursul de amv-uri de la nijikon^^