Corectatzima daca am greshit ceva... please :

Limba Japoneza

In ziua de astazi vorbesc peste 120 de milioane de oameni limba japoneza, majoritatea dintre ei traiesc in Japonia si nu in alte ?ari. Japoneya este una dintre cele mai dificile limbi din lume, care reyulta mai ales din sistemul de scris extrem de dificil si nu de la felul in care se vorbe?te limba care este reltiv simplu.(uita-te la sec?tia de kana si kanji pentru mai multe informatyii despre scris si gramatica)

Scrisul japonez este inrudit cu cel chinez, dar limbile nu seamana de loc, de aceea este imposibil pentru un japonez sa se in?eleaga cu un chinez chiar daca scrisul este aproape identic.(normal ca exista mici diferentze intre cele doua scrisuri, multe rezulta din procesul de simplificare sau de la regiunea din care provine cel care scrie).
Provenien?a exacta a limbii japoneze este inca necunoscuta, dar totusi se remarca anumite asemanari cu limba Ryukyumana care este cunoscuta ca o limba sora, chiar ca un dialect al limbii japoneze. Fonetica, accenturile si gramatica din japoneze se aseamana cu cele din koreana.

Totusi se gasesc si multe neologisme in limba japoneza, provenite din culturile vestice:

din portugheza provin cuvinte ca : pan(paine)
din olandeza provin cuvinte ca: kohi (cafea) si biiru (bere)
din germana provin cuvinte ca: ideorogii (ideologie), noiroze (neuroza), geba (violenta), si (aru)baito (munca, slujba).
din franceza provin cuvinte ca: abekku (intalnire)
din engleza mai nou s-au introdus foarte multe cuvine, chiar daca multe dintre ele nu fac parte oficila din vocabular sunt folosite in comunicare.

Am o intrebare despre limba japoneza.

Pe scurt, noi spunem "minge rosie", englezi "red ball", dar japonezi cum spun. Adica ordinea este substantiv-adjectiv, sau adjectiv-substantiv.

Sistemul de scris dificil preluat de la chinezi a dus si la imbogatirea vocabularului japonez.

Un caracter chinezesc poate avea mai multe citiri in limba japoneza. O citire poate fi radacina cuvantului vechi japonez pentru care s-a preluat caracterul. O alta citire poate fi data de o adaptare fonetica (la setul de sunete utilizat in jp) a cuvantului chinezesc pentru caracterul respectiv. Deoarece cuvintele chinezesti sunt monosilabice, citirea chinezeasca apare mai des in cuvinte japoneze compuse.



ca parere personala, cuvintele compuse din citiri chinezesti suna nasol



bogdragon> minge rosie -> akai booru, adjectiv-substantiv (regula mai generala: determinant-determinat)



ca parere personala, cuvintele adaptate din engleza (ball => booru) suna jenant

Am citit in "Shogun" ca gramatica limbii japoneze, contrar a ce se cred, este foarte simpla.Numai verbe regulate, substantivele nu se declina, interogative si negative foarte simple.Toate astea au fost confirmate de ghiduri de conversatie.

Uite cateva lucruri, zic eu, interesante despre gramatica limbii japoneze (care nu-i nicidecum atat de simpla precum se crede):



- In japoneza substantivele nu au nici gen, nici numar si nu primesc nici articol hotarat sau nehotarat; cuvantul kutsu inseamna totodata pantoful, un pantof, pantofi..., sensul exact depinzand de context!



- Adjectivele nu tin seama de acordul in gen si numar cu substntivul la care se refera; ele isi modifica insa terminatia atunci cand sunt folosite la trecut, la negativ etc.



- Verbele nu au decat doua timpuri (trecut si non-trecut). Deci, japonezii nu fac o distinctie precisa intre prezent si viitor. In plus, verbele isi pastreaza aceeasi forma la toate persoanele singular si plural: verbul ikimasu, spre exemplu, inseamna totodata eu merg, tu mergi, el merge, ea merge, noi mergem, voi mergeti, ei merg, ele merg, eu voi merge, tu vei merge, el va merge, ea va merge etc. Verbele se pun intotdeauna la sfarsitul frazei.



- Subiectul este adesea omis, iar pronumele personale si posesive sunt rar folosite. De aceea, pentru un occidental, frazele japoneze par deseori vagi, imprecise sau ambigue.



- Frazele japoneze se formeaza invers decat cele din limba romana. Propozitia subordonata o precede pe cea principala. Astfel, pentru a spune : "as vrea sa-ti arat rochia pe care a cumparat-o mama mea", japonezii spun: mama mea, a cumparat, rochie, ti-o, arat, as vrea".

In ceea ce priveste asezarea cuvintelor in propozitie, cu verbul la sfarsit si toate chestiile alea, cumva seamana cu limba latina? Parca si acolo cuvintele nu erau puse tocmai in ordinea fireasca (noua).

Pai, da. Topica e similara limbii latine sau germane (aici n-as fi atat de sigur, dar am auzit ca germana are topica similara cu cea latina). Dar cam atat. Latina si/sau germana sunt limbi mult mai pragmatice. Le traduci dupa reguli gramaticale stricte si n-ai cum sa gresesti. Nu spun ca japoneza n-are reguli, ca are (si inca prea multe), numai ca traducerea depinde foarte mult de context, asadar implica si un pic de creativitate, zic eu. Oricum, intreg sistemul oriental e extrem de diferit. Bine ca la japoneza nu prea conteaza accentele, cum e cazul chinezei. In chineza, de exemplu, cuvantul ei poate insemna 5 sau sase lucruri diferite, totul depinzand de accent: ascendent, descendent, ascendent la inceput/descendent la mijloc/ascendent la sfarsit etc... Problema pe care un occidental nu va fi capabil sa o rezolve niciodata e faptul ca ei nu gandesc si nu scriu cuvinte, ci idei. Troubling, isn't it? Banuiesc ca nici macar nu poti sa incepi sa-ti inchipui ce inseamna sa scrii idei, tu sau eu fiind obisnuiti cu stilul pragmatic, occidental. De aici si kanji-urile japoneze (ideograme imprumutate de la chinezi), care pot fi citite in nenumarate feluri (forma lor fiind aceeasi). O sa mai scriu cate ceva si despre kanji...

Treaba cu kanjiurile cu pronuntarea cu accent a cuvintelor pentru a le da alt sens cred ca arata foarte mult diferenta intre cele doua culturi. Adica, cum se poate ca latinii sa fi inventat un vocabular si un alfabet atat de simplu de invatat si utilizat, iar asiaticii nu au putut realiza decat un sistem greoi care ia ani de zile sa-l inveti si nici atunci nu stii sigur ce vorbesti?



Desi stiu ca, cultura Asiei e frumoasa si straveche, totusi tind sa cred ca ei nu prea le aveau cu materia cenusie atat de bine.

Sa-ti reamintesc ca fara chinezi nu ar fi existat hartia, tiparul, praful de pusca, compasul etc.? Nu cred ca mai e cazul.



Este clar ca gandirea ta tine de pragmatismul si cosmocentrismul specific occidental. Aici e o problema de relativism cultural. Nu poti sa judeci o anumita cultura decat prin prisma propriei tale culturi si a simbolurilor imprimate in tine de aceasta. Daca esti, sa zicem, american, vei tinde sa interpretezi totul dintr-o perspectiva americana bine implementata. Nu poti sa intelegi cultura orientala asa cum o face un oriental. Si nici nu o sa fie posibil sa o intelegi ca el, chiar daca te muti si traiesti acolo. Asta din cauza patternurilor culturale imprimate de propria ta cultura care-ti schimba optica in functie de caz. Acelasi lucru e valabil si pentru orientali in raport cu occidentalii. Uite, treaba sta cam asa: incearca sa-i explici unui om care s-a nascut orb ce e si ce inseamna culoarea albastru. Vei putea?

[quote]Uite, treaba sta cam asa: incearca sa-i explici unui om care s-a nascut orb ce e si ce inseamna culoarea albastru. Vei putea?[/quote]



Vazusem un film in care un tip incerca sa faca exact chestia asta...ii spunea celuilalt sa se gandeasca la un miros, iar orbul asocia culoarea intr-un fel cu mirosul.



Anyways....back on topic. Sunt de acord cu tine la ceea ce ai zis.



Cam in ce perioada au fost inventate alfabetele hiragana si katakana? Din cate vad eu, acestea sunt o metoda mult mai practica si mai exacta de a scrie ceea ce gandesti. Cum latinul pentru a scrie cuvantul ce reprezinta omul care joaca intr-un film foloseste a.c.t.o.r., punand litere dupa cum i se pare lui logic, asha si japonezul pune [img]http://www.anime-club.biz/modules/informatii/hiragana/h_ha.gif[/img][img]http://www.anime-club.biz/modules/informatii/hiragana/h_yu.gif[/img]. Astea fata de scrisul cu kanji e mult mai logic, de aceea zic ca cei care au realizat kanji-urile s-au complicat un pic cand puteau sa faca ceva foarte simplu cum este hiragana. Dar bineinteles asha gandeste mintea unui om nascut pe partea cealalta (gresita) a globului

Limba japoneza foloseste patru sisteme diferite de scriere, ceea ce implica o complexitate deosebita din punct de vedere ortografic.

Cele patru sisteme sunt: römaji[b] (caracterele latine), silabarele fonetice native hiragana, katagana si kanji (caracterele imprumutate de japonezi din limba chineza).

Kanji sunt caractere de origine chineza si au fost introduse in Japonia incepand cu secolul al III-lea d.Hr.Acum 5000 de ani, in China a fost creat un sistem de scriere care initial era bazat pe elemente pictografice.

Hiragana ( hiragana) sunt caractere care reprezinta sunete, respectiv silabe.
O silaba este in general compusa dintr-o consoana si o vocala, dar sunt si situatii cand o singura vocala poate constitui o silaba.

Katakana ( katakana) este, de asemenea, un silabar care reprezinta, cu putine exceptii, acelasi set de sunete ca si hiragana.Katakana a fost format prin extragerea unei portiuni dintr-un kanji, dar ca si la hiragana, nu a mai pastrat semnificatia initiala. De aceea se face afirmatia ca silabarul katakana este inclus in kanji.

bah... [un indemnt violent; necivilizat]






edit: Urfe

Ow... lookie what we have here, un sfant care se crede si geniu.

The Saint(aka domnul Madalin Marian)> nu stiu de ce te-ai mai inscris aici, vrei neaparat ban sau vrei doar sa te bagi in seama. Daca am gresit ceva te rog sa evidentiezi acel lucru, daca tu sti mai bine.

Ok, te rog sa-ti explici comportamentul, sau te voi considera un Troll amarat si te voi trata ca atare.

P.S. daca ai de gand sa mai faci trolling pe aici, I know who you are, I know how you look like, I know where you live, and I am not in a good mood