Ellevan-prolog
Vantul vuia in noapte,aducand cu el un sir nesfarsit de destine care vor shimba lumea.Demonul isi inalta capul si adulmeca aerul.Daca nu ar fi avut ochii injectati,rosii,ar fi putut trece drept om.
Demonul clipi surprins.Mesajul fusese corect :cei pe care-i astepta ajunsesera.Sau poate era o cursa ?Statu pe ganduri o clipa,apoi spuse, pe un ton rece:
-Raspaditi-va !Ascundeti-va dupa copaci si tufisuri !Opriti pe drum pe oricine vine ….sau veti muri !
In jurul sau se foiau 13 cavaleri,inarmati cu sabii forjate in focul iadului si cu scuturi sub forma de hexagon,semnul lordului local.Pe hexagon,erau pictate scene in care oamenii erau torturati,fierti,transati,umiliti.Cavalerii se pierdusera imediat in frunzis,maraind in timp ce se ascundeau. In scurt timp,fosnetul se potoli,iar padurea se cufunda din nou in tacere.
Demonul,ascuns in spatele unui trunchi patruns de putregai,privi cu o fericire sadica pe carare.Era prea intuneric pentru ochii omenesti,dar pentru el lumina palida a lunii era la fel de limpede ca razele soarelui strecurate printre copaci ;privirea sa diavoleasca deosebea clar fiecare amanunt.Ramase nefiresc de linistit,avand in mana o sabie lunga,zimtata,c o lama care avea aceeasi culoare cu a ochilor lui.De-a lungul lamei se putea zari o dunga,de grosimea unui fir de par.Era o armadestul de subtire pentru a se strecura printre coatele unui om,dar si destul de solida pentru a strapunge grosimea unei platose.