Cu bucurie vă anunţ că de astăzi avem un subforum pentru cosplay şi o să îl inaugurez cu un topic pe măsură.

În topicul aceta o sa va povestesc pe paşi cum se face un kimono. Mulţi m-au întrebat exact cum se face pt că vor sa dea materialul la o croitoreasa sau vor sa il faca singuri...

Voi completa regulat topicul (nu va dau totul de-o data). asa ca prima parte:



Iată aici instrucţiunile pentru a vă face (sau a vă da la făcut) un kimono. Ştiu că termenul kimono nu este de fapt cel corect (este prea generic), dar îl vom folosi în continuare pentru a uşura munca unora care vor să dea Search la un moment dat… Toate cusăturile şi croiul sunt făcute după un yukata (kimono de vară din bumbac, care se poarta mai mult prin casă) original, dar modul de coasere este acelaşi în principiu.
Tot ce am găsit pe internet erau modele greşite sau „după ureche”(mi-am stricat destul material pe aşa ceva), aşa că m-am hotărât să împart experienţa mea cu restul lumii, să nu facă şi alţii greşelile din care am învăţat eu…

Cum alegem materialul?
Asta depinde de anotimpul în care vreţi să purtaţi kimono-ul. Al meu (cel roşu) e dintr-un material destul de gros, merge mai mult toamna sau primăvara, deşi mi-ar prinde bine şi o căptuşeală la el.
Totuşi am avut ocazia să pun mâna pe un kimono adevărat, cusut de mână. Era dintr-o mătase foarte fină, subţire, totuşi nu transparentă şi destul de densă (genul de material care „cade greu”). Avea şi căptuşeală, care era din cea mai fină mătase pe care v-o puteţi închipui. Erau mai de mult ceva batice mari pătrate colorate uni (într-o culoare) din matase naturala foarte fine…cei care le ştiu…aşa sa vă închipuiţi că este căptuşeala. Până acum nu am făcut nici un kimono cu căptuşeală, sunt conştientă că e foarte greu, trebuie cusută cu mâna, dar voi încerca şi vă voi spune cum e…
Aşa că încercaţi să vă găsiţi o mătase (poate fi uni sau imprimată) care sa nu fie de preferinţă elastică, pentru ca asta inseamnă să supuneţi la chinuri interminabile pe croitor (fie voi, fie altcineva). Puteţi merge la un magazin de metraje şi să cereţi ceva tripluvoal sau daca vreţi ceva mai gros piersică…am făcut un kimono din piersică şi a ieşit super, doar că mânecile fiind foarte lungi au ajuns să fie cam grele…

Cât material ne trebuie?
Lungimea kimono-ului e foarte importantă. De aceea măsurătorile trebuie făcute corect. Aşa că…
Vom folosi 3 litere pentru a denumi anumite lungimi de care e nevoie, lugimi care diferă de la persoană la persoană.
A – lungimea de la umăr până la vârful piciorelor + 50 cm (De ce 50 cm? – asta a fost cea mai mare greşeală a mea. Kimono-ul se leagă în talie prima dată cu o panglică, ajunstându-se lungimea dorită – până la nivelul gleznelor – iar surplusul rămas în partea de sus se pliază în aşa fel încât să se vadă de sub obi-ul înnodat
()
. Dacă vă uitaţi bine la kimono-ul meu roşu, partea aceasta lipseşte pentru că nu l-am făcut de lungimea care trebuia.). Această lungime se înmulţeşte cu doi (2 x A în imaginea model), pentru că hainele japoneze nu au in general cusături pe umeri, aşa că materialul vine din faţă în spate peste umeri fără nici o tăietură.
B – se măsoară cam de la 10 cm de sub bărbie până la vârful picioarelor + 50 cm. E o parte de material care se pune doar în faţă la kimono şi întregeşte pliul celor fouă părţi.
C – lungimea mânecii. Aici e după gust, dar şi după câţi bani vreţi să chetuiţi. Dacă vreţi o mânecă de până în 70 de centimetri (în jos, logic), puteţi lua în medie cam 5, 5 m de material. Facă vreţi mai lungi mânecile, atunci puteţi ajunge şi la 7 m, din cauză că nu se prea găsesc la noi materiale mai late de 1,40 m. Cum măsuraţi C-ul? Simplu. Luaţi o aţă (sau metrul de croitorie, cine deţine aşa ceva), ridicaţi mâna la nivelul umărului şi daţi aţa pe după mână. Măsuraţi practic lungimea aţei, la cât v-aţi hotărât să vă fie mâneca (aţa din partea de jos, care trece peste mână până ajunge iar jos lângă capătul celălalt al aţei ). M-am hotărât să pun o imagine pentru a ilustra măsurătoarea mânecii. Voila...


azi voi completa cu imaginea prin care descriu cum trebuie taiat materialul cumparat....
stiu ca am fost cam intortocheata la exprimare....daca nu intelegti spuneti va rog...sa modific....

Mie imi pare asa de bine k ai deschis topicul asta... de mult mi-am dorit sa imi fac si eu un kimono, nu neaparat sa ma duc pe undeva cu el, ci asa pentru mine, si in casa l-as purta daca l-as avea, dar nu ma descurc deloc cu croitoria, si dupa cum ai zis si tu e greu de gasit pe net un site care chiar sa explice pas cu pas ce trebuie facut... de abia astept sa mai postezi...

Continuăm.

Coasem partea din spate
Iată imaginea care mi-a dat un pic de furcă azi dimineaţă. Ce vedeţi acolo este bucata de material pe care o cumpăraţi. Am împărţit exact modul în care trebuie tăiat materialul.

Acuma să le luăm pe bucăţi....
A: măsuraţi după cum v-am spus în postul anterior. O să luăm ca exemplu măsurătorile mele. Eu am 1.62 m. De la umeri în jos până la vârful picioarelor am cam 1.30 m, la care am adăugat 50 cm. Asta înseamnă 1.80 m. Înmultit cu 2 face 3.60 m. Trebuie tăiate două fâşii lungi de "A x 2" (în cazul meu trebuia 3.60 m) şi late de 45 cm. A propos, toate măsurătorile de lăţime sunt oarecum standard. Adică merg şi la o tipă mai slabă, dar şi la una un pic mai plinuţă. pe mine vine fix cum trebuie. Dacă vedeţi că îmi depăşiţi gabaritul, mai puneti la lăţimea asta câte 5-10-15 cm, după "gust"
din lăţimea de 45 cm, 15 cm intră în cusături interioare (ştiu, foarte mult!), doar 30 cm rămân practic material vizibil din kimono. Sper că în dorinţa mea de a clarifica totul cât mai în detaliu să nu vă încurc mai tare. Vă rog spuneţi dacă e aşa.
Cele două fâşii se cos pe lungime (cum exact în postul următor) cam până la jumatatea lor (de fapt cu 10 cm mai puţin de jumătate). Aceasta va fi partea din spate a kimono-ului. În imaginea de mai jos se vede cam caum ar trebui să arate materialul după acest stadiu. Ce vedeţi colorat cu bleu e partea care va intra în cusăturile interioare. Albul e partea vizibilă, după cum spuneam mai sus.


Acuma serios, dacă mă complic prea tare în explicatii spuneţi...să nu dau dovadă de exces de zel...

Restul mâine probabil...

Bravo! de cand asteptam sa deschis topicul pe cosplay ... hmm nu stiam ca e asa de complicat sa faci un kimono , m-am pierdut un pic acolo prin explicatii dar mi-am revenit repede .


Off topic - Ete ne mai dau si eu un semn de viata si pe aici:).

Sunt putin nedumerita...kimono-ul tau, seamana mai degraba cu un yukata (kimono de vara, mai subtire evident, sub care nu se poarta decat lenjerie intima-purtat cel mai adesea la hanabi si matsuri), caci cel original (kimonoul) are mai multe lucruri pe dedesubt (lucruri destul de greu de facut) Si acum fiti atenti la maneci. Japonezele nemaritate poarta maneci lungi (ca cea din poza) numai la kimono, iar cele maritate maneci mai scurte, pana la sold. Cand vine vorba de un yukata, acestea sunt scurte, de aceea spun ca ceea ce a facut Shinju (si a facut destul de bine, chiar aproape de original, mai putin pliul de sub obi) seamana cu un yukata.
Shinju, trebuie sa iti faci o poza si din spate, ca sa vedem cum ai legat obi-ul. Cu siguranta, vei si explica, ne?

Well, da, e mai mult o combinaţie între kimono şi yukata. Trebuia să iasă mai lung (dar la momentul acela nu am ştiut cum să măsor lungimea), plus că din motive practice am rămas la lungimea asta. Dacă te uiţi la prima poză, cea în care arăt cum trebuie măsurat materialul pentru mânecă, kimono-ul stă mai bine pe mine, e mai bine strâns în faţă, plus că am am şi rândul doi pe mine... nu era complet dar macar aşa părea... la Nijikon m-am topit de cald numai cu un singur rând pe mine (de fapt în obi ajungi să fierbi de-a dreptul) şi nici nu am reuşit să mi-l prind bine în faţă... motivele nu mai contează acum...

Mânecile... mă mir că am uitat să menţionez faza cu lungimea în funcţie de vârstă şi statutul marital. De fapt eu îmi doream mâneci şi mai lungi, dar nu mi-a ajuns materialul, aşa că m-am mulţumit cu ce am avut.

Cât despre nodul de la obi... hehe, îmi ia cam un sfert de oră deja să îl fac singură, 10 min cu ajutor din partea altei persoane. E un nod destul de complicat (97 de paşi) şi cred că pentru asta o să fac topic separat. Până una alta, uite aici o poză, care se găsea şi în topicul despre Nijikon... acuma văd că sunt ceva probleme pe acolo...


PS. Eu îi zic kimono pt ca asta s-a vrut a fi la început, materialul e destul de gros, am avut şi ceva părţi de interior, incomplete, e adevărat, obi-ul nu e de yukata, e mai lat şi mai lung, plus că nodul e unul destul de complicat. Am uitat să menţionez că prima dată am făcut nodul ăla în jumătate de oră, cu mari chinuri. L-am făcut deja de vreo 30 de ori deja, şi pe mine şi pe alte persoane... acuma de m-ai trezi din somn tot aş şti să îl fac şi fără oglindă

Sugoooi! Nu cred ca as avea rabdare sa fac! Dar sti, la yukata exista funde deja facute pe care le agati (au un suport metalic) in interiorul obiului. De data aceasta, obiul este mai scurt si il infasori doar de doua-trei ori (ma rog, cam asa, am uitat...). In fine, poate iti vine vreo idee. Dedesubtul materialului de la funda sa afla carton. Cine se pricepe poate sa faca asa ceva si in romania.

@Shinju: inseamna ca te-am vazut la Nijikon OMG I`m a little surprised ca aflu dupa atata vreme

Scuze de offtopic.

Congrates pt kimono. Intr-adevar e o munca uriasa, dar rezultatele se vad.
Poate incerc si io sa-mi fac unu dupa bac

Te recunosc de la Nijikon^^Cred ca ti-am admirat kimonoul si tot ma intrebam de unde l-ai cumparat,acum am aflat^^"Idea e geniala si as incerca sa imi fac si eu unul dar....nu cred ca am abilitatea necesara*goes emo version*totusi o sa incerc*cought*sau mai bine spus cineva o sa incerce^^"

Super Shinju. Brava e de apreciat ca acest hobby destul de costisitor s-a finalizat si in ceva frumos si de ce nu si practic.

Felicitari in primul rand pentru costum si multumesc pentru detaliile pretioase. Aproape m'ai convins si pe mine sa incerc fabricarea unui kimono , dar ma impiedica lipsa unei masini de cusut in primul rand. Tu ce folosesti? Daca se poate spune ...

Oricum, mi se pare extrem de dificila purtarea unui kimono, oare cum reusesc japonezii sa nu fiarba in suc propriu