mmm... ok... so Satoshi Kon strikes again... cred ca a reusit sa se reinventeze sau de fapt reuseste sa creeze de fiecare data ceva nou variind pe aceeasi tema... mintea umana... in Paprika we see another "disease of the mind":delusion... fie ea halucinogenica, somatica... etc. ... ceea ce m-a surprins, sa vad pt prima data in operele atat de "sumbre" ale lui Satoshi, au fost culorile... vii... intense... nu am mai vazut atat vivacitate imagistica in operele sale de pina acum... daca fac o paralela cu Pefect Blue unde culoriile si imaginiile sunt aproape monocrome reflectand mintea incatusata cuprinsa de psihoze a lui Kirigoe, cred ca in Paprika nuantele atat de vii sunt puse tocmai cu scopul de a accentua paranoia stridenta a viselor... well... ca story... u got to see it for yourselves
mai multe detalii pe http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=4191

Imi cer scuze ca spamez tocmai eu.. dar e o coincidenta ce ma suprinde Tocmai mi`a recomandat cineva filmul, prin fratele meu, o persoana pe care nici macar nu o cunosc... si l`am pus la ddl.Si acum am zarit si topicul...wow

Sper ca maine sa revin sa editez postul.. cer iertare inca o data, dar nu m`am putut abtine

Ps. Go, go Sid XD

LE: Bun, deci vazut si Paprika. Fantastic film

La inceput nu incetam sa ma intreb "Ce naiba este Paprika?". Ideea este foarte bine reprezentata, pot spune chiar originala.. and i liked it very much.

Acum, am vazut ca Sid s`a zgarcit cu detaliile despre poveste si nu vreau sa fiu eu cea care va spoilereste..

La ce nu ma asteptam in film a fost sfarsitul. De unde si pana unde... n`am nici cea mai mica idee


In orice caz, Paprika merita vazut

... Paprika este numele de cod al dom'soarei Dr.Chiba ... in rest just watch it

ps: vb

Nu la asta ma refeream... this is obvious. Nu cine este ci ce este Paprika avand in vedere natura ei si ce face.. Si raspunsul venit mai tarziu in anime.. nu e satisfacator

Am filmul de cateva zile. Cand i-am citit descrierea pe diverse site-uri, am fost sigura ca daca anime-ul merita vazut, sigur ii va face Sid topic, asa ca am asteptat. And I was right!

Dupa ce am citit ce a scris in topic si nu am inteles nimic , l-am vazut. I se poate face si o descrierea a povestii, dar parca i-ar lua din farmec si mister. Mi-a placut la nebunie. Nu am mai vazut de ceva vreme un film (nu anime ) atat de bun. Grafica este exact asa cum ma asteptam sa fie. Iar OST-ul este bestial. Mi-a creat senzatia de Millennium Actress.

P.S. Sid, esti un fel de criteriu in selectia anime-urilor.

[edit] @YuliKa: Nu inteleg de cauti tu semnificatii lui Paprika. Eu zic ca nu trebuie. It/She just is.

Acum nu vreau sa stiu ce este, cum este etc. Am precizat doar ce impresie am avut la inceputul filmului, lucru probabil care se intampla tuturor

nope ... eu nu am analizat detaliile ci imaginea de ansamblu si m-a satisfacut fara prea mult preludiu detailistic si chiar si fara extazul final... si ca sa continui cu sensuri neintelese:P ati scapat un lucru... the scene cu paprika as a trapped butterfly... it's rape there... remember Pb ?... tovarashu' Satoshi are o predilectie catre violenta mentala ascociata cu cea fizica ... ain't that cute!? ....

Cum sa nu ne amintim de Perfect Blue?
Numai ca eu am vazut mai mult
Iar violenta mentala, asociata cu cea fizica, merge mai tot timpul la sigur.

Daca tot am ceva timp si nimic deosebit de facut o sa-mi dau si eu cu parerea.
In primul rand mi-a placut filmul si cred ca o sa urmaresc tot mai mult productiile celor de la Madhouse.
In al doilea rand as spune ca in Paprika nu e vorba tocmai de violenta fizica sau psihica, ci de incercarea unui mind control prin telepatie.
Dincolo de realitatea cotidiana si puterea noastra de intelegere se afla o forta care ne controleaza, as zice mai mult inconstient decat constient.
Prin puterea gandului ,omul poate depasii barierele lumii materiale si se poate ridica deasupra problemelor ,intrand in legatura cu vibratiile energetice si lumea astrala.
Subconstientul reprezinta un factor important . Prin inspiratie si apoi prin sange orice emotie, orice informatie cu care intram in contact se imprima in atomii corpului eteric.Gandul ca forma energetica are capacitatea de al focaliza.
In somn, inconstient corpul astral se desprinde de cel material. Visele sunt reale, faptul ca noi nu le intelegem sau nu avem o continuitate nu inseamna ca ele nu exista si ca nu ne influenteaza. Primim si interferam ceea ce singuri creem.
Exista persoane superioare din punct de vedere spiritual care pot stabili un transfer telepatic.
Puterea de disociere si activare a visului faciliteaza transferul extransenzorial cu un subiect adormit.
In general rolul telepatiei este unul pozitiv ,care incearca o echilibrare (''recuperare’’) a unui subiect cu probleme .De altfel cam asta se urmarea prin DC- mini. Totusi in unele cazuri telepatia poate influenta negativ, cu urmari grave daca cel ce o practica nu o stapaneste sau are in vedere atingerea propriilor interese.

A fost o incantare. O nebunie... un joc al imaginatiei. Preferatele mele sunt scenele in care care spatiul se curbeaza... si se trece in alta lume. Combinatia de vis cu realitate iti da posibilitatea sa inventezi orice... de la scene extraordinar de frumoase cum e cea cu Paprika plutind printre nori, la scenele grotesti cu alaiul de papusi. Se joaca continuu cu mintea noastra, ce e vis, ce e realitate, oare se vor contopi la un moment dat... sau nu... O visare pana la dementa combinata cu deductii logice, asa ceva rar gasesti. Cu asta pe mine m-a cucerit total. Adica, sunt scene in care logica e rece, intrerupte apoi de scene de nebunie inexplicabila. Plus avalansa de sentimente contradictorii... care vine continuu peste tine... amestecandu-se...

Remarc interpretarea foarte buna a lui Megumi Hayashibara, doua fete asemanatoare si totusi diferite... a fost o incatare s-o aud din nou.


O productie Madhouse, cu acelasi stil de desen incatator.... incepand cu personajele si terminand cu background-urile... ce mult imi place stilul... Si melodia de final... cu sunete care-ti raman intiparite in minte. Se joaca in continuare cu mintile noastre.... prin ritmul obsesiv.

nope Aldonza... nu este Madhouse... ci doar Satoshi Kon ... entuziasmul lui Muza este justificabil... Kon este genial in a pune in imagini mintea umana...

superb. e fantastica scena in care personajele sunt convinse ca se afla in real si descopera ca nu e chiar asa...
m-au incantat mereu desenele care iti forteaza imaginatia, care depasesc obisnuitul. ei bine, paprika exact asta face, de-aia filmul ii grozav.

putin gretos geniul, nu?

Soryy.. imi scapa.. spune-mi te rog la cine te referi...

numele nu l-am retinut. este acel gras imbracat in portocaliu...

important is what's inside, isn't it ?! ... NOT !

A zis Sid inaintea mea...
Mie mi-a placut de el... e asa de real... are cateodata gesturi de copil... si cand ii zice lui Chiba At Chan e dulce...

Altceva exista in Paprika... exista grotesc... visul cu alaiul de papusi e grotesc... estetica uratului... mi-a placut pana si partea asta...

Pentru cei interesati, am gasit filmul de vanzare online in Romania: MyMovie.ro cu subtitrare in lb.romana.

Există deja la vânzare în în magazine. L-am văzut la Media Galaxy, la "minunatul" preţ de 49.9 RON.
Prefer să aştept până mai scade preţul. Până la urmă, de la acelaşi preţ, Steamboy a coborât la 20 RON.

Este pur si simplu incredibil cum este imbinata realitatea cu fictiunea aici.
Este genul de in care personajele sunt atat de naturale, de reale cu exceptia faptului ca nu sunt. M-a pus putin la "lucru", am incercat sa imi amintesc niste vise ca sa le pot compara cu ce vedeam, lucru destul de greu pentru mine avand in vedere ca uit ce visez de cele mai multe ori.
Reprezentarea este complet originala, condimentata, te face sa iti placa sa privesti, iar culorile vii de multe ori mai "intunecate" decat cele inchise nu?

Anyway, o sa fiu mult mai atent de acum incolo dupa creatiile lui Satoshi Kon, that's for sure.

P.S. thanks Muza chan

scarz08:
Cu placere... te invit la Perfect Blue....



Culorile... da... interesant subiect. Nu cred ca am prins ideea... as vrea sa explici.

Mi-a atras atentia si mie culoarea rosie a lui Paprika, o pata de culoare vie, pe care nu ai cum sa nu o observi.

Nici personajele nu mai sunt sigure cand e realitate si cand vis, imi amintesc scena cu At chan, fiind aproape sa cada de pe balcon, sau faza in care verifica daca gardul este solid, pentru ca mai cazuse odata. Are insa avantajul de a fi destul de explicit, in ce priveste partea cu visele, visele celor implicati direct sunt foarte diferite, stii exact in visul cui esti, asta ca sa poti observa momentul in care incep sa se amestece.

Pana la urma scenele cu parada sunt favoritele mele, am revazut niste bucati din film de curand si m-a incantat aglomeratia de lucruri diferite care compun acea parada: statui budhiste, maneki neko, roboti, o armura, niste torii rosii care merg ca pe picioroange, diferite tipuri de papusi, frigiderul, stalpi de lumina, semne de circulatie, etc. Atat de japonez acel amestec, incantator.

Culorile acelea deschise, culorile unui festival, unei parade, menite sa fie un motiv de bucurie... nimic nu aduce mai multa disperare, inselaciune si neputinta unui om decat coruperea frumosului si a menirii unui lucru,
in spatele acelui frumos se ascundea the evil mastermind.
Omul greseste de cele mai multe ori atunci cand i se pare ca face un lucru bun.
Culorile acelea vii sunt mai intunecate decat cele inchise, deoarece inseala mintea. De exemplu cei 2 care erau plini de sange si dusi pe targa: in loc sa tipe, sa se vaite sau sa faca orice altceva se bucurau ca vedeau acea parada, acele culori si nu realizau in ce stare se afla. Un cosmar in culori deshise e mult mai terifiant decat unul in culori inchise, nu pentru simplul fapt ca este un cosmar, ci pentru ca nu ar trebui sa fie un cosmar.

scarz08:
Am inteles, mi-a placut mult observatia si o s-o retin. Uita-te cu atentie la tablourile de mai jos, sunt in stiluri diferite, dar au un punct comun: culori vii, calde, dar care nu exprima veselie, ci exact opusul. Zic eu ca e aceeasi idee.
http://www.famousartistsgallery.com/gallery/vangogh-pw.html
http://www.famousartistsgallery.com/gallery/miro-mv.html (cea din dreapta jos: Joan Miró - Ubu Roi - 1966)
http://www.famousartistsgallery.com/gallery/monet-po.html (a doua din dreapta sus Claude Monet - The Japanese Bridge - 1918)

Asa e. Sensul culorilor e schimbat in prima pictura prin simboluri, in a doua prin forma si a 3-a prin lipsa formei. You're one keen observer.
In film insa, pe langa acea parada este si Paprika, desenata in aceleasi culori vii. E o batalie a viselor, unde claritatea si gandirea e redusa la nivelul culorii.

Paprika este "vizibila" de oricate ori apare, iti atrage atentia. Si atunci cand nu e in rosu, imi aminteam de faza in care e zana... acolo totul este intunecat si rece, numai ea straluceste.

Eu cred ca paleta de culori folosita in anime nu este intamplatoare, este studiata, Satoshi Kon este face aluzii la pictura, aminteste-ti momentul in care Paprika intra in tablou. Si mi-am adus aminte de tabloul din Millennium Actress (el este in tablou... dar cu spatele.... se indeparteaza... si apoi dispare... raman doar urmele pe zapada...).

Paprika

cand ma gandesc ca aproape am ratat animeul asta... l-am luat doar fiindca aveam loc pe hard... si mi-am zis sa incerc (mi-a sarit in gand condimentul)... si a meritat fiecare secunda...

pe langa faptul ca "stabilitatea" lumii in care se petrece actiunea e asemanatoare stabilitatii mele mentale... povestea e captivanta din primul moment... totul se leaga si dezleaga intr-o goana nebuna spre raspunsul universal (nu 42... cum ar spune fanii SF) ... ci... ummm... altul (mie mi-a scapat)

culorile sunt si ele un amalgam viu care se schimba si se invart si iti iau ochii (am inceput sa o iau pe aratura)... iar cantecul e perfect... visul comun in care toti se pierd e asa o aberatie ca are perfecta logica daca stam sa ne gandim ca e un ansamblu de vise...

mi-a placut la nebunie momentul in care copilul Paprika se dezvolta mancandu-l pe batran... ideea de ciclu natural e evidenta... si moartea se uneste cu viata in momentul ala...

Paprika e o capodopera, a ramas unul dintre anime-urile mele preferate.

Tema mi-a placut extraordinar de mult si chiar vroiam sa zic si eu de scena cu mancatul. In primul rand nu cred ca e Paprika, ci At-chan si in al doilea rand, pe mine m-a incantat mai mult pentru ca o femeie a mancat un barbat pana la urma asta cred ca era si ideea, nu? ca tot dadea inainte Paprika exemple de yin si yang. Melodia mi-a placut iarasi mult, foarte flavorful.

Personajele mi s-au parut toate foarte bine realizate, fiecare avea motivele lui si dorinte ascunse si au fost cu atat mai mult bine conturate cu cat e vorba de un film de 1h 30 min.

ah si daca tot se vorbea pe prima pagina de faza cu "violul"... dupa scena in care ea l-a mancat pe el si cadrul in care ea statea dezbracata pe fundalul unui cer senin, a fost momentul meu preferat ca si realizare. ideea in sine e intensa si in special pusa in practica, sa iti bagi fizic mana sub pielea cuiva si sa ii dai jos un strat de... corp () ca sa descoperi adevarata persoana e cool!

plus ca are si o atmosfera magica, cu parada si muzica; sincer in scenele alea mi-a amintit de filmele Ghibli.
in orice caz, as recomanda filmul asta oricui (are creier )