yellow everybody...am venit sa va prezint noul meu proiect, de care sunt foarte mandra, este o prima incercare de naratiune la persoana I si de comentarii cat de cat umoristice, sper sa va placa si va rog sa lasati in treacat parerile si observatiile voastre , enjoy friends


Secretul prietenului meu


Prolog

Prolog

Ca sa incepeti lectura cu cateva detalii despre mine si despre viata mea, o sa incep cu o prezentare demna de o emisiune de cuplari: Ma numesc Dawn Reynolds, am 16 ani si locuiesc cu familia mea numeroasa in ultraaglomeratul si stralucitorul New York. Am o greutate normala si inca astept cresterea unor portiuni pentru marirea atentiei din partea sexului opus, dar sa zicem ca ne multumim cu ce avem.
Familia mea are un rol foarte important in viata mea,fiind sprijinul meu constant, dar din pacate nu suntem cel mai bun exemplu de unitate. Totul a inceput cand la varsta de 6 ani, eu si cu fratele meu Dean de 8 ani, am observat cum tati ne face papa si pleaca de acasa. Primim apoi explicatia ca mami si tati se certau prea rau si prea des, asa ca au hotarit sa divorteze. Vestea ne-a lovit mai rau decat o bomba atomica, dar ca un copil intelegator am acceptat hotararea si am mers mai departe, dar de parca puteam sa fac altceva, nu va suparati dar nu sunt genul din filmele gemenelor Olsen sa-mi pacalesc parintii si printr-o interventie divina sa-i impac.
Doi ani mai tarziu, tatal meu se recasatoreste cu o doamna cu 6 ani mai mica, dar foarte finuta si agreabila, ceea ce a usurat acceptarea ei in familie.Odata cu Sarah Weather, a aparut si Sean Weather, cosmarul vietii mele. Pur si simplu au aparut scantei intre noi inca din prima secunda, si nu scantei acompaniate de pupicuri si gesturi de afectiune, ci de batai si paruieli. Si datorita unui simt al umorului foarte ciudat din partea celui de sus, eu si Sean am ajuns in aceeasi clasa...ce noroc nu-i asa? De atunci, in clasa mea s-au format 2 tabere: fanii Dawn si fanii Sean. Mai mult de o bataie in afara scolii ce s-a terminat cu o vantaie si 2 zgarieturi nu a fost, dar mereu exista o competitie acerba intre cele 2 tabere si momentan nimeni nu a gasit o solutie.
Alti membri ai familiei ar fi sora mea care a ramas cu tatal meu dupa divort, numele ei este Lisa, si un frate vitreg din partea tatei, Henry, de aproape aceeasi varsta cu Matthew, 3 ani jumatate, care e din partea mamei, doar v-am zis familie numeroasa. Sa nu uit sa mentionez ca si mama mea s-a recasatorit cu un om de afaceri foarte respectat, cu o fire autoritara si prin care simpla-i privire cere respect,dar cu o inima calduroasa si un umor contagios, dar din pacate mereu plecat cu afaceri, doar stilul nostru actual de viata cerea mult sacrificiu.
Hmm...ce ar mai fi de spus...sa pomemesc ca visul meu de o viata este sa devin vedeta rock, cu cel mai dragut baiat de pe planeta langa mine care sa ma adore, cateva trasaturi fiind un piercing in spranceana, parul lung usor ondulat si niste muschi de invidiat. Nu cer prea mult,nu-i asa? Asa ziceam si eu.
Pai, va las momentan cu atat, voi comenta de-a lungul intregii scrieri, astfel incat sa intelegeti parerea mea si sa fie un pic mai amuzant.

Capitolul I
“Descrierea campului de lupta”
*O parte din familie

Un scartait de usa se auzi in timp ce ghemul de blana negru patrunse in camera. Se apropie tiptil de mine, in ochii lui cea mai buna descriere a mea fiind monstrul ce zacea pe patul pufos si ma ataca, sarindu-mi pe abdomen.
Trezita brusc dintr-un vis placut am tipat speriata, in timp ce atacatorul se ascunsese dupa birou.
-Neri, pisica afurisita! Am tipat blestemandu-mi in gand animalul de companie.
-Din toata familia asta, pe mine si-a pus pata dracia asta! am strigat din nou frecandu-ma la ochi si ridicandu-se din pat. Aaaa......scanci eu cascand si trosnindu-mi incheieturile. Si aveam un vis asa frumos.....am soptit amintindu-mi aventurile cu Sasuke din Naruto.
-Te-ai trezit Dawn? Se auzi o voce pitigaiata de jos.
-Cu ajutorul lui Neri, mama. Am strigat inapoi iesind din camera si intrand in baia de la etaj.
Doamna Heather South zambi auzind vocea somnoroasa a fiicei sale si isi continua activitatea de pregatire a micului dejun.
-Dawn ma duce azi in parc? Intreba pe o voce dulce, tipica unui bebelus dornic de atentie, mezinul familiei.
-Da, Mathew, raspunse Doamna South intorcandu-se si ciupindu-l de obrazul stang.
Mathew zambi multumit si ii facu semn mamei sale sa il aseze pe scaunul sau special de la masa.
-Ce zi e azi mama? Am intrebat intrand in bucatarie, inchizandu-mi cureaua neagra de la blugi.
-Miercuri, draga. Raspunse mama zambind si aseza pe masa o farfurie plina de mezeluri si branzeturi.
-La naiba. Mi-au mai ramas doar 4 zile de vacanta. Am rabufnit furioasa trantindu-ma pe scaun.
-Dawn! Striga mama. Stii ca nu agreez un astfel de limbaj.
-Scuze...am soptit mimand niste ochi de papusa si ma intinsei dupa o felie de paine.
-Dupa masa il duci pe Matthew in parc? Intreba Doamna Heather asezandu-se si ea la masa.
Matthew se opri din rontaitul bomboanelor din buzunarul sau si isi privi sora vitrega.
Auzind intrebarea mamei m-am inecat si am apucat grabita paharul cu suc de portocale.
-Nu poate Dean? M-am plans strambandu-ma la fratele meu vitreg.
-Dean e plecat cu Harry sa se intereseze de o masina.
-Lisa? Tot a promis ca trece azi pe aici, macar sa faca si ea ceva folositor pe aici. Am continuat cautand noi optiuni.
-Lisa o sa ma ajute la curatenie azi. Ce alegi? Stergi praful si dai cu aspiratorul sau o plimbare cu Matthew?
-Matthew fugi si incalta-te! Am strigat ferma ridicandu-ma de la masa.
*-Fir-ar sa fie. Tot nu am scapat de maimutoiul asta, dar macar am evitat o treaba mai murdara. Curatenia este o activitate taboo pentru mine si asa va ramane pentru restul vietii mele. *
-Yey! Striga baietasul cu parul blond carliontat plonjand de pe scaun si fugind spre holul de la intrare.
Am oftat dezamagita de inceputul acestei zile apoi m-am indreptat spre cuier.
-Nu mai vreti sa mai mancati? Intreba Doamna South terminandu-si sandvisul si asezand scaunele.
-Mai fa un sandvis pentru maimutoi. Am strigat in timp ce ma incaltam cu tenisii mei preferati, desi luati la reducere, aveau culorile mele preferate, rosu si negru, plus ca erau foarte comfortabili si aveau aderenta buna, rezultatul fiind nici o cazatura in barbie in timpul urmaririlor unor colegi nesuferiti.
-Nu sunt maimutoi! Striga Matthew incruntat.
-Corect...esti mai rau! Am ras si il l-am ciufulit, carlionti sai perfecti enervandu-ma constant.
-Poftim, Dawn. Spuse mama intinzand o cutie cu Scobby Doo.
-Pot sa trec pe la Eli? Am intrebat pregatindu-ma sa deschid usa .
Mama se pregati sa spuna ceva....
-Da, vreau sa ma joc cu Kevin! Striga Matthew topaind fericit.
Doamna South zambi si dadu din cap.
-Am plecat!am strigat trantind usa.

hope u liked it

"Am oftat dezamagita de inceputul acestei zile si am recuperat un Pepsi la cutie din frigider si ma indreptai spre cuier." - dezacord.

"emisiune de cuplari"? De ce mi se pare mie ca asta e ceva techie?

Si ceva nu mi-e clar. Asta e un fanfic original, ce cauta la sectiunea fanfic? E doar o curiozitate, ca am vazut ca e permis.

Ai noroc (sau poate nu) am un chef sa comentez ceva

"Am o greutate normala si inca astept cresterea unor portiuni pentru marirea atentiei din partea sexului opus, dar sa zicem ca ne multumim cu ce avem." - o fraza amuzanta (intr-un fel), contrasteaza cu: "tati ne face papa" si "mami si tati se certau prea rau". Ori gandeste ca un adult ori se coboara la mami, tati si papa. Pick one!

Corecteaza asta: "cu un pumn de fier si prin care simpla-i privire cere respect" cu: si care prin simpla-i privire cere... Fraza cu descrierea omului de afaceri este prea lunga. Imparte-o in cateva bucati.

In rest... sper ca ai in cap cu ce sa continui. Actiunea pana acum este lipsita de orice element care sa ma atraga. Pune ceva de intriga repede ca altfel ramai cu ea necitita Mult succes si cat mai multe idei!

tx shinigami si rezo the red priest 4 the comment
dar shinigami, scuza-ma daca tu preferi titlul sa fie ceva de genul inuyasha fanfic- continuare / love story sau ce mai vrei tu, eu m-am maturizat si prefer altceva, ceva care sa combine ideile din mai multe anime-uri, astfel incat sa fie si ceva inspirat si ceva din capul autorului, nu spun ca nu citeam sau scriam si eu genul enuntat mai sus dar now i want something different si speram ca si voi, dar pana acum nu s-a luat cineva explicit de mine ....
and 4 rezo, acum de abia am spus si eu cate ceva despre personaje, lumea in care imi voi plasa actiunea, recunosc nu ma prea grabesc dar intriga e deja fixata in mintea mea si o voi expune curand, imi pare sincer rau daca sunt pe cale sa te pierd ; in legatura cu prima observatie, naratorul a redat intamplarile din prisma unuo copil, apoi intorcandu-se la atitudinea obisnuita, prefer ca cele 2 atitudini sa se intersecteze, acesta este stilul meu...
anyway...multumesc pt observatii si greseli, le voi corecta la mine in doc acum si ulterior si pe site

hm...interesant.... intradevar e plina de umor povestea nu cred k trebuie sa te grabesti in derularea actiunii, i think it's good as it goes now ceea ce cred k deranjeaza, cel putin din punctul meu de vedere , sunt verbele la perfectul simplu, cum a mentionat si shinigami - "ma indreptai" - nu prea se potrivesc cu celelalte timpuri.

good luck with it!! astept continuarea (when i'll be able to enter the forum again... )

here's continuarea....enjoy

-Am plecat!am strigat trantind usa.
In timp ce ne indreptam spre Parcul Central:
*Nu-mi vine sa cred ca a trecut vacanta de primavara asa de repede. Ce dracu? Nu am apucat sa fac mai nimic. Doar o petrecere si cateva iesiri, plus nici nu m-am odihnit cum trebuie, dar atata timp cat imi da tarcoale pisica aia, nici nu se va intampla.* mi-am zis in sine asteptand sa se schimbe semaforul, tinandu-mi de mana fratiorul.
*Si nici macar o intalnire...* am oftat trecand intersectia si amintindu-mi apropourile prietenelor mele.
-Matthew! Am strigat surprinsa simtind cum baietelul isi smulge mana din a mea si alearga spre leagan.
Matthew se opri la jumatatea drumului si imi facu semn sa-l urmez.
-Vin acu...am strigat zambind si mi-am dat ochii peste cap urmandu-mi fratele in timp ce observam copilasii ce zburdau in jurul meu.
Matthew chicoti in timp ce il asezam in leagan si incepusem sa-l legan.
-Tare Dawn, tare!
Zambi si i-a, facut pe plac “maimutoiului”, in timp ce briza placuta imi rasfoia parul saten despletit.M-am plictisit repede tot impingand metalul rece si m-am rezemat de o bara a leaganului. Mi-am ridicat privirea observand dansul norilor albi pe cerul senin, tipic lunii aprilie. Inchizand ochii,am surprins simfonia formata din rasetele copiilor si fosnetul frunzelor. Simti cum bara vibra puternic, semn ca Matthew invata cum sa isi faca vant.
-Dawn...imi sopti o voce groasa la ureche.
-Ce? Am strigat speriata, ridicandu-ma. Kyle?
-Imi pare rau, nu am vrut sa te sperii. Raspunse baiatul din clasa din fata clasei mele.
*Nu se poate. Ce cauta Kyle aici?* m-am gandit imbujorandu-ma.
*Exact! Ati ghicit, Kyle este baiatul din cauza caruia sufar de o boala foarte des intalnita, cu simptone de genul obraji foarte rosii, dublarea batailor inimii si o stangacie demna de un concurs olimpic, numita....tobe va rog...indragosteala, cel putin acesta e termenul dat de bunica mea. Dar e asa dragut...adica priviti si voi ochii aceia albastri inchisi, parul negru ca taciunele ce ii incadreaza fata atat de frumos, pielea aceea alba si fara nici un defect, de parca pubertatea nu a vrut sa strice un exemplar atat de frumos. Si mai e si al 3-lea pe scoala la medii si unul dintre cei mai populari baieti din scoala.*
Am oftat puternic si am continuat sa ma holbez.
-S-a intamplat ceva? Intreba Kyle neobservand inimioarele ce orbitau in jurul meu.
-A...nu, am spus scuturandu-mi capul. Ce cauti pe aici?
-Pai...tre’ sa ajung la un prieten si am decis sa scurtez drumul luand-o prin parc.
-Aha...
-Te-am vazut si vroiam sa-ti multumesc pentru incidentul de la petrecere. Zambi Kyle.
*Va intrebati cum oare am ajuns sa-l cunosc pe mister popularitate si cum de ne vorbim asa lejer? Pentru asta trebuie sa-i multumesc Sfintei Coincidente. La o intalnire cu o prietena din afara scolii, aceasta a adus-o pe prietena ei cea mai buna, aceasta a randul ei aducandu-l pe Kyle, avand treaba cu el mai tarziu, ciudat cat de mica pare lumea uneori, nu?. Din cauza celor 2 ore petrecute prin oras si la o pizzerie, am ajuns sa-l cunosc pe Kyle si sa devin a 50-a victima. Nu am putut sa opresc procesul...dar dat fiind faptul ca suntem in aceeasi scoala, ne mai intalnim la petreceri date de colegi comuni si atunci gasim ocazii sa ne cunoastem din ce in ce mai bine. De aici si multumirea, cand la petrecerea de acum 2 zile, negasind casa respectiva,Kyle i-a sunat pe mobil pe toti care ii stia acolo, dar eu am fost singura care a raspuns, desi a fost o minune, adica cine ar simti cand ii vibreaza fundul? Oricum, majoritatea prietenelor mele stiu de problema mea, de aceea mereu se strofoca sa ma ajute, desi de multe ori ajung doar in situatii stanjenitoare.*
-Nici o problema. Am raspuns zambind.
*Acesta este una din multele calitati pe care le ador la el, faptul ca intotdeaun apreciaza chestiile marunte *
-Dawn! Striga Matthew necajit ca i se oprise leganul.
-Acesta este fratele tau? Intreba Kyle surprins.
-Din pacate..da, am soptit zambind.
*Bingo, Kyle tocma a primit un bonus in fata mea..ii plac copii, cel putin asa pare, in orice caz depasesc capacitatile mele de socializare cu ei.*
-Ce simpatit e! spuse Kyle zambind. Salut pustiulica, eu sunt Kyle. Si pe tine te cheama?
-Matthew, raspunse baietelul bucuros de atentia primita. Tu esti baiatul acela...
*O,nu! Matthew sigur o sa spuna o prostie acum care sa ma compromita.*
...din poza pe care Dawn o are...
Imediat am sarit peste Matthew si i-am acoperit gura lui mare care intotdeauna ma baga in belele.
-Ce vroia sa spuna? Intreba Kyle confuz.
-A...nimic. zambi in timp ce Matthew se chinuia sa alunge obiectul strain de pe fata lui. M-am uitat spre el furioasa, si i-am dat drmul.
-Ma bucur ca te-am intalnit, dar trebuia sa fi ajuns deja la prietenul meu, si mi-e frica sa nu ma omoare, asa ca vorbim alta data, imi spuse baiatul viselor mele in timp ce privi ceasul.
-Sigur.
-Ok atunci. Pa!
Am ramas dezamagita langa leagan facandu-i cu mana pana ce disparu din zare.
Matthew imi observa reacttile si dupa ce ma privi indelung:
-Dawn il place pe Kyle! Dawn il place pe Kyle! Incepu sa strige in gura mare.
-Asculta aici, maimuta enervanta ce esti! O singura data sa mai zici asta si iti promit ca papusa ta cu Scooby Doo ajunge unealta de antrenament pentru ghearele lui Neri.
Matthew se opri imediat observand seriozitatea din ochii mei, apoi se dadu brusc jos din leagan.
-Hai la Kevin...

f tare faza din parc, cu "maimutoiul" si chiar imi place limbajul pe care il folosesc personajele

da astept continuarea

*
In timp ce fredonam ultima melodie a formatiei Loosen minds, formatia lui Dean *o sa vedeti voi ce tip de treaba e fratele meu*, am observat privirea trista a lui Matthew, foarte interesat de pavaj.
*Acum mai e si fitos, dupa ce ca era sa ma bage in bucluc, acum el e suparat.*
-Matthew, vrei sa-ti iau un baton cu ciocolata? Am incercat eu sa-l imbunez in timp ce treceam strada Lexington, renumita pentru cofetariile cochete, mereu aglomerate de studenti si indragostiti.
-Nu...a spus acesta indiferent, cercetand in continuare cimentul de sub picioarele lui.
*Figurantul! Dupa ce ca vroiam sa-i iau ceva din banii mei...totusi, nu-mi place cand e suparat, arata si mai dragalas....la naiba! De ce trebuia sa am si o latura buna?*
-Asculta Matthew, am inceput eu oprindu-ma si aplecandu-ma in fata lui, astfel incat sa fim la acelasi nivel. Imi pare rau ca am tipat la tine, dar daca terminai ce vroiai sa-i spui lui Kyle, eu intram intr-o situatie neplacuta.
Matthew ma privi iscoditor, analizand situatia...
-Si de unde sa stiu eu ce sa spun si ce sa nu spun?
*La intrebare aceasta am ramas uimita. Avea absolut dreptate.....trebuia sa ma gandesc la un raspuns inteligent repede*
-Mai bine nu spui nimic. Raspunzi la intrebari si poti sa spui tot ce vrei despre tine, dar legat de alte persoane...mai ales eu, am subliniat aceasta parte strambandu-ma, facandu-l pe Matthew sa zambeasca, iti tii gurita inchisa, da?
Matthew dadu din cap.
-Mai imi iei batonul cu ciocolata?
*
In timp ce ne apropiam de casa lui Eli, doar 2 strazi mai aveam, si Matthew mesteca zgomotos M&M’s, eu ma gandeam la noul semestru scolar...
*Inca sunt socata ca Sean m-a luat la medii, si tare mi-as dori sa ma razbun semestrul asta. Dar fir-ar clasa a 10-a s-a dovedit a fi asa de grea si sunt atatia profesori cu pica pe mine, parcar ar scrie pe fruntea mea probleme. Bine, multi au motive sa fie suparati pe mine , dar nu se pune...*
Am oftat ganditoare si am muscat din Twixul pe care mi-l luasem. Mi-am intors capul spre stanga si am strabatut cu privirea aleea umbrita ce mi se infatisa. Nu vedeam decat niste pereti murdari si cateva tomberoane legate intre ele de un lant gros. Atunci am simtit acei ochi iscoditori si m-am oprit brusc, si am inceput sa ma holbez la acele margele negre ce ma urmareau.
-Ce e Dawn? A strigat Matthew privind si el curios spre alee.
Curand, dupa tomberon a aparut un dulau cu blana maronie-roscata, cu privirea in continuare atintita spre mine.
-Un catel! Vino aici baiete! Striga Matthew bucuros facandu-i semn sa vina la el.
Cainele si-a aplecat capul si incet s-a apropiat de Matthew miscandu-si coada bucuros.
-Matthew ai grija...am soptit eu un pic speriata.
Matthew ma ignora si ciufuli blana de crestetul cainelui. Acesta isi ridica privirea si pasi catre mine mirosindu-mi mana stanga.
-Vrei? Am zambit aratandu-i ciocolata.
Puteam sa jur ca potaia a dat din cap si tremurand involuntar am rupt o bucata din Twix si am asezat-o la picioarele lui.
-Stiam eu ca esti de treaba!
*Nu se poate?! Stiam eu ca trezitul devreme are efecte secundare... sunt sigura ca dulaul tocmai mi-a vorbit!*
-Matthew ai auzit?
-Ce anume?
-Nimic...am soptit eu inca speriata.
-Hey, uite, are zgarda si un medalion! Il cheama Charlie!
*Charlie....?* am ramas eu perplexa.
-Matthew, hai sa plecam, se face tarziu! apoi l-am apucat pe Matthew de mana si am inceput sa merg.
Am facut cativa pasi, dar neputand rezistand tentatiei, am intors capul si am vazut cainele stand in acelasi loc in care l-am lasat, cu o expresie atat de calma, incat mi-a dat fiori si m-a facut sa imi grabesc mersul.

^O parte din prieteni

Eli si Will erau asezati comod pe canapea, Eli in stanga, intinsa si folosind bratul canapelei pe post de perna pentru cap, iar Will rezemat de spatar, amandoi privind un serial politist.
Camasa galbena a lui Eli contrasta puternic culoarea ochilor ei, ochi de obicei vii si plini de energie, dar care erau acum plictisiti. Imaginile din “cutia magica” (denumire data de fratele ei), se oglindau in perlele albastre, dar Eli nu mai era atenta de mult.
-Parca lipseste ceva,nu? Intreba Will intinzandu-se dupa chipsurile de pe masa din fata canapelei.
-Aham..ingana Eli ridicandu-se.
Soneria ce imita ciripitul pasarelelor porni si Eli se grabi spre usa.
-Dawn! Tipa Eli entuziasmata si deschise usa.
-Salut E...am inceput eu dar nu am reusit sa termin propozitia dupa imbratisarea stransa a lui Eli.
-Eli...aer..am nevoie de aer, m-am chinuit tusin.

okey... i'm a little confused... de ce e naratiunea la persoana a 3a, in ultima parte?

arigato gozaimas crystall.....pfuii...ce ametita mai sunt uneori...tx again

don't mention it good luck in cont!!

Eli si Will erau asezati comod pe canapea, Eli in stanga, intinsa si folosind bratul canapelei pe post de perna pentru cap, iar Will rezemat de spatar, amandoi privind un serial politist.
Camasa galbena a lui Eli contrasta puternic culoarea ochilor ei, ochi de obicei vii si plini de energie, dar care erau acum plictisiti. Imaginile din “cutia magica” (denumire data de fratele ei), se oglindau in perlele albastre, dar Eli nu mai era atenta de mult.
-Parca lipseste ceva,nu? Intreba Will intinzandu-se dupa chipsurile de pe masa din fata canapelei.
-Aham..ingana Eli ridicandu-se.
Soneria ce imita ciripitul pasarelelor porni si Eli se grabi spre usa.
-Dawn! Tipa Eli entuziasmata si deschise usa.
-Salut E...am inceput eu dar nu am reusit sa termin propozitia din cauza imbratisarii bruste din partea lui Eli.
-Eli...aer..am nevoie de aer, m-am chinuit eu.
-Oops, scuze...se desprinse Eli de mine. Intra te rog!
-Kevin e aici? Intreba Matthew aparand din spatele meu.
-Salut Matthew. Kevin e in dormitorul alor mei, se joaca la playstation, fugi si tu acolo.
Matthew nu mai astepta nici o secunda si o zbughi spre camera din fund.
-Salut Dawn! Striga Will ridicandu-se.
-Buna. Ce faceati voi aici singurei? Privindu-i iscoditor, m-am aruncat pe un fotoliu si m-am autoservit din chipsuri.
-Pai..la mine e curatenie generala, si cu scuza ca e ceva important legat de scoala, am fugit aici. Acum un sfert de ora am ajuns si eu.
- Mai bine. Vroiam sa va spun amandurora ceva.
-Ce anume? Ma intreba Eli zambind, suspectand ceva de bine.
-A...mai nimic...doar 3 bilete la concertul lui Dean, am terminat fraza zambind si dezvelind biletele.
Amandoi zambira bucurosi si se apropiara furandu-si cate un bilet.
-E diseara, la 8..perfect.Dar e un fel de bar, nu? A intrebat Will.
-Cam asa, au o scena destul de mare si e cunoscut pentru reprezentatiile oferite. Patronul il cunoaste pe chitaristul trupei si i-au rugat pe baieti sa cante diseara, si daca merge bine, o saptamana intreaga. Am aflat de la Dean ieri, si mi-a oferit biletele.
-Multumesc Dawn. Striga Eli sarindu-mi la gat si pupandu-ma pe obraz.
-Pentru nimic. Am raspuns eu un pic imbujorata.
*Eli era genul de fata de care aveai nevoie cand erai trist sau pe punctul unei depresii. Mereu plina de energie si draguta, te simteai comfortabil in prezenta ei. Anul acesta a ajuns la mine in clasa, transferata din cauza mutarii familiei ei. In ziua in care a sosit printre noi a fost o cearta de proportii uriase intre mine si Sean, si fiindca ma prinsese la un moment dat vulnerabila, cand eram singura pe hol, el inconjurat de gorilele lui loiale, m-am simtit in percicol. Eli se nimerea sa fie pe acolo si mi-a luat apararea fara ezitare, desi o ignorasem toata ziua. De atunci am inceput sa ne cunoastem mai bine si am devenit inseparabile. Mereu ne vezi impreuna la scoala, si de multe ori am avut ocazia sa ma revansez fata de maimutica mea preferata, desi in trecut am avut cateva divergente din cauza insistentelor ei.
Will pe de alta parte, e genul calm, calculat, care deschide gura numai in momente cruciale, dar mereu plin de intelepciune, si fiind fan Star wars, a ajuns sa primeasca porecla Yoda din partea mea, curand preluata de toata clasa. De fapt, Will a fost...adica noi am fost, stiti voi impreuna. Am descoperit ca in ipostaza de iubiti suntem dezastru asa ca am ramas foarte buni prieteni. Desi cateva apropouri mai apar din cand in cand, sau momente romantice, sa zicem, am decis de comun acord sa nu mai fim impreuna. Cateva dintre lucrurile care m-au atras la el au fost parul lui blond spre saten mereu ciufulit, si atitudinea sa grijulie. Mereu e acolo cu o vorba buna si niciodata nu refuza sa te ajute, iar de multe ori cand am fost bolnava sau treceam printr-o perioada grea, a fost acolo pentru mine.*
-Te-ai pregatit pentri scoala Dawn? Ma intreba Will bagandu-si biletul in buzunar.
-Uita-te la fata mea! Am strigat eu razand. Ce crezi?
Will a zambit si a dat din cap dezaprobator.
-E 2 deja. Pe la 7 ne intalnim in fata ceainicariei domnului Fung? Intreba Eli uitandu-se la ceas.
Eu si cu Will am dat din cap.

[later edit] anybody there?


Eu si cu Will am dat din cap.
-Ce-ai facut azi? Ma intreba Will dornic de o conversatie.
-Am fugit de acasa, din pacate a trebuit sa-mi iau si un accesoriu, am zambit aratand spre dormitor, si m-am intalnit cu Kyle in parc.
-Kyle? Intreba Eli.
-Aham...era in drum spre cineva si a oprit ca sa ma salute.
-Ce dragut din partea lui! Striga Eli mimand o matusa ce-si vede nepotul preferat.
-Probabil...am zis eu dandu-mi ochii peste cap.
*Oi fi eu aiurita mereu cand sunt in prezenta lui Kyle dar nu-mi place sa arat asta constant, asa ca mereu incerc sa pastrez un aer cool. Mai ales in fata lui Will. Voi nu ati face la fel?*
Am continuat discutia pentru inca un sfert de ora, apoi Eli incepu sa cauta un canal interesant.
-Pai atunci eu plec. Mai bine ma intorc acasa pana nu explodeaza Lisa ca eu am fugit de curatenie. Am spus grabita indreptandu-ma spre usa.
-Si tu? Ma intreba Will surprins. Aparent sindromul curateniei se raspandeste rapid.
Am dat din cap razand.
-Matthew, plecam!
-Sigur nu vrei sa mai stai? Ma intreba Eli dezamagita.
-Eli, plec si eu. Spuse Will incaltandu-se.
Matthew se apropie necajit de mine.
-Pa, Eli, am strigat eu iesind dupa usa dupa Matthew.
Eli se rezema de usa si ne urmari in timp ce paraseam aleea casei ei si ne indreptam spre bulevard.
M-am intors ultima oara spre ea si apoi am trecut coltul toti 3.
-Acum ce faci ? l-am intrebat eu pe Will.
-Ma indrept spre casa in cel mai incet ritm posibil. Tu?
-Il las pe Matthew si trec pe la garajul lui Gabriel.
*Va lamuresc eu mai tarziu ce-i cu acest loc*
*
Intr-o alta parte a orasului, o fiinta trista colinda partea mai intunecata a New Yorkului. Bietul catel era infometat iar singura bucata de substanta comestibila de care avu parte fu o ciocolata din partea unei fete speriate. Cu capul aplecat si picioare lungi, mai subtiri sau mai grasune, imbracate in jeansi cu adidasi sau in ciorapi subtiri cu tocuri exagerate trecand pe langa el, Charlie isi amintea intalnirea de mai devreme.
-O chema Dawn. Sunt sigur de asta. Si sunt sigur ca m-a auzit. Erau gandurile ce alergau in mintea animalului. Va intrebati cum era capabil acest caine vagabond de o gandire asa complexa? Va trebui sa mai muriti de nerabdare putin pana veti afla.
Desi vedem in fiecare zi exemplare canine care asteapta nerabdatoare langa noi schimbarea semaforului in verde, sau care ne insotesc in autobuz, nerusinati de absenta unui bilet, Charlie era mai special. Putinele imagini pe care le recupera din trecutul ascuns in subconstientul lui ii apareau acum. Isi aminti de o mama umana, cu zambetul cristalin si bratele deschise, iar corpul lui reconstruia o senzatie de fericire, de implinire sufleteasca, dar brusc curmata de imaginea unor faruri galbene si un tipat asurzitor. Charlie se feri instinctiv dar curand ochii lui repercepeau realitatea si suburbia aparu dn nou in fata lui.
-Charlie! Striga o fetita pistruiata in timp ce alerga spre patruped.
*
Apropiindu-ma de garajul lui Gabriel, cu fiecare pas, gura mea se transforma intr-un zambet. Eram bucuroasa ca am scapat de Matthew si urma sa ma intalnesc cu Dean. Mereu mi-a placut sa ii ascult pe baieti repetand si nu scapam nici o ocazie sa ii deranjez sau sa ma mandresc cu talentul meu vocal, din pacate imaginar.
Desi mai aveam cateva case, deja auzeam acordurile chitarei electrice. O adevarata incantare pentru mine. M-am oprit examinand usa ruginita a garajului din fata mea. Deosebeam cateva perechi de picioare si vocea lui Dean ajunse la urechile mele.
Am apucat usa cu putere si am impins-o in sus. Toti cei cinci baieti se oprira intorcandu-se spre intrus.
-Hei, Dawn! Strigara toti placut surprinsi, poate mai putin unul.

good work. ai cateva greseli, dar n-am rabdare acum sa ti le spun, poate editez postul asta intr-o zi astept continuarea cat de curand, gambate.

tx black_ang3l_me



-Hei, Dawn! Strigara toti placut surprinsi, poate mai putin unul.
-Salut baieti am raspuns eu vesela. Cum merge treaba? Va deranjez?
-In nici un caz. Eu ma bucur enorm ca ai venit. Apuc si eu sa iau o pauza, nenorocitul de Tom ne-a chinuit toate dimineata.
-Are dreptate Bill. Raspunse Dean razand. Ce te aduce pe aici?
-Nu aveam pe cine sacai. Am zambit eu si am data mana cu toti.
-Stiam eu ca ziua asta nu va fi buna. A comentat Tom tusind.
-Ai comentat ceva caracatita? M-am rasit eu apropiindu-ma de chitarist.
*Vreti sa stiti cine este caracatita? Este cea mai nesuferita fiinta de pe Pamant, in unele ocazii depasindu-l chiar pe Sean, probabil din cauza ca era mai mare. Numele lui era Tom Perrote si avea 18 ani. Era conducatorul autointutulat al trupei, asta numai din cauza ca era cea mai dificila slujba si pe ceilalti nu ii deranja sa scape de o groaza de responsabilitati. Desi era foarte priceput la obtinutul aranjamentelor, pregatirea concertelor, si trebuie sa recunosc...era cel mai mare talent la chitara din New York dar si regele nesuferitilor. Era inalt, slabut dar cu o incapatanare neintalnita, depasiinda-o chiar si pe a mea. Porecla de caracatita a primit-o din cauza dreads-urilor blonde exagerat de lungi. Pe o scena intunecata, suvitele acelea imbacsite miscandu-se sunt foarte freaky si ele sunt tinta mea preferata intr-o cearta cu el. Trebuie sa recunosc ca are si el partile lui bune, si de multe ori m-am gandit sa ingropam securea, dar pur si simplu nu se lasa. Mereu gaseste ceva sa comenteze la adresa mea, iar colegii lui care imi iau partea numai ii intaresc indarjirea.*
-Desigur ca incep sa comentez. Mereu ne deranjezi in cele mai proaste momente.
L-am privit indoielnic si mi-am intors capul spre baieti. Toti isi scuturau capul in semn de nu, iar Bill imi spunea prin semne ca era nebun si ca sa-l las in pace.
-Auzi caracatira nesuferita,ia mai scuteste-ma, da? N-am chef de tine azi, destule am pe cap, ai inteles?
-Da’ ce eu am venit aici cu fata aceea de barbie model invechit?
*Tipu nu se pricepea la insulte, dar era maestru sa ma calce pe nervi, prin vocea aceea a lui usor pitigaiata si mutra sfidatoare.*
-Asculta aici, molusca enervanta. Inca un cuvant din partea ta si o fii primul om care ajunge pe Pluto cu propulsie din partea dorsala. Am tipat nervoasa aratandu-mi piciorul stang.
Tom isi ridica spancenele si ezita sa raspunda.
Am zambit bucuroasa de victorie si m-am indreptat spre Bill.
-Barbie...tusi el sec in spatele meu.
*Barbie era porecla care mi-o daduse el din cauza coditelor pe care mi le fac ocazional.*
-Asta-i ultima picatura. Gata, in curand o sa spui “Un pas mare pentru omenire, si unul dureros pentru fundul meu.” M-am intors eu spumegand.
Dean casca obisnuit de astfel de scene si merse spre “omul cu bass-ul”.
-Afurisitule!
-Nu crezi ca ar trebui sa ii oprim? Intreba Gabriel ingrijorat, observand chitarele si microfoanele ce planau deasupra capului lui Dean.
-Enervant-o!
-Neah, termina ei in curand. Tom e destul de epuizat, asa ca nu o sa dureze mult, dar Dean de abia apuca sa termina fraze ca auzi rasul gros a lui Bill. Se intoarse si il observa pe Tom intins pe podea, injurand in gand.
-Au...gandi Dean si isi stranse picioarele. Imi pare rau ,amice, dar stii ca Dawn practica astfel de lovituri.
-Mai stati mult? Am intrebat eu triumfatoare scuturandu-mi mainile.
Bill se chinui sa raspunda dar privind fata chinuita a lui Tom, nu se putea opri din ras.
-Pai, cam am terminat, am repetat tot ce vroiam pentru concertul de diseara. Dar ar fi frumos daca am termina cu Wounded heart, ce ziceti? Intreba Dean.
Gabriel si Bill aprobara in timp ce Tom isi reaseza chitara.
Inima mea se umplu de bucurie si m-am asezat pe prima cutie pe care am zarit-o. Puteti sa ma acuzati de copilarie, dar baietii astia au ceva special. Nu ca ii cunosc sau altceva, dar totul e asa de armonios, iar melodiile lor sunt unice. Dean de mic a avut o voce placuta, melodioasa iar baietii sunt maestri in domeniul lor. Daca va ganditi sa-i etichetati gen trupa de cartier din cauza ca i-ati descoperit intr-un garaj, atunci va inselati. Loosen minds chiar a lansat un album, numit Inceput de drum, si a avut succes, dar faima nu le-a ajuns baietilor la cap si si-au dat seama ca muzica nu ii va hrani mult timp si nu le va asigura un stil de viata decent. Ca exemplu va dau Dean si Gabriel, care sunt la facultate iar Tom si Bill au slujbe deja. Toti vor sa-si construiasca un viitor, si abia apoi sa se dedice complet muzicii. Si eu sunt de acord cu ei.
Dean isi lua pozitia in fata microfonului, asteptand semnalul din partea lui Bill. Spectacolul incepu: Gabriel si Tom se completau perfect iar Bill le oferea ritmul. Fara sa vreau, am inchis ochii.
“Life is the supreme gift/ But the ultimate challenge/ It gave me you, my love / But then I had to suffer.
We shared special moments/ And my heart still cries for you/ Why did you leave, my love/ And make my soul quietly shater.”
Aceasta era ultima melodie a trupei, imi amintesc cand am dat buzna in camera lui Dean, in timp ce acesta era in mijlocul creatiei. De obicei, cand il loveste inspiratia, se inchide in camera, inchide orice sursa de zgomot, se aseaza comfortabil pe burta in pat si scrie in caietul lui special. Toate melodiile sunt compuse de el, dar fiecare a suferit cate o modificare din partea celorlalti membri, mai pentru o rima, mai pentru ca era prea siropos, sau pur si simplu pentru ca nu era ceea ce cautau.
“In a hollow and cruel world/ I now wander alone/ With your image in my mind/ And your voice in the cold wind.
In joy and sorrow I wanted/ To be with you my love/ Now I only cry at nights/ For my wounded, wounded heart.”
Melodia a continuat, iar eu am inceput sa fredonez, iar cand Dean a inceput sa cante din nou refrenul, am inceput si eu.
“We shared special moments/ And my heart still cries for you...
Dean se opri, deranjat de un zgomot necunoscut. M-a vazut asezata pe cutie, miscandu-mi capul, cu ochii inca inchisi, cantand. Zambi usor.
-Dawn, treci incoa daca tot te dai mare.
Am deschis ochii trezita ca din somn, si descifrand vorbele fratelui meu am rosit.
-Hai, piticanie, sa te vedem! Striga Bill razand.
Am tusit incet, pregatindu-ma pentru demonstratie, si am furat microfonul lui Dean.
‘We shared special moments/ And my heart still cries for you/ Why did you leave, my love/ And make my soul quietly shater.”
Dean ramase uimit, si am zambit. Am terminat refrenul iar Tom a incheiat melodia.
-Unde ascunsesei vocea asta, surioara? Rase Dean bucuros.
-Hai, termina, nu mai ma tachina.
-Vorbesc serios, demonstratia de mai devreme difera foarte tare de ce aud eu prin dusuri. Nu a mai trebuit sa-mi pun dopuri in urechi.
-Atunci ma prosteam. Niciodata nu ai stat sa ma asculti cum trebuie.
-Adevarat. A raspuns Dean punandu-si mana in fata barbiei, imitand gandirea. Dar se poate remedia situatia. Diseara tu canti melodia asta.
-Ce? Am strigat in cor eu si Tom.
-Dean, nu vorbesti serios. Putem strica totul. A strigat Tom furios.
-Hai, Tom, nu fii rau. Da-i o sansa si lui Dawn, ai vazut si tu ca are ceva in ea, si mai prinde bine din cand in cand sa schimbam monotonia cu o voce feminina. Bun, asta e, am terminat, haideti acasa.
Am ramas uimita, cu ochii mariti si ezitand sa ma misc din loc. Baietii incepura sa aranjeze instrumentele, dar eu inca digeram ideea.
*Eu? Pe o scena? Cu multi oameni in fata mea? Nici gand!*
Dean imi facu semn mie si lui Bill sa-l urmam.
-Pe mai tarziu! Am strigat in cor si ne-am despartit. Gabriel s-a intors in garaj, probabil sa mai aranjeze ceva, Tom a luat-o spre centru, iar eu, Dean si Bill, spre casa noastra.
Cu mersul grabit, chinuindu-ma sa tin pasul cu cei doi, mi-am facut curaj si am strigat.
-Dean, nu poti vorbi serios. Sti ca doar ca am trac, stii asta de cand aveam 5 ani in sceneta aia afurita cu Scufita Rosie. Nu vreau sa fac vreo gafa!
-Aoleu, treci incoa piticania mea preferata. Rase Bill lunadu-ma de gat. Nu o sa strici nimic. Nu rata ocazia. Stiu ca poti. Si, apropo, mie mi s-a parut ca ai fost un lup excelent, pacat ca te-ai ametit si ai fugit sa-l mananci pe povestitor si ai lasat-o pe bunica cu buza umflata.
-Eu ce ziceam?!
-Dawn, nu te mai prosti...a soptit Dean dezamagit.
-Bine...am oftat eu jucandu-ma cu lantul de la gat, continuand sa merg.

ohohoo!! super!!! i like how the things turned out keep going! or should i say...keep writing

-Bine...am oftat eu jucandu-ma cu lantul de la gat, continuand sa merg.

Capitolul 2
“Un inger blanos”

-Dawn, daca nu iesi in clipa asta din dus, chem pompierii! Striga Dean trecand prin fata baii.
-Ies acum. Nu mai tipa! Am raspuns inchizand apa si iesind din cada.
Dean cobori scarile la parter si o observa pe Lisa lenevind pe canapea.
-Cum de ai ramas? Intreba Dean mirat.
-Am zis sa raman cu mama, daca tot tu si cu Dawn o lasati singura cu Matthew.
-Ce grjulie esti. Sa nu bei apa rece...sopti acesta si isi recupera ceasul de pe masa apoi urca.
-Daca vroiai sa intri, de ce nu te-ai dus inaintea mea? Am intrebat eu deschizand usa de la baie.
Dean fu surprins si incepu sa tuseasca din cauza aburilor.
-De unde era sa stiu ca vroiai sa faci inca o Niagara?
Am scos limba insotita de suntele de rigoare si apoi m-am grabit in camera mea.
~
Bill ajunse in fata casei noastre si claxona.
-Asta-i Bill! Am strigat eu coborand scarile. Esti gata, Dean?
-Da..da., raspunse Dean aranjandu-si freza in fata oglinzii de pe hol. Cum arat? Spuse acesta intrand in sufragerie.
-Un adevarat Don Juan gelat...hai odata!
-Pe la cat intoarceti? Intreba Lisa rezemandu-se de perete, lasandu-si buclele roscate sa-i acopere umerii.
-Poimaine e bine? Intreba Dean serios.
Lisa se stramba si pleca.
*Bine se inteleg cei 2, nu? In orice caz nu-i ceva nou. Si cunoscand psihologica umana, de fapt nu, dar hai sa ne prefacem, as zice din cauza ca Dean crede ca a fost tradat. Chestia vine din urma de tot, in clipa cand parintii nostri divortau. Fiindca fratii mei stiau cate ceva despre divort multumita minunii tehnologice, televizorul, stiau ce ii asteapta si au hotarat ca noi trei sa ramanem impreuna cu mama noastra. Dar in ziua cand am fost chemati in sala de proces, Lisa a marturisit judecatorul ca ea vrea sa stea cu tatal nostru. Si eu am fost suparata la inceput, dar mai tarziu am iertat-o fiindca am inteles ca era dreptul ei sa aleaga cu cine vrea sa stea. Noi 2 ne certam fiindca asa a fost de cand m-au adus ai mei acasa de la spital, Lisa fiind domnisoara tocilara fitoasa, iar eu cimpanzeul ce o enerva constant, ceva de genul relatiei mele cu Matthew dar la un nivel mult mai avansat. In orice caz, Dean nu a iertat-o si nici nu o va face prea curand. Mereu ii aminteste de acest subiect, iar Lisa pur si simplu cedeaza si pleaca. De ce are comportamentul acesta si nu raspunde cu aceeasi moneda, habar n-am. Cred ca e ceva ce nu stiu, dar sa speram ca voi afla pe la 70 de ani.*
-Ce a durat atata? Striga Tom deschizand portierele masinii.
-Dean e de vina! Am strigat eu asezandu-ma in fata cu Bill, iar Gabriel, Tom si Dean inghesuiti in spate.
-Pregatita Dawn pentru marea ta reprezentatie? Intreba Bill zambind parasind aleea.
-Nu-mi aminti te rog, ma doare stomacul numai cand ma gandesc, am spus eu cu vocea stinsa.
-Tot cred ca e o idee proasta! Striga Tom.
-Nu ti-a cerut nimeni parerea! Am strigat eu iritata.
Tom se pregati sa raspunda...
-Taci! Strigara baietii in cor.
-Nesuferitilor...sopti acesta dezamagit.
Am oftata multumita si am inceput sa privesc prin geamul masinii. Observam oamenii nepasatori ce colindau strazile New Yorkului nepasatori la ora 6 jumatate seara. Chinuindu-ma sa privesc spre cer, am observat norii negri grei.
*S-ar putea sa ploua* mi-a trecut prin minte. Apoi o alta idee ma cuprinse. Am inceput sa-mi imaginez scena goala, un fum subtire iesind si publicul strigandu-mi numele.
-Dawn! Dawn! Striga publicul nerabdator, si o rapale de aplauze cuprinse barul la aparitia mea.
Am cuprins microfonul ferm si vocea mea inunda localul. Imaginea aceasta imi umplu inima de bucurie si o senzatie de cald imbietoare ma cuprinse.
-La ceainicarie ai zis sa te las, Dawn? Striga Bill.
Vocea lui groasa ma trezi brusc la realitatea.
-Da,da...am raspunse eu cu juma de gura.
-Atunci am ajuns. Raspunse Bill intorcand volanul, parcand.

vreau continuarea vreau continuarea sunt curioasa ce o sa se intample asa ca posteaza cat de curand, i'll be waiting

-Pa,baieti! Am strigat iesind din masina si intrand in ceainarie. L-am salutat pe domnul Fung, vesnic prezent dupa tejghea si m-am asezat la cea mai apropiata masa de geam. Am auzit masina parasind strada si am oftat.
Din plictiseala am privit afara si i-am observat pe Eli si Will discutand aprins si intrand in local.
-Salut! A strigat Eli acaparand scaunul de langa mine. Ma mir ca ai ajuns la timp, nu e stilul tau.
-M-a adus Bill, am zambit.
-Atunci eu zic ca ar trebui sa plecam. Spuse Will uitandu-se la ceas.
-De acord m-am ridicat eu si am pornit spre usa. Am verificat adresa pe net. Ajungem sigur in jumatate de ora pe jos, am strigat iesind din ceainarie.
*
Eli si Will erau in fata mea, iar eu eram cu capul aplecat auzindu-mi pasii lenesi si privind jocul umbrelor celor 2. Deja stomacul meu devenise casa a vreo o mie de fluturasi, toti zglobii, provocandu-mi anxietate.
*Ce o sa ma fac, ce o sa ma fac? Daca Tom are dreptate? Daca o sa stric totul?* erau gandurile ce-mi goneau prin minte.
*Singura solutie e sa-i spun lui Dean ca nu am de gand sa fac asa ceva si gata!* mi-am zis in sine incercand sa ma autoconving si mi-am ridicat capul increzatoare.
-Hey, asteptati-ma! Am strigat spre prietenii mei observand ca ramasesem in urma.
~
-Aseara am gasit ultimul lor album pe net...spuse Eli cu un aer degajat, gesticuland in mijlocul strazii in timp ce discuta cu Will.
Vorbele lor ajungeau la urechile mele, dar eram prea ingrijorata sa le mai analizez si intelesul. Priveam in jurul meu, sperand intr-o distragere a atentiei. Ma pregateam sa particip si eu la conversatia celor 2, cand am observat cu coada ochiului:
O tanara cu parul lung blond deschise usa restaurantului si iesi tinand de mana barbatul din spatele ei. Acesta, dupa ce se inchisese usa, zambind, o trase inapoi pe tanara si ii oferi un sarut tandru.
Gestul pe care am reusit sa-l surprind imi intipari un zambet. Asemenea gesturi pot avea atatea semnificatii: Te iubesc! Am nevoie de tine! Ramai cu mine!... exprima dorinta noastra de a ne imparti viata cu acea persoana la care tinem. De acelasi sex sau nu chiar nu conteaza, pana la urma tot iubirea uneste cele 2 suflete, nu? Desi imi continuam mersul, rasul cristalin al fetei trecu prin aer pana la mine. Ce n-as da sa fiu in locul ei acum...poate de asta aveam nevoie acum, sa nu mai ma simt asa singura. Adica nu ma simt singura, nu ma intelegeti gresit, stiu ca am prieteni care ma sustin si asa mai departe, dar uneori simt nevoia de mai mult, simt nevoia sa fiu mai intima cu cineva, sa-i impartasesc cele mai ascunse temeri ale mele, sa aflu fiecare detaliu despre viata lui, sa-i fiu ingerul salvator in momentele grele, sa-i fiu....*oftat* ce debitez eu aici?
-Eli!
*
-E 8 fara 10, pe unde sunt nebunii aia? Se intreba Dean nerabdator prvind spre scena goala. Deja managerul le dadu voie sa cante, dar nu dorea sa inceapa inca. Avea nevoie de acei ochi caprui care sa-l asigure ca totul era bine.
O doamna in floarea varstei, asezata la masa din coltul mai umbrit al localului, trase puternic din tigara. Savura pentru cateva clipe otrava binefacatoare, apoi elibera lent fumul nociv.
-O sa cante cineva diseara? Intreba aceasta din plictiseala, tragand inca o data.
-Pe bilet asa scria...ii raspunse sec barbatul privindu-si insotitoarea. Chipul ei matur si feminitatea stransa de tricoul mulat strigau dorinta in mintea barbatului, insa hotari sa-si amane miscarea. Privind prin club, observa cum lucrurile se linistisera dar atmosfera era apasatoare.
Barbatul ofta placut surprins de briza rece ce patrunse in local.
-Ce-ati facut pana acum? Striga Dean imediat ce am intrat.
-Am mers incet si nu am simti trecerea timpului. Iarta-ne Dean! Spuse Eli pe un ton dulce.
-Nu-i nimic, ofta Dean scuturandu-si capul. Noi incepem acum, voi asezati-va undeva aproape, continua acesta dand sa plece.
-Dean?
-Ha? Se intoarse acesta.
-Succes. Am soptit eu zambind dupa ce i-am lasat fratiorului meu un mic pupic pe obraz.
-Ca sa mearga totul bine..am ras eu stergand lippglosul rozaliu de pe fata lui.
Dean zambi incurajat si ne parasi. Eli ma trase de mana, indemnandu-ma sa ma asez. Luasem masa cea mai apropiata de scena si dupa ce m-am dezbracat de haina de blugi, m-am asezat si am inceput sa-i privesc pe baieti.
Toti 4 se urcasera deja, fiecare luandu-si pozitia. Lumea era intrigata de aparitia tinerilor si le urmareau fiecare miscare. Gabriel si Tom isi asezau chitarele iar Bill incerca sa gaseasca pozitia cea mai comoda langa tobe.
Dean inghiti in sec si stranse ferm bratul microfonului. Privi in spate...
-Da-i drumul...sopti Bill tradand nerabdare de a dezlantui tobele.
-Buna seara! Striga Dean vocea lui acaparand localul.
Eu si cu ceilalti 2 nebuni am inceput sa aplaudam, si imediat alti tineri ne luara exemplul.
Dean se simti un pic stanjenit dar zambi.
-Noi suntem Loosen minds si am venit aici ca sa va facem sa va simtit bine.
-Stiu eu un alt mod ca sa ma simt bine. Sopti barbatul de mai devreme, sprijinindu-si capul de mana dreapta.
-Taci din gura. Se rasti femeia terminandu-si tigarea si stingand-o in scrumiera. Vreau sa ascult.
- Prima melodie va fi “Dive right in”.
Mi-am apropiat scaunul de masa si privirea mea cazu asupra lui Bill. Deja isi incepu numarul, iar eu abia puteam sa-mi stapanesc picioarele sa nu tina ritmul impreuna cu tobele.
“Through storms and tragedies/ I still keep my feet on the ground.
I want to keep moving on/ Making my living worth while.”
Publicul fu acaparat. Privind in jurul meu, am observat deja cativa miscandu-si capul in ritmul melodiei.
“Falling in love or in despair/ I will never give up.
Just hold your breath before you dive right in.
Brave I shall walk and fight these demons/ But I don’t want to be alone
I want you by my side/ Dive right in with me.”

[edit] -Au reusit! Striga Eli entuziasmata soptind versurile.
Am dat din cap, preluand bucuria lui Eli.
Si seara a continuat in acelasi ritm. Clientii au venit si au plecat, dar de fiecare data ii auzeam laudand formatia in timp ce treceau pe langa masa mea. Mi-am comandat un pahar din elixirul vietii, cola, si am impartiti toti trei o portie de cartofi prajiti.
Ma relexasem total dar deja trecuse o ora si simteam cum fundul meu isi schimba forma de la bombat la plat. Incercam sa-mi schimb pozitia cand am auzit o rabufnire de aplauze.
-Va multumesc, va multumesc foarte mult! Spuse Dean un pic obosit. Vom lua o pauza de 5 minute, apoi va urca pe scena o cantareata talentata dar inca nedescoperita, sora mea, Dawn Reynolds.
Inca o portie de aplauze avu loc si Dean cobori de pe scena.
*Nunununu, de ce eu? Ce dracu i-a venit acum sa ma sprijine?*
-Pregateste-te...mi-a soptit in ureche fratiorul meu prea mult iubit, in special in acel moment.
-Dean, trebuie sa-ti spun ca...am incercat eu cu o voce stinsa dar deja plecase iar picioarele mele refuzau sa-mi asculte ordinele de a ma ridica si de a o lua la goana.
*Ce o sa ma fac? Ce o sa ma fac? Ar trebui sa profit de sansa asta dar mi-e prea frica...sansele ca eu sa distrug totul sunt de 1000%. Stai putin...poate nu osa fie chiar asa de rau, poate o sa iasa bine. O sa urc acolo si o sa dau tot ce am mai bun si o sa le arat de ce sunt in stare, iar in cazul in care o fac lata, ma fac blonda, imi pun lentile de contact si imi schimb numele in Britney. Si poate o sa incep sa le spun tuturor ca vreau sa ma fac actrita si ca Black Sabath e numele unei masini...*
*Si premiul pentru cea mai buna demonstratie a expresiei “a bate campii” i se acorda lui...*
-Dawn, Dean iti face semn! Striga Eli.
*Ce? Nici macar timpul nu-mi da si mie ragaz de un atac de panica aici? Cand naibii au trecut 5 minute? Unde a ajuns lumea asta?*
-Du-te! Striga Will ridicandu-ma de pe scaun si impingandu-ma spre scena.
-Hai frumoas-o nu te mai lasa asteptata! Striga Bill razand si asezandu-se langa tobe.
Will, cu ultimile puteri, ma lansa pe scena apoi ma parasi, lasandu-ma prada privirilor insistente a clientilor.
-Incepe odata...striga Tom cu mutra lui enervanta.
*Mama ce mi-as dori sa pot sa-i lansez acum o stanga direct in fetisoara lui...*
-Dawn, canta! Striga Dean in stanga scenei. Canta sau colectia ta de anime-uri ajunge pe mainile lui Matthews!
*Asta da motivatie!*
-Buna seara..am tremurat eu privind publicul precum un caine gata sa fie castrat. *nu am vazut niciodata sa ceva, dar imi imaginez*
Spre surprinderea mea, cativa au inceput sa aplaude si nu pareau beti morti.
*Hai ca pot* mi-am zis in sine si am tras adanc aer in piept apoi am apucat microfonul atat de strans, incat daca ar fi fost o persoana, acum canta la harpa pe un norisor.
Bill simti schimbarea in bine a stari mele de spirit si incepu”
Life is the supreme gift/ But the ultimate challenge/ It gave me you, my love / But then I had to suffer.
We shared special moments/ And my heart still cries for you/ Why did you leave, my love/ And make my soul quietly shater.
In a hollow and cruel world/ I now wander alone/ With your image in my mind/ And your voice in the cold wind.
In joy and sorrow I wanted/ To be with you my love/ Now I only cry at nights/ For my wounded, wounded heart.
Ar fi bine sa mentionez ca in tot acest timp am tinut ochii inchisi, intelegeti voi de ce. Apoi, ascultand solo-ul lui Tom, am privit in fata. Surprinzator, era de bine. Nici un client nu era pregatit sa arunce cu chifle de paine in mine iar Eli si Will imi zambeau incurajator dar cu coada ochiului l-am observat pe Dean exasperat facandu-mi semne sa-mi tin ochii deschisi.
We shared special moments/ And my heart still cries for you...
We shared special moments/ And my heart still cries for you/ Why did you leave, my love/ And make my soul quietly shater.
Si incetul cu incetul o stare incredibila ma cuprinse, ma simteam stapana lumii, iar universul era in fata mea, gata sa-l dau pe spate. Am inceput sa ma misc pe scena, jucandu-ma cu baietii si incurajand publicul sa ma acompanieze.
We shared special moments/ And my heart still cries for you...
Cu asta am terminat iar Bill finaliza melodia. Multimea exploda si toti se ridicara de pe scaune aplaudand.
Am inceput sa rad privind 2 pustani cum ma implorau sa le dau numarul meu de telefon apoi am simtit cum cineva ma imbratiseaza.
-Va multumim. Ati fost minunati! Era Dean care imi fura microfonul dar inca ma tinea strans in bratele lui protectoare.
-Ai fost superba..imi sopti usor apoi ma saruta pe frunte.
*
-A fost incredibil! Am simtit cum...nu stiu...ceva ma cuprinse si am inceput sa ma dezlantui! Strigam eu adrenalina inca pompand in mine.
-Si de fiecare data devine din ce in ce mai bine...sopti Bill aruncandu-si tigarea pe asfaltul uscat si o stinse cu piciorul.
-Mi-a fost asa frica, stii cat de tare?
-Am observat cum tremurai in timp ce te impingea Will. Dar stiam ca o sa te aduni.
-Merci ca ai avut incredere in mine. Am soptit fericita imbratisandu-l. Le-am multumit celorlalti deja, mai aveam si tie.
-I-ai multumit si lui Tom?
-Ma crezi ca si lui? Ghici ce reactie placuta a avut? Am zambit.
-Imi inchipui, rase tobosarul. S-a facut cam frig, eu intru inapoi. Hai vii?
-Mai stau putin Bill, sunt inca prea infierbantata.
-O da! Bine, dar nu mai sta mult.
-Aham....pa, am strigat rezemandu-ma de peretele localului in timp ce Bill se indeparta, trecu coltul apoi intra in local.
-Papusa, vrei sa experimentezi altceva tare?

Ok. Uite care e treaba. Lasand la o parte toate greselile de exprimare, lipsa unor semne de punctuatie si alte chestii de-astea, povestea ta dinamica m-a acaparat. Ai mare potential, si sa stii ca nu spun asta asa, pe gratis. ;)

am citit povestea ta si este destul de interesanta,ai greseli de exprimare(nu esti perfecta!)... dar tine-o tot asa

wow...ti-ai schimbat nick-ul... abia acum am observat sa-l "porti" sanatoasa si acum on topic - nu ai mai postat.......................... me sad.... i'm waiting.... si nu cred ca sunt singura...

cum mi-am schimbat nickul este acelasi de bun inceput...
Pai,nu prea am avut timp..in vacanta am fost pelcata..apoi scoala ... mai citesc..si rar postez..decat daca este ceva ce mi-a atras atentia in mod special.

Crystall nu se referea la tine, bombonico, ci la autoarea thread-ului, meaning black-wings.... doh.

scz atunci