Am vazut ca s-a tot discutat pe acest forum despre cum sunt vazuti fanii anime in Romania, despre imaginea anime, etc.
As vrea sa va prezint un punct de vedere din afara tarii (european, hmm), care am vazut ca se bucura de destul de multa popularitate in lumea "serioasa" si daca veti avea rabdare sa-l cititi, sa-l discutam putin.
Articolul se gaseste la
http://waste.informatik.hu-berlin.de/Grass.../otaku00_e.html
si este o prezentare academica asupra fenomenului otaku, facuta acum 6 ani de un sociolog german destul de celebru. Aceasta lucrare si citeva similare au pretentia de a constitui punctul de vedere "stiintific" asupra fenomenului otaku.
Nu vreau sa-mi expun dinainte parerea (desi trebuie sa va avertizez ca m-a socat si iritat si am facut un efort ca sa-l termin). Sunt curios sa vad reactiile voastre.

L-as citi cu bucurie daca mergea linkul asa ca fix it. Atunci editez postul cu comentarii.

EDIT:
Vad ca s-a scris mult pe aici.
Articoul este facut de un outsider al fenomenului, deci e logic sa arate asa, pentru ca unui om de stintza evident nu i se pare "normal" sau "sanatos" sa ai o obsesie, si e probabil (sau sigur) adevarat.
Totusi articoul este cam generalizat si dus la extrem. Are si adevar in el. Ma regasesc si eu, am momente cand n-am chef de nimeni si prefer compul, netul, vreo serie, dar cand am iesit deja afara cu niste prieteni, si ma duce gandul acasa la comp, anime etc. prefer sa mai raman cu ei.
Poate nu am fi noi asa "insociabili" daca noi Otaku eram majoritatea

Link-ul e bun, dimineata mergea, probabil e serverul respectiv oprit. Mai incearca, sigur va porni ca este un site al universitatii Humboldt din Berlin.
In fine, un alt articol al aceluiasi autor (ceva mai blind, parca) puteti citi si aici:
http://www.mediamatic.net/article-11784-en.html

kun san ... cateva cuvinte doar.
intai mentionez ca nu am apucat sa citesc tot articolul dar o voi face
apoi ca nu te cunosc deloc, nici macar la nivel orientativ.

trecand peste aceste precizari ... ce am citit in partea de inceput a articolului mi se pare un punct de vedere destul de realist si relativ stiintific (sociologic), iar tipul pare ca a incercat sa inteleaga un pic fenomenul si prin prisma specificului cultural japonez, nu stiu insa cat a reusit ... tre sa fii japonez ptr asta
recunosc ca coincide destul de mult cu opinia mea pur lingvistica si semantica asupra termenului de otaku, asa cum este el folosit in japonia si totodata mentionez ca ma refer strict la semantica si nu la sfera de cuprindere a conceptului.

astea fiind spuse sunt curios kun san dc esti tu asa de socat si iritat si dc ai facut acel efort ptr a-l citi tot. si daca nu te deranjeaza si vrei sa discutam pe tema asta as aprecia niste precizari referitoare la tine, gen varsta, studii or smth ... eventual intr-un cadru particular, gen messenger, daca nu doresti sa fie la vedere .

Daca nu vroiam sa fie la vedere nu mai faceam un topic pe tema asta
Nu este vorba de semantica. E vorba de felul in care nenea Grassmuck prezinta conceptul. Daca vei citi atent pina la capat vei observa ca prezinta o... sa zicem ciudatenie a fenomenului otaku, dupa care prezinta un infractor cu comportament similar. Mie mi s-a parut similar unui raport facut de un turnator la securitate, ca tot e la moda subiectul.
Serios vorbind, impresia pe care o lasa articolul este ca sunt dubiosi si potential periculosi astia care urmaresc anime, citesc manga, etc. Niste inadaptati, deh...
Este o atitudine clar rauvoitoare, venita din partea unui om de stiinta care este considerat un cunoscator al fenomenului...
Dar cititi si mai vorbim dupa aceea.

De ce?! Am citit articolul si mi se pare foarte bun si realist. Numai daca ai sa citesti majoritatea post-urilor (ce-i drept, a pers cu varsta mai frageda) de pe acest forum, ai sa vezi cat de aberante pot fi conceptiile de viata ale unor membri... Si ca pasiunea unora pentru anime poate fi mult exagerata.
Si eu stiam ca termenul "otaku" indica o persoana nesociabila, obsedata de anime/manga, dar nu am citit nici un studiu/articol pe tema asta pana acum.
Oricum, mi se pare trist ca exista multe persoane (de varste diferite) care se incadreaza descrierii din articolul lui "nenea Grassmuck". Acestea persoane nu ar trebui sa uite niciodata ca un "desen animat" nu poate tine loc realitatii...

hmm, interesant articol.
in primul rand am aflat si eu niste lucruri noi - faptu lca termenul otaku nu se refera exclusiv la anime/manga - interesant.
Acum, parerea mea despre articol. Pe mine nu m-a iritat si nici nu am facut eforturi pt a-l termina . O mare confuzie care se petrece aici - si nu numai - citeste threadul despre Otaku festival - este intelegerea termenului otaku.
La origine, in sensul sau strict literal, otaku desemenaza fanii obsedati de anime/manga, care nu au o viata in afara acestui fenomen, deci autorul are dreptate in aceasta privinta. Problema ca in afara Japoniei acest termen a capatat o alta conotatie - acela de fan anime.
Acum, in ORICE domeniu exista extreme (uitati-va la politica), asa ca apoape orice fenomen are si obsedatii lui - un ex. este fotbalul. Asa casi in domeniul anime sunt unii care merg prea departe, dar a pune semnul de egalitate intre aceasta grupare extrema si fanii anime e o prostie. E o tampenie sa crezi ca oricine se uita la anime nu are o viata sociala, asa cum e o prostie sa crezi ca cine se uita la filme violente va deveni automat un criminal. In concluzie, imi plac enorm anime/manga, reprezinta o pasiune pt mine, imi place sa ma numesc otaku ( and I'm proud of it !!! ), dar nu ma simt inclus in categoria de oameni la care face referire articolul.
Acum, un lucru care ma deranjeaza pe mine este modul in care societatea (sau, ma rog, unii membri ai societatii) incearca sa imprime un anumit tipar. Ma refer in special la faza cu "socializarea". Ok, poate ca nu e tocmai sanatos sastai toata ziua la computer sau sa nu ai o viata sociala in afara animeurilor, darasta e, e dreptul fiecaruia sa traiasca cum ii place. Nici fumatul nu-i sanatos, si totusi foarte multa lume fumeaza. Cred ca fiecare are dreptul sa traiasca cum ii place si consider mai daunator incercarea de a impune un anumit tipar decat fenimenul propriu zis de alienare sociala

@Kisa: Interesanta abordare.
De ce il consider eu rauvoitor? Pentru ca generalizeaza intr-o singura directie. Prezinta extremele (evident, numai cele negative) ca sa creeze imaginea generala.
In tot articolul nu am gasit nimic pozitiv, nici macar pe departe. Oare sa nu fie nimic pozitiv in tot acest fenomen?
In final a rezultat o tendinta de a prezenta cam tot ce se incadreaza la categoria hobby ca tendinta patologica.

PS. Post-urilor de pe forum nu sunt relevante in privinta conceptiilor de viata, cu atit mai mult cu cit autorii au virste mici.

PS2. Dupa ce am dat submit am vazut si mesajul lui Emanuel. Cred ca el a ilustrat si mai bine ce vroiam eu sa zic.

Nu sunt de acord cu tine. As spune ca persoanele se exprima mai usor. Dar fiecare cu parerea lui.

[later edit] Din cate am inteles eu, nu este vorba despre extreme, ci despre realitatea din Japonia. Oamenii au libertatea de a alege ce fac cu viata lor, dar alegerile nu sunt neaparat cele bune. Iar a alege imaginarul in detrimentul realului mi se pare o greseala.
Sincer, eu nu gasesc nimic pozitiv in fenomenul "otaku" (asa cum se prezinta in Jap).

nu Kisa, autorul prezinta o extrema. A considera ca tot ce a spus el reprezinta realitatea Japoniei de azi este o generalizare gresita. Doar nu crezi ca orice fan anime japonez este un obsedat, fara viata sociala si introvertit.
- da, poate ai dreptate (repet, poate) ca a alege imaginarul in detrimentul realului este o alegere gresita, dar, cum singura ai spus, alegerile pe care le fac oamenii nu sunt totdeauna fericite (din nou, ex. cu fumatul). A sustine ca toti trebuie sa se conformeze unui standard (ma refer la articol) mi se pare deasemenea gresit

Sincer, nu stiu daca in categoria "otaku" intra si fanii anime. Prin "fani anime" ma refer la persoanele carora le plac anime-urile, dar nu fac din asta o obsesie.
Dar ai dreptate, nu cred ca orice fan anime japonez este un obsedat, fara viata sociala si introvertit.

ei, si aici ar fi o problema, nu stiu daca fanii anime si otaku pot fi despartiti printr-o linie foarte clara . Unii sunt doar amatori ( vad din cand in cand), altii sunt un pic obsedati ,altii mai tare.. . Sunt convins ca unii ne-ar considera pe noi obsedati pt ca stam pe un forum de desene animate , dec ilucrurile sunt destul de relative
Este greu de spus de unde se termina normalul si unde incepe obsesia

In primul rand, declar cu mandrie ca sunt otaku.

Concluzia rauvoitoare din acel articol este ca toti aceia care au o preocupare sau un hobby si nu se incadreaza in comportamentul general, sunt priviti dispretuitor, si mai mult, ca niste indivizi dubiosi, care au preocupari ciudate, neadaptati, care nu pot trai normal in societate, ci se inchid in casa si stau in fata calculatorului. E vorba de cei care citesc manga si urmaresc anime-uri, de cei care citesc BD-uri, de cei care joaca jocuri pe calculator sau despre cei care colectioneaza ceva, orice, nu conteaza ce anume. Pentru ca nu sunt la fel ca marea masa. Pentru ca au o preocupare. Pentru ca cunosc lucruri dintr-un anumit domeniu. Si asta e considerat un lucru daunator.

Si o observatie nostima, uitati-va la intamplarea din articol, de la festivalul otaku:

Cel care a scris articolul nu a inteles reactia fetei.

Mi-e teamă că asta e o interpretare superficială a studiului.

În primul rînd, tot ce am vizionat şi citit despre Japonia se potriveşte cu ce se spune în el. Am găsit de exemplu explicaţii pentru multe aspecte subtile din anime şi manga. Poate mi-ar fi fost greu să pun degetul pe ele, dar pe măsură ce citeam ce spune Grassmuck le recunoşteam.

Kisa, toţi sînt convins că ne spunem "nu uita niciodată că sînt doar desene animate". Dar Grassmuck ne dovedeşte că implicaţiile sînt mult mai largi. Anime şi manga au fost doar un aspect în tot studiul. Otaku este faţeta japoneză a unei întregi culturi de nivel planetar. Dacă sîntem sinceri, recunosc aspecte din studiu atît în mine cît şi în cunoscuţi de-ai mei care care nu au văzut niciodată un film anime. Pe unii dintre ei i-aş fi calificat odinioară mai degabă ca "jock", tipul sportiv, înclinat spre activităţi fizice, nu intelectuale. Iar dacă pînă şi ei prezintă "simptomele"... asta dă de gîndit.

Emanuel, dă-mi voie să-ţi citez din studiu: "Otakudom has nothing to do with any specific subject; it is about the way people relate to a subject." Microbiştii, în ansamblu, nu întreţin o monomanie, nu urmăresc aflarea tuturor detaliilor posibile despre fotbal sau o echipă sau un jucător pînă la obsesie. E vorba de un hobby neutru, care canalizează nişte porniri, e o descărcare. Sînt sigur că se poate face un studiu la fel de complex şi despre ei, dar în nici un fel nu-i văd similari cu otaku.

Nu e vorba doar de privit filme sau jucat jocuri violente, nu e vorba de anime, e vorba de izolare. Oricum ai lua-o, socializarea nu e doar o modă sau un tipar impus de "cineva", ci o necesitate. Cum se face că exemplele proeminente izolaţioniste ajung să se implice în sinucideri, crime, diverse fenomene aberante? Pe undeva e o evoluţie firească: odată ce nu-i mai percepi pe cei din jur ca pe egali şi fiinţe complexe, apar reacţii anormale.

Ce a produs bun izolaţionismul? În schimb uită-te la tot ce a produs rău: objectificarea semenilor, transformarea lor (în mintea celui izolat) în marionete. Respectivul individ ajunge să le confere motivaţii şi reacţii imaginare, conforme exclusiv cu felul în care vede el lumea. De unde se intră într-un cerc vicios, deoarece nu ai cum să experimentezi, să afli lucruri noi, să-ţi schimbi punctul de vedere, decît prin confruntarea constantă cu indivizi mai mult sau mai puţin diferiţi de tine.

Tînărul de azi este extrem de îndepărtat de Jack Kerouac, iar exemplarele precum Ioana sînt rarissime, deoarece reprezintă echilibrul dorit de Kisa între pasiuni de avangardă, precum SF şi Fantasy, şi păstrarea socializării. Cine se mai urcă în ziua de azi dintr-o toană într-un tren spre Viena, intră în vorbă cu necunoscuţi şi coboară într-un orăşel oarecare cu ei? Unii consideră omul ca un subiect etern fascinant, alţii maşina şi cyberspaţiul.

Muza-chan, nici eu n-am înţeles-o. Explicaţia lui Grassmuck mi se pare plauzibilă, dar s-ar putea să mă fi influenţat contextul.

Şi eu împărtăşesc părerea altora de pe forum, care nu văd "otaku" şi ceea ce presupune el ca pe un deziderat. Ar fi interesant, ca o paranteză, dacă Ruxi sau altcineva implicat în realizarea Festivalului ne-ar putea spune de ce a fost ales termenul pentru Festival. Se puteau găsi indiscutabil multe alte denumiri.

aham... pe discutia asta a iesit o ciondaneala mai devreme care s-a lasat cu suturi pe forum insa nu are importanta pt subiect...
... articolul surprinde o realitate japoneza si nu numai... eu as preciza un alt lucru care are tangenta cu izolarea... in sec XXI se intimpla un paradox... individul se izoleaza avand la dispozitie mijloace de comunicare globale... cu cit putem rezolva mai multe probleme prin intermediul unui remote access nu mai simtim nevoia de deplasare si interactiune personala intre noi si persoane interpuse a rezolva necesitatile... izolitianismul individului modern se produce la aproape orice nivel... in momentul in care iti satisfaci necesitati emotionale prin intermediul PC-ului si a internetului deja nu mai simti nevoia de contact cu indivizi care pot aduce aceeasi stimuli insa implica o perioada mai lunga de timp in obtinerea lor... izolarea modifica comportamentul indiferent de calitatea individului... otaku e o eticheta ce indica o obsesie legata de anime/manga folosita la niponi... cred ca persoanele in cauza au deviatiuni comportamentale indiferent de obsesie... ma rog... sunt persoane care isi traiesc viata cu si pe motor... probabil obiectul obsesiei este ceea ce da dimensiunea dizgratiei sociale... sunt multe nuante aici si nu cred ca tin de subiect insa societatea contine multitudini de erori cind reglementeaza ca normale multe dintre relatiile intre indivizi... societatea va degenera din ceea ce se observa in ultimul timp... degeneratii vor fi normali intro societate de degenerati... heh...

Am observat si eu ca sunt implicatii mult mai largi. Sincer, habar nu aveam ca "otaku" reprezinta altceva inafara de o pers obsedata de manga/anime.

Cat despre caracterizarea din articol... m-am regasit si eu pe alocuri si nu sunt tocmai mandra de acest fapt. Imi dau seama cat pot fi de penibila uneori... Asta ar inseamna ca si parintii au dreptate pe undeva cand imi zic sa ma maturizez. ... And I'm trying to.

Sincer, sunt uimit de raspunsurile voastre.
"Interpretare superficiala" N-am nimic impotriva. Dar eu as zice ca mai curind merita sa citesti studiul si altfel decit pe un manual de referinta la care trebuie sa te raliezi imediat. De exemplu sa incerci sa vezi ceva mai departe de frazele in sine, sa vezi efectele pe care le au asupra celor care le receptioneaza.

Se vorbeste de izolationism. Dar v-ati gindit cum se ajunge la acel izolationism? Din reactiile aberante ale societatii intolerante, din acea dizgratie sociala de care scrie Sidonix. Si cine contribuie la aceste reactii? Pai tocmai studii ca asta. Care prezinta oamenilor "normali" cit de daunatori si potential periculosi sunt cei care au alta scara de valori. "Nu sunt ca noi, deci... daca nu putem scapa de ei, macar sa-i punem la colt."

Ca atare, studiul unui om care trebuie sa inteleaga fenomenele de genul asta si sa asigure intelegerea lor de catre societate (doar e sociolog, nu?) reuseste doar sa asigure propagarea si amplificarea anxietatii societatii fata de fenomen.
Dar de violentele la care se dedau microbistii ai auzit? Cum crezi ca ar suna un astfel de studiu referitor la ei? Probabil ca s-ar ajunge sa se recomande interzicerea meciurilor de fotbal...
Acolo este vorba de oameni grav bolnavi. Oameni de genul asta se regasesc si printre cei cu o viata sociala "normala"!
Studiul insa prezinta o intrega lume ca fiind, incipient, bolnava. Si dovada ca a reusit sa prezinte asta, este ca pe citiva v-a convins.
Mai mult, metoda pe care a folosit-o este una fragila, cu exemple din "experienta personala". Cu experienta personala pot sa exemplific si eu. Recent, am vizitat citeva magazine pentru otaku din Germania. Si ce am gasit acolo? Oameni deloc introvertiti, vorbareti, prietenosi si veseli. Sa fac un studiu?
Grassmuck nu prea dovedeste nimic. In studiul lui nu se regasesc dovezi. El doar sugereaza si insinueaza prin tehnici asociative.

Eu am mai studiat reactia societatii romanesti fata de cu totul alt gen de hobby. Si am observat si cum intoleranta impinge unii oameni spre izolare. Echilibrul de care spuneti voi se pastreaza foarte bine in societati sanatoase. Dar, ca sa revin la studiu, o astfel de lucrare nu ajuta la formarea unei societati sanatoase.

In fine, miine e festivalul Otaku. Daca asta nu e socializare, atunci ce e?

S-au terminat subiectele anime pe forumul asta si ne apucam iar sa aberam pe un subiect atat de irelevant pt existentza noastra? Al catalea topic e asta?

Izolarea nu o face societate.....se descurca otaku destul de bine si fara ajutor.....sunt prinsi in universul fictiv al anime-urilor si astfel incep sa fie inapti sociali. Societate ii respinge pt ca ei nu pot sa functioneze in societate.

In plus ce zici tu acolo cu germanii e cu totul altceva.....Otaku este un termen specific japonezilor.....diferentzele dintre mentalitatile occidentale si cele nopone sunt imense....de aceea desi suntem destul care ne uitam la anime .... unii mai pot sa si functioneze in societate.

Cat despre otakufest..... ... depinde de concepta fiecaruia despre socializare.....as zice mai multe...da mi-e sila de subiect

diversitatea de puncte de vedere aberante pe metru patrat ma face sa citesc si aberatiile stiintifice ale lui nenea ala german. diseara sa fiti pe faza ... duh!


later edit: din cauze obiective aman prezentarea pct de vedere personal pe maine dimineatza

In articol se vorbeste despre izolare si acest lucru este privit ca un lucru daunator.

Izolarea apare din 2 motive:

In primul rand, o face societatea, care tinde sa uniformizeze oamenii. O anumita categorie sociala, are anumite preocupari. Se uita la anumite emisiuni, asculta un anume gen de muzica, etc. Cand cineva are alte preocupari decat categoria sociala din care face parte este privit cu retinere. Dupa o varsta, de exemplu, este considerat ciudat sa spui ca te uiti la anime, sau ca colectionezi machete de masini sau ca joci diferite jocuri, nu ma refer numai la cele de pe calculator. Lucrurile astea se considera ca trebuie sa le faci cand esti copil.

Izolarea apare si datorita faptului ca atunci cand esti pasionat de ceva, orice (nu numai manga-anime, ma refer la orice gen de hobby), iti petreci mult timp adunand informatii din domeniul respectiv. Din orice sursa: carti, reviste, TV, internet etc. E greu sa gasesti un grup pasionat de acel domeniu, pentru ca cunoastem personal un numar limitat de oameni. Iar acel grup, e cam de aceeasi varsta cu noi, sau aceeasi pregatire profesionala. Dar vrei sa afli si pareri ale oamenilor din alte categorii, alte varste, alte profesii. De aceea este aleasa solutia de a comunica pe un forum. Unii prefera asta si pentru a ramane anonimi, pentru ca doar asa se pot exprima liber, altii pentru ca nu cunosc personal oameni cu aceeasi pasiune, sau cunosc prea putini.

A trage concluzia ca genul asta de viata e daunator, asa cum se face in articolul prezentat, mi se pare gresit. E un mod de viata. Asta nu ma face un delicvent, nici un neadaptat, nici un potential criminal, nici un sinucigas. Faptul ca ma uit la un anime nu ma face sa-mi iau o sabie si sa atac oamenii pe strada. Asta ma face doar sa ma simt bine, sa fac ceva care-mi place, sa ma distez.

S-a mai discutat, in acelasi gen, despre faptul ca anumite jocuri sau filme, au dus la manifestari violente. E usor sa zici ca nu stiu cine a pus mana pe pistol pentru ca a jucat nu stiu ce joc sau a vazut nu stiu ce film. E mult mai simplu asa. Decat sa privesti in adanc si sa vezi, ca poate, sunt alte cauze: probleme psihice, educatie defectuoasa etc.

Problema e ca studii de genul asta, nu fac decat sa intareasca niste conceptii care exista deja, adica, cei care nu sunt ca noi, trebuie tinuti "la colt". Pentru ca oamenii, cand li se prezinta un studiu "stiintific", tind sa fie de acord. Mai ales cei care nu cunosc fenomenul. Nu stau sa studieze fenomenul, iau informatia ca atare. Si studiul respectiv e facut tocmai ca sa convinga oamenii care nu cunosc fenomenul, pentru ca e facut cu inteligenta, e facut profesionist. Metoda e fragila, daca te apuci sa studiezi in profunzime, dar la o citire superficiala, pacaleste, "experientele personale" dau intotdeauna credibilitate.

Dar ce interes ar avea? Să zicem că ar fi un raport care intenţionează să dea vina pe jocuri şi filme (şi anime) pentru violenţă. Dar nu e despre anime în special, nici despre jocuri sau filme. E intitulat "Man, Nation and Machine". E un studiu asupra influenţei mediului electronic asupra omului de astăzi, în contextul diverselor culturi.

kun-san, Muza-chan, n-am acceptat studiul ca atare. Nu "m-a convins", pentru că împărtăşeam deja părerile respective. A exprimat nişte lucruri mai bine decît o făcusem eu înainte, a pus lucrurile într-un context mai larg, a făcut legături. E un studiu cu pretenţii ştiinţifice în definitiv, e normal să fie mai complet decît părerea unui amator. L-am acceptat ca valabil pe baza experienţei mele şi cunoştinţelor anterioare. Se potriveşte.

Sînt extreme şi între microbişti, şi în anime, şi în orice. Sînt convins şi că s-au făcut studii sociologice. Dar e o diferenţă între pasiune şi monomanie. Iar combinaţia între monomanie ca fenomen de masă şi mijloacele de izolare oferite de Internet este ceva nemaiîntîlnit în istorie. Ca să nu mai vorbim de celelalte sindromuri menţionate: cel al deturnării atenţiei, cel al personalităţii virtuale multiple, traiul în stil efemer spre deosebire de cel orientat spre ţeluri precise...

Monomania e o manifestare care tinde să elimine orice altceva, să distorsioneze orice experienţa prin prisma subiectului ei. Cred că e recunoscută ca afecţiune psihică. Dar nu vă supăraţi pe Grassmuck pentru că a spus că otaku sînt monomani. Cred că v-aţi supărat mai degrabă pe voi înşivă. Termenul a fost adoptat prematur, înainte să i se cunoască implicaţiile, deşi periodic colegi de forum avertizează în privinţa asta. Uitaţi-vă cîţi au spus că nu ştiau că are semnificaţii în afara anime. L-au îmbrăţişat ca pe ceva cool, se declară mîndri că sînt otaci, apoi vine cineva şi le spune că de fapt are puternice conotaţii negative. Ce vreţi acum? E ca şi cum ţi-ai face un tatuaj cu caractere chinezeşti pentru că e marfă iar apoi afli că înseamnă "capră domestică".

Afirmarea unui fapt nu e ceva rău, în sine. Dacă există un pericol eu personal aş vrea să ştiu cît mai multe despre el ca să-l pot combate.

Studiul este documentat şi conţine referinţe. Multe dintre subiectele tratate le-am întîlnit anterior. Exemplu. Dacă nu sînteţi de acord cu o idee o putem discuta.

PS: despre OtakuFest nu mă pot pronunţa înainte de-a vedea personal ce şi cum.

prea multe cuvinte pt nimic... mi se par irelevante atatea discutii pt un termen care are conotatii diferite in doua lumi diferite... adica cea nipona si restul lumii... o definitie este corecta iar cealalta doar delimiteaza...

astea fiind spuse, conform promisiunii mele de ieri am citit tot articolul si am sa impartasesc cateva din gandurile mele pe marginea lui.

intai vreau sa va spun ca am avut doua posibilitati de abordare a "problemei" ... una mai constructiva, in care imi expun parerea mea si discut pe marginea articolului si una mai distructiva in care ma iau de unele aberatii spuse pe aici ... am ales pana la urma prima varianta ... dar sa vad cat ma pot abtine



intai de toate vreau sa spun ca lectura mea a plecat de la ideea inoculata partial de kun-san ... cum ca articolul ar fi o rusine la adresa otacilor, ca i-ar face praf, ca saracul om de abia abia s-a chinuit sa-l termine, plin de sila ptr rautatile emise de acel sociolog german la adresa unor foarte simpatici otaku. *ding* ... nu exista ceva mai gresit ... si o sa-mi sustin afirmatia prin 2 citate care reprezinta "doar" concluzia articolului, adica nah, imi cer scuze lui kun-san ca indraznesc sa-l contrazic si sa-i spun ca eu nu vad chiar nimic jignitor in concluzia omului asta:



mai ales cand exact ultimul rand din articol suna asa:


deci nenea asta neamt, nu numai ca nu ataca otacii ci doar expune "the dark side", pericolele, trage un semnal de alarma, foarte realist si bine documentat, daca ai avut curiozitatea draga kun-san sa arunci un ochi si la bibliografie, si incheie expunerea nu printr-o respingere a otacilor, ba din contra prin acceptare ca fiinte umane egale catre care sa mergi, nu sa le respingi.



trecand la continutul articolului, acesta este destul de "stiintific", oarecum incorsetat in cateva expresii si elemente specifice cunoasterii sociologice, insa se vede ca este un articol, autorul nu s-a izolat de tot in lumea austera a cunoscatorilor, ba din contra a scris ceva destinat si publicului larg.
nu o sa comentez aici pro sau contra argumentelor expuse de el. este doar o abordare. in mare constructia logica este ok si rezonabil argumentata.



cat despre parerea mea ... sa vedem ...
intai vreau sa spun ca am o mare problema aici. "otaku", cuvantul acesta este strict japonez, adaptat si uzitat si cu inteles strict local, cultural japonez. orice utilizare in alt context inseamna o deturnare de la intelesul lui initial.
insa, intr-o lume a globalizarii, o lume in care ciocnirea culturilor, interactiunea axiologica, urmeaza o tendinta de asanare a diversitatii culturale, curgand catre consens si convietuire, este inevitabila asumarea unor "produse" culturale, asumare superficiala insasi prin desprinderea de circumstantele ce ii constituiau intelesul primordial.
drept urmare "eticheta" de "otaku" s-a desprins in zbor lin si a urmat globalizarea produsului "anime", "manga" etc devenind sinonima cu intreprinderea activitatii respective.
exista evident, dupa cum remarca si sociologul german o intelegere diferita a cuvantului otaku in japonia si in europa ... el gasind discret si sinonime europene ale cuvantului, respectiv, "geek", "nerd" etc. deci ... a nu se face confuzie, omul acela este foarte clar in delimitarea lui, adaugand un alt argument contra intelegerii superficiale a textului manifestata cu atat entuziasm la kun-san.

parerea mea, este ca momentan, otaku, este asociat in europa, in mare, strict fanului anime/manga, fara a avea inca aceleasi conotatii peiorative ca in japonia ... insa treptat, eticheta sa va propaga incetisor in totalitate, mai ales in conditiile in care exista unii promotori ai "particularitatilor" unei asa zice "culturi de nisa" a otaku ... adik pe intelesul tuturor exista oameni, impotriva carora am mai expus pareri nu prea magulitoare pe acest forum, care promoveaza comportamentul antisocial si nu numai, ci si, cu sau fara intentie, valorile ce se subsumeaza aparitiei si dezvoltarii etichetei negative de otaku in japonia.

acum revenind la parerea mea ... sociologia este o stiinta sociala (suna a truism, nu? ... va asigur ca nu este), cumva un hibrid in stiinta si cunoastere de bun simt a unor realitati care nu sunt bazate pe reguli exacte, care nu se pot pune in ecuatii. de aceea orice parere sau teorema, orice ipoteza sau concluzie nu acopera niciodata realitatea decat partial.
care este adevarul, de ce sustine nenea asta german ca a fi fintza sociala este bine, de ce ar trebui sa il credem cand spune ca comportamentul antisocial e rau ... ce intelegem prin normalitate ... nu doar o suma de reguli acceptata paradigmatic la un moment dat atat de instabil incat poate evolua si de obicei o face chiar inainte de a fi surprins si fixat cu exactitate? ... ce este normal acum, peste cativa ani poate sa para anormal si antisocial, bine si rau sunt niste antonime a caror sfera notionala de cuprindere se poate roti cu 180 de grade in jurul propriei axe.
aici nu lucram cu ceva exact, aici orice parere e la fel de buna ca oricare alta, judecata unui n00b poate avea aceeasi valoare ca a unui profesor, si atata timp cat exista o deschidere catre comunicare si interactiune oricine poate accepta asta. asta inseamna doar ca nu putem sa fim categorici in nici o directie.

dupa acest scurt disclaimer ... moving on ... pasiunea ptr anime/manga si alte chestii inrudite sau derivate de aici se poate traduce citand pe sociologul german prin exact concluzia sa din final: "Otakudom can be a carefree, happy hobby-oriented existence with its moments of happiness" ... este doar un hobby, o pasiune, ea nu implica izolare, nu afecteaza iremediabil dezvoltarea personalitatii, de ea nu depinde maturizarea sau evolutia in cariera ... ea este doar un simplu element in multitudinea ce creioneaza o personalitate umana. doar un hobby, nu am auzit pe nimeni sa zica ceva legat de izolare sau nematurizare ptr ca pierzi zeci de ore vizionand documentare pe discovery ( o referire la otaku si televiziune face si germanul in articol) ... iar in mare este fix acelasi lucru ... problema care o avem este de perceptie ... si nu de perceptie negativa generalizata, ci doar de o tendinta de acordare a unei prea mari importante de catre chiar cei implicati. din pacate cred ca germanul a gresit aici, el facand referiri destul de importante la "otaku" si influenta negativa a acestui fenomen asupra carierei ... desi sa stiti ca multe din cele ce le-a zis acolo sunt f reale ca perceptie sociala si sunt de acord cu ele.

iar asta se vede chiar si din reactiile celor ce au raspuns pe aici, unele dintre ele incadrandu-se atat de bine in ceea ce a zis germanul acolo, mai ales "proud to be otaku" stuff, incat ma intreb uneori daca cei care au postat pe aici au citit cu adevarat articolul sau au inteles ce se zice acolo. din pacate multa lume gandeste doar atat cat sa nu faca greseli gramaticale sau de logica elementara, nu-si pune niciodata probleme dincolo de asta ...

exista 2 tipuri de orientari ale personalitatii umane ... catre interior sau catre exterior si echilibrata sau nu ... in functie de acestea se conjuga cele 4 tipuri temperamentale cunoscute la nivel de psihologie de liceu ... si la nivel de bun simt chiar ... in care unul dintre cele 4 este dominant prin trasaturi la nivelul personalitatii individului, iar aceasta dominanta creaza si sustine motivational comportamentul pro sau antisocial al acestuia ... acesta este motivul, cauza ... anime/manga pot fi doar mijloace sau scuze.

ar fi multe de spus insa deja ma pierd in idei (sunt prea multe de zis) ... pot sa spun doar ca mi-a placut partial punctul de vedere al lui muza-chan ... insa si concluzia lui sidonix este foarte pe faza ca sa zic asa ... "prea multe cuvinte pentru nimic ..."

rezumand, problema este, cum au subliniat mai multi, intelegerea gresita a termenului otaku. Neamtul l-a folosit cu sensul strict japonez - acela de obsedat de un anumit hobby, in timp ce multi dintre noi ne-am scandalizat pt ca l-am luat ca un atac direct la una din pasiunile noastre - intelegand prin otaku = fan anime
aaa, si Axi, cand am zis de proud to be... m-am referit cu sensul pe care il are termenul otaku in aceptia occidentala (= fan anime).
Referitor la izolarea pe care o determina tehnologia moderna (in special internetul), asaminti ca aproape exact aceleasi pericole si avertismente au aparut odata cu dezvoltarea televiziunii. Prin anii 60-70 au aparut multe studii in occident care subliniau nocivitatea televiziunii, ca promotor al unei culturi comerciale, alienarea individului, lipsa socializarii (multi preferau sa stea la tv decat sa iasa in oras cu prietenii) - si totusi de la aparitia tv-ului au trecut ceva ani, si nu a venit sfrsitul lumii. Generatia tanara nu-i nici mai rea, nici mai buna decat cea veche, asa ca si in privinta internetului, avertismentele trebuie luate cu un dram de scepticism. Exista un pericol, dar acesta nu trebuie exagerat.
Cat despre "partea intunecata" a fenomenului otaku ,ea exista, dar, cum am mai spus, extreme exista oriunde. Asa cum suporterii care se bat si injura pe stadioane nu sunt reprezentativi pt fotbal (cel putin asa sper), tot asa cei care fac o obsesie din anime/manga nu pot fi luati ca reprezentanti a-i anime fandom

Aş adăuga că analogia cu TV e bună pînă la un punct. A urmări TV e o activitate pasivă prin excelenţă, şi depinde de calitatea programelor, pe care o decid alţii. Atîta vreme cît rămîne valabilă gluma "1000 channels and nothing on", sîntem mai mult sau mai puţin în siguranţă. Cei care preferă să-şi folosească mintea în mod activ vor repudia televiziunea.

...dar vom avea la un moment dat de-a face cu televiziunea interactivă. Televizorul va acoperi un întreg perete, va rula jocuri, va servi de videotelefon, de media-center, vom avea programele preferate on-demand, nu pe cele impuse de cineva la ore fixe. Vom putea înlocui prezenţa umană efectivă cu un strat de pixeli.

Tendinţa omului modern de-a virtualiza contactul cu ceilalţi, de-a evada în virtual, de-a se izola de lumea reală, e foarte mare. Probabil pur şi simplu o facem pentru că se poate. Dar trebuie să devenim conştienţi de aspectele negative. Aşa cum avem grijă ce mîncăm (sau ar trebui s-o facem), aşa trebuie să ajungem să avem grijă să nu cădem în tentaţia de a ne închide în sine şi de-a lăsa să treacă doar ceea ce avem impresia că ne convine.

Multumesc tuturor celor care si-au expus parerea. Asta a si fost rugamintea pe care v-am adresat-o cind am deschis topicul, sa spuneti ce ginditi. Indiferent de pozitia pe care v-ati situat, pentru mine au fost instructive mesajele voastre.
Arigato.

@axi: Tie trebuie sa-ti multumesc in mod deosebit.
Prin raspunsul tau mi-ai aratat cum e cind faci parte din audienta target a articolului. Ceea ce e foarte bine pentru tine.
Doar ca, daca tot era vorba mai devreme de intelegere superficiala, din mesajele mele n-ai inteles mai nimic. Cool!
Totusi, nu ma pot abtine sa citez citeva fraze reusite din mesajul tau:
Multumesc mult, nu era nevoie insa sa depui atita efort de a fi subtil. Sau poate ai incercat sa ma tratezi de sus? Cam greu. Mai incearca...

nu o sa fac asta decat o data ... asa ca daca poti incearca sa citesti cu atentie:


=> una din "frazele reusite"





mah copilu, tu nu ai nici cea mai vaga idee despre ce vorbesti aici, plecand de la "raport facut de un turnator la securitate" si pana la "impresia pe care o lasa articolul este ca ... bla bla bla ... "
mah omule ... inca din start "nenea Grassmuck" asta spune clar ca termenul de otaku nu este circumscris strict anime/manga ... e ceva neclar aici?
cat despre "atitudine clar rauvoitoare" ... get a life ... pe bune acum ... omul este foarte echilibrat in ce spune, nu neaparat corect si exponent al adevarului, insa foarte echilibrat.
cat despre "considerat un cunoscator al fenomenului" ... te rog argumenteaza, de unde, de catre cine ... sau ti s-a sculat lu matale sa-l declari asa?




dar omul a zis: "Otakudom can be a carefree, happy hobby-oriented existence with its moments of happiness when a rare collector's item is acquired, a difficult move is pulled off in a game, or a self-created program runs for the first time. The dark side is a paranoid atmosphere of isolation and brainwashing, and a puppet-like existence." ... acum mie mi-e clar ca unul din noi doi nu stie engleza ... dar tu ti-ai pus intrebarea ... "care?"

plus ca este foarte clara atitudinea rauvoitoare ... citez: "A relaxed diagnosis of the present will attempt to accept and get involved with the otaku as fellow human beings." ... al draq neamtzu asta ... acceptare, implicare, interactiune ... otaku ca fiinte umane ... rautate pura, se vede cu ochiul liber ... si exact din ultimul rand al articoului ... din concluzie ... nu? ce poate fi mai clar si evident?



sa inteleg ca te-ai gandit matale cum se ajunge la acel izolationism? sa inteleg ca ai dedus matale cum din articolul asta reiese clar "pericolul" reprezentat de otaku? ce pericol mai omule ... ai vazut tu pe acolo vre-un semn mare si rosu pe care scrie "Danger!" care mi-a scapat mie? citeste ce spune omul ala ptr dumnezeu, nu mai expune aici parerea ta despre ce crezi ca a zis, cu titlul de maxima axiomatica.




pai sa vedem ... omul a luat fenomenul si l-a explicat ... deci dupa umila mea parere, el a incercat sa "asigure intelegerea" lui "de catre societate".
in schimb dupa parerea matale, cel atotcunoscator si care a realizat deja cateva studii pe tema asta, poti trage f usor si convins 100% ca anxietatea societatii fata de fenomen a crescut in urma scrierii acestui articol. tot respectul ... si o mica rugaminte ... umila bineinteles ... te rog sa expui si aici, sa invatz si eu ceva, instrumentele folosite pentru acest studiu home made banuiesc, precum si pe scurt etapele parcurse in aceasta cercetare sociologica fara precedent ... caci e ceva sa stii ca cineva sa poata sa traga o concluzie universal valabila la nivelul societatii in intregul ei, in urma unei cercetari realizate individual ... trebuie sa fii un adevarat geniu ... imi prezint omagiile de pe acum.


cat despre ultimul mesaj, este patetic, mai ales cand nu ai nici cea mai vaga idee asupra a ceea ce inseamna "audienta target" insa folosesti termenul, si mai ales cand crezi ca am depus vre-un efort ptr ati raspunde aici. nu am nevoie de vre-un efort, nu trebuie sa "fac un efort" ca sa-ti raspund asa cum trebuia de la inceput ... ignorand ... caci daca am intrebat ceva referitor la varsta si studiile tale, nu am intrebat inutil, specificand si faptul ca poti sa-mi spui detaliile astea pe mail sau messenger daca nu le vrei publice ... iar tu din intrebarea mea ai inteles exact totul, respectiv citez: ... asa ca inainte de a te supara ca mentionez "intelegere superficiala" citeste ce zic altii mai atent, poate ajuta, cine stie.

iar legat de luatul de sus ... fiecare isi construieste imaginea proprie in ochii altora cu manusitzele proprii ... bafta in continuare.