Pentru mine, acest anime a reprezentat ceva total diferit fata de ce am vazut pana acum. Nu pot spune ca mi-a placut, insa l-am gasit interesant.
Muzica mi-a placut mult. Nici grafica nu mi-a displacut.
Acum revenind la anime-ul propriu-zis.
Se spune ca dupa ce mori te duci in rai sau in iad, nu? Dar fiecare are o imagine proprie asupra acestor "taramuri". Se mai spune ca iadul nu este neaparat un loc plin de flacari, smoala si niste chestii mici si urate, sau ca raiul e un taram cu ingeri care canta sau mai stiu eu ce, ci un loc creat de sufletul celui intrat in lumea cealalta. Acest loc poate fi cel mai rau cosmar sau cel mai frumos vis al acestui suflet din timpul vietii.
In anime, locul in care este dus Eiri - nu stiu cum se scrie corect - de catre Cossette este creat de catre ea, un loc unde sa il chinuiasca si in acelasi timp sa se chinuiasca si pe ea, nu pe Eiri, ci pe cel pe care il vede intrupat in Eiri. De fapt, ea nu actioneaza pentru razbunarea acelor "beloved objects", ci pentru propria ei razbunare. Cred ca atunci, dupa ce si-ar fi dus la indeplinire razbnarea, se gandea ea ca isi va gasi pacea. Numai ca pe parcurs, realizeaza ceea ce i-a facut lui Eiri, her sin - his innocence.
Lumea reala parca ii apare lui Eiri ca fiind de fapt visul si lumea lui Cossette cea reala. Noroc cu fetele alea de langa el, care il aduc inapoi, in lumea reala.
Sacrificiul lui - hm, nu prea stiu ce sa spun despre asta. Nu prea pot sa imi ordine in ganduri. As vrea sa spun prea multe si nu reusesc sa raman doar la o idee. In cele din urma, presupun ca a iubit-o si el, ca Eiri si nu ca nu stiu cum se scrie numele lui, logodnicul lui Cossette.
Ploaia, care e prezenta pe tot parcursul anime, in loc sa le spele pacatele, parca le accentueaza si acea atmosfera apasatoare nu dispare.
Nu mi-a placut nici un personaj in mod special.
Parca la nuntile evreiesti - e posibil sa gresesc, asa ca imi cer scuze daca e asa -, mirii beau din pahar, in timpul ceremoniei, sau dupa. Aceasta poate fi o legatura cu momentul in care Eiri bea din acel pahar, pentru a nu fi separat de Cossette si pentru a pecetlui acea legatura intre ei.
Cred ca am aberat destul, poate am spus mai multe decat ar fi trebuit si tot nu am spus ce vroiam. Dar am sa o las asa...
In final, mai spun ca dupa ce l-am vazut, am ramas si eu asa