Regizorul japonez Takahashi Miike ne da o lectie de cruzime de neuitat, chiar si pentru noi obisnuiti cu cinematografia “gore” si “Splater” botezat dupa premiera filmului sau “Audition”(Japonia 2000) noul “Cronemberg al Japoniei postmoderne”.
Primele 15-20 de minute ale filmului au rolul unui sedativ care este menit sa-ti adoarma expectativa; esti pregatit sa vezi un film despre o Japonie contemporana, lipsita de alte emotii decit de cele duioase ale familei dragostei neimplinite, un fel de reportaj romantat.
Tatal familiei isi creste singur copilul, dupa ce sotia sa a murit. Simtindu-si viata neimplinita, alaturi de un copil pe care nu vrea sa-l creasca lipsit de o mama grijulie, in cautare de un partener, sentimental isi cauta o sotie.
De acum are peste 40 de ani si nu poate astepta foarte mult, daca are de gind sa se casatoreasca din nou.
Ca urmare a unei “auditii” date pentru tinere actrite, la care este invitat de prieteul sau, o cunoaste pe una dintre cele 30 de fete, care I se pare un inger feminin, ingenuu si neatins.
O cauta la telefon, neprimind raspuns la incercarele sale zadarnice, neluand in seama anumite incopatibilitati din referintele fetei, sau disparitiile misterioase asociate cu numele ei.
Pina acum nimic socant, apare un “docu-thriller” blajin. Cat se poate de gresit. Cadrul care produce “trezirea” la realitatea atroce este tot atit de neprevazut, tanara vazuta din spate linga telefonul care suna in zadar; insistentele mesajele ale indragostitului, chipul ei se intoarce si un zimbet bestial ii se rasfira pe fata, la picioarele ei vedem o punga de plastic nemiscata si insangerata care brusc incepe sa trepideze incet cu o viata torturata, intr-o agonie necurmata.
La premiera filmului, au iesit din sala urlind barbati in toata firea, ca dovada, ca, calvarul care urmeaza nu mai are limite. Din sotie ideala si mama adoptiva, feciorelnica diva devine cosmar deslantuit, totul terminindu-se cu vreo 25 de minute de torturi inimaginabile pentru eventualul sot, are este incetul cu incetl schilodit, cu amputari sistematice ale organelor sexuale si membrelor: o bisectie de zile mari dusa la un sfirsit de un inger de femeie.
Bineinteles ca totul este poate doar un vis hiperrealist de burlac stresat, bineinteles ca aici se spune ceva si despre rolul noii sotii si al fanteziilor erotice ale japonzului de rind.
Dincolo de aceasta privire introspectiva avem, insa, sfirsitul unui film de groaza care schimba radical atmosfera produsa de horror-ul postmodern a la Wes Craven, unde totul este un pretext pentru alceva.
trebuie sa recunosc ca asta nu e opera mea.....ci a unui student la regie....dar chiar as vrea sa vad filmul asta...serios.
am vazut Ringu...dar nu in intregime,Shaolin Soccer,Cyborg,Legend of zu (astai chinezesc nu stiu daca se pune ...
dar este un film extraordinar..trebuie sal vedeti..parca ar aduce a ceva lume a lui Akira Toriama ) si altele tot chinezesti....multe-Crowching tiger.Hidden dragon.,Accidental Spy si multe altele cu Jackie Chan......cam atat