Mi s-a parut cel mai bun film cu samurai din toate timpurile. Nu le-am vazut pe toate, dar sfarsitul mi-a lasat senzatia ca nu va putea fi depasit niciodata de nimic. Multi sunt nemultumiti tocmai de sfarsit. Eu zic ca geniul filmului sta tocmai in sfarsitul aparent abrupt care ne lasa cu ochii in soare. Se mai spune ca sfarsitul a ajuns in felul in care a ajuns "datorita" lipsei de fonduri. Perfect posibil, dar sfarsitul este mult prea profund si mult prea lucrat pentru a se datora hazardului. Filmul se bazeaza pe o poveste publicata acum ceva timp intr-un ziar japonez, episodic. In film este vorba despre relatia dintre samurai si sabia sa, despre karma, despre felul in care alegerile noastre influenteaza destinul altora si nu in ultimul rand, un film despre credinta si despre imposibilitatea ei dupa certe revelatii. Ceea ce este original si senzational in acest film este depasirea limitelor karmei, si nu intr-un sens simplist, si metamorfoza pe care eroul o sufera la sfarsit, cand reuseste sa-si suprime constiinta incarcata. Seamana foarte mult cu filmele lui Bergman, atat stilistic cat si substantial, ceea ce nu este tocmai de asteptat intr-un film cu samurai. Filmul pare sa duca la capat afirmatia lui Tyler Durden din Fight Club : "Maybe self-improvement isn’t the answer. Maybe self-destruction is the answer". In rolul principal il gasim pe Tatsuya Nakadai (cel mai bun actor al filmelor cu samurai, in opinia mea) care joaca la superlativ. Il gasim si pe Toshiro Mifune, care joaca la randu-i foarte bine, dar are un rol destul de scurt. Ar fi fost o confruntare pe cinste intre cei doi, dar regizorul a avut alte planuri :D
A mai vazut careva aceasta bijuterie de film sau vorbesc ca prostul(intrebare cvasi-retorica)?
|