Outline · [ Standard ] · Linear+ Tipatul Mut, pentru o prietena

[the_death_goodies]

M-am gandit sa fac si eu un fan fic. Nush daca am talent sau nu, da raman pe faza incercarea moarte n-are. :P

Este noapte, tarziu. Nu era nicaieri nici o licarire de lumina. In camera lui Sayuri era intuneric de asemenea. Fata statea intinsa pe pat, cu ochii deschisi, privind spre fereastra deschisa. Luna isi lasa razele reci sa patrunda pana in camera ei. Dar acestea se pierdeau in intuneric, dispareau, se faceau scrum.
Sayuri se ridica brusc, se duse la fereastra si privi atent spre luna. Auzi un murmur, ce parea mai degraba cantec de jale si tristete. Dar d c nu il putea intelegea acest kntec. Ii parea asa de familiar, desi nu-l mai auzise. Dar nu intelegea versurile. De ce auzea doar melodia sumbra? Aceasta intrebare ii framanta gandurile.
"Cred k ar fi indicat sa ma plimb putim. Poate e doar imaginatia mea. E prea ciudat sa fie real cv."
Se schimba repede. Lua un tricou negru si o fustita albastra. Nu o prea interesa cum arata. Conta sa se simta bn. Isi pieptana parul lung, saten si il lasa pe spate. Bretonul ii venea in ochi. Dar nu era nicio problema; se obisnuise.
Poate era o idee mai bn sa-si sune prietena cea mai buna. Nu, ne era cel mai bun lucru pe kre trebuia sa-l faca. Poate ii facea probleme. Era persoana la care tinea cel mai mult. Nu ii prea pasa de parinti, de sentimentele celorlalti. Se dedicase prietenei ei cele mai bune. Trecusera 9 de knd o cunoscuse. Si-asa, timpul trecuse prea incet. Simtea ca o cunoaste de mai mult timp. Nu-i pasa.
Se indrepta spre usa. Se incalta repede si pleca. Era bezna totala. Nici un felinar aprins. Oarecum simtea teama. Dar nu-si arata mai niciodata sentimentele. In mintea ei era doar un gand : " Dak mor, mor. N-are nici un rost sa ma opun soartei sau sa plang, nu o sa rezolv nimik.". Poate avea dreptate. Sau poate nu. Ajunse la un parc. Erau 2 hinti acolo. Se duse spre una si incepu sa se legene.
Chiar atunci, in momentul knd se linisti, auzi iar acel kntec. Era satula de el. Dar nu putea schimba nimik. In fata ei era o cladire abandonata, o scola kre nu se mai folosea. In spate era soseaua principala, vesnic circulata. Nu prea o interesa strada. Privea spre scola.
Deodata, intr-un colt al scolii, vazu o fata ciudata. Avea parul pana la umara, brunet, iar ochii mari si rosii. Era imbrakta intr-o kmasa de noapte alba, patata cu sange. Fata parea k murmura cv. Ce era? Era kntecul pe kre il auzea Sayuri.
Gata, acum ii era de ajuns. Sayuri se enerva si se duse spre fata. Cu cat se apropia intelegea kntecul.
" D c m-ai ucis? C ti-am facut tie? Tu traiesti pt k eu am murit. Esti doar o criminala."
-OPRESTE-TE!!!!!!! rasuna glasul lui Sayuri.
Fata o privi inocenta. Se opri pentru o secunda. Kntecul nu mai se auzea. Se privira amandoua direct. Ochii kprui ai lui Sayuri erau identici cu cei ai fetei. Doar culoarea difera.
-Scuza-ma, dar ai intrecut masura! Chiar sub geam?! Nu esti km mik sa umbli noapte pe strazi? Ti se pare cv normal ce knti? Si apoi, cei cu rochita ta? Ai fugit de aksa?
Fata doar o privea, fara sa scota vreun sunet. Nici makr nu clipea. O privea insistent. Park ea era cea kre astepta un raspuns.
-Mai bn sa te duc aksa. Unde locuiesti?
Fata nu raspundea nik. Doar se uita la ea.

VA URMA

Sper k va placut. Nu ma supar pt criticile rautacioase. E pt prima data knd public un fan fic.

[Moonsparkle]

Nu mai scrie cu k si d si c. Bafta in continuare.

[*Sakura*CherryFlower*]

cool... :) imi place si povestea apre destul de interesanta..deci..sper k faci si contiinoarea :D :D astept...

[the_death_goodies]

Lui Sayuri nu-i placea aceasta atitudine a fetei. Nu intelegea mai nimic din acele priviri inocente ale fetei. Poate nu avea nici un rost sa continue sa incerce sa o faca sa raspunda la vreo intrebare. Pentru Sayuri nu era ciudata aceasta atitudine, deoarece considera intreaga lume ciudata. Nu intelegea motivatiile oamenilor si mereu i se parea plictisitor ceea ce facea. S-a apropiat mai mult de actuala ei cea mai buna prietena, pentru ca aveau acelasi fel de gandire.
Sayuri isi iesii din minti si porni spre casa. Strada era la fel de intunecoasa. Fata uncepu iar sa cante. Dar acum Sayuri nu mai dorea sa se mai complice si o lasa sa cante in contunuare. Ajunse acasa si se gandi sa facaun dus. Termina dusul mai repede ca de obicei. Nu era nici genul care sa leneveasca, dar niciodata nu statuse atat de putin. Lua un prosop repede pe ea si se duse in fata oglinzii. Privi timp indelungat spre reflexia ei. Parea mai perfecta in oglinda. Isi vedea parca sufletul. Iar pentru ea, sufletul era perfect, indiferent de persoana. Mai degraba, nici nu stia bine ce e acela un suflet. Tot ce auzise era ca sufletul e perfect.
Deodata, in oglinda aparu chipul fetei pe care o intalnise la scoala parasita. Nu-i placea sa vada pe altcineva in oglinda cand se uita ea. Asa ca apropie putin mana de oglinda. Oglinda se sparse, iar cioburi mici sau mari cadeau, precum cad picaturile unei ploi de vara. Nu indrazni sa se fereasca de cioburi. Le privi cum ii cad peste maini si cum sangele ii aluneca pe pielea fragila. Ii placea aceasta imagine. Cateva picaturi se izbira de gresia rece. In cateva clipe, se facura mici balti, de un rosu aprins.
Sayuri se apropie sa le priveasca mai bine. Dar chiar in acel moment, in baie patrunse mama ei, alarmata de zgomotul produs de oglinda.
-Ce s-a intamplat? Nu inteleg.
-Doar s-a spart oglinda. Ce e atat de neinteles?
-S-a spart din senin? Cum s-a intamplat? Ai devenit din ce in ce mai ciudata si secretoasa. De ce nu-mi spui nimic?
-OK. Si m-ai crede daca ti-as spune ca am vazut o fata in oglinda, iar cand am apropiat mana de oglinda, aceasta s-a spart?
-Nu.
-Si atunci la ce te astepti? Mereu spuneti: "E imaginatia.". Si daca nu e? De ce nu puteti crede si in lcrurile care par ireale?
-Dar nu a deschis nimeni subiectul.
-Lasa-ma in pace! Dispari! Sunt satula de asa ceva si prefer sa raman singura, departe de orice om. Eu va consider pe marea majoritate a oamenulor, pacate ale lui Dumnezeu, dupa modul vostru banal de gandire. Iar acum, LASA-MA!!! tipa Sayuri, inchizand usa cu putere.
Mama ei ramase uimita pentru cu untelegea nimica.

Ms de critici. :P

[Yami_Way]

Doar atat:|?vreau sa citesc mai multe...imi place tipa seamana un pic cu mine...anyway haide dai bataie cu urmatoarea parte :D

[Tatiana]

Prescurtarile "d c"; "k"; "cv"; "bn"; "dak"; "pt" nu isi au rostul intr-un text literar. Defapt sunt interzise, asta daca iti pasa de esteticul textului.

Ca sa nu mai spun ca ai folosit aceeasi prescurtare "bn" pentru doua cuvinte complet diferite "bine"in primul caz si "buna" in cel de-al doilea caz. Astfel de greseli duc la aparitia unui text care treptat devine ilizibil.

"Trecusera 9 de knd o cunoscuse" - 9 ce..zile, luni, ani, minute, etc. Te rog fa ceva cu exprimarea.

Foarte multe greseli de tastare si nu numai: "putim-putin"; "nicio-nici o"; "ne-nu"; "nimik-nimic"; "2-doua (se accepta folosirea cifrei numai atunci cand inlocuieste numarul in forma exacta ex. doi)"; "kntec-cantec"; "scola-scoala (si ai facut gresala de 2 ori)"; "kre-care"; "knd-cand"; "umara-umar"; "imbrakta-imbracata"; "kmasa-camasa"; "kprui-caprui"; "km-cam"; "mik-mica"; "akasa-acasa"; "knti-canti"; "makr-macar"; "park-parca"; "contunuare-continuare"; "facaun-faca un"; "oamenulor-oamenilor"; "cu-ca"; "untelegea-intelegea".

In mod normal, se lasa spatiu numai dupa semnul de punctuatie utilizat, nu si inaintea acestuia. Nu ai multe greseli de genul acesta dar mi-au sarit in ochi vreo doua.

"cioburi mici sau mari " - stiu ca "sau" poate inlocui foarte bine pe "si" dar in contextul asta parca "sau" nu suna chiar atat de bine.


Incearca sa corectezi si greselile din prima parte, pentru a evita ca alti useri sa iti atraga atentia la nesfarsit. Oricum apreciez ca ai ascultat de sfaturile celorlalti si ai renuntat la toate acele prescurtari inutile. Iti dau un sfat: ca sa iti fie mai usor pe viitor incearca sa scri corect tot timpul, nu conteaza unde, pe messenger sau pe un forum, sau intr-o zi te vei trezi ca ai scris la teza de la romana cu "k" si "d c". Eu am patito si de atunci m-am lecuit. Nu suntem cu nimic mai originali daca ne intrecem in prescurtari inutile. Mai bine respectam limba si gramatica pe care o avem.

Cat despre poveste, nu mi-am facut o opinie, astept sa mai postezi.
Incearca sa tii cont de sfaturi in continuare.
Succes!