Chat


Coyotee: [23:59] cel mai probabil boti
spyderverr: [02:43] cauta lumea ceva prin post-urile vechi sau doar sta lumea online pe prima pagina? )
spyderverr: [02:42] Total online: 288
spyderverr: [02:42] cica:
dmf: [05:30] blast from the past
MC Hammer:
desu
Silver.C: [21:49] desu
Urfe: [11:59] Ziua buna
MC Hammer:
desu
Ranma-kun: [17:44] Desu
Arhiva

Reclama

Welcome Guest ( Log In | Register )


MaNGAshop.ro

 
Reply to this topicStart new topicStart Poll

Outline · [ Standard ] · Linear+

> Inima Unui Vampir, Poveste inspirata de Vampire Knight


AmeliaELF12
post Mar 18 2014, 12:49 AM
Post #1


Newbie
*

Group: Members
Posts: 3
Joined: 17-March 14
Member No.: 13.433
Points: 10
Gender:



Introducere


Ce ai face daca toata viata ta s-ar schimba dintr-o data? Aventuri, batalii, dragoste…Ai putea rezista? Momente grele in care nu sti ce sa faci, simti ca iti cade cerul in cap…dar totusi ai langa tine persoanele la care ti cel mai mult. Durere…Stres…Emotii…Ai putea sa le infrunti pe toate? Sa-ti rezolvi toate problemele de unul singur?

Oh, bună! Nu v-am vazut. Mă numesc Yuuki Cross și sunt studentă la academia Cross care aparține tatălui meu, Kaien Cross. Ea este una dintre cele mai cunoscute academii din Japonia. Dar, ceea ce nu știe lumea despre academie e faptul că aici nu sunt numai oameni, ci și vampiri. La clasa de zi sunt oamenii, iar la cea de noapte sunt vampirii. Numai eu si Zero Kiryuu știm. Zero este un prieten din copilărie, a fost într–un fel adoptat de către director, la fel ca și mine. Da, așa e, sunt adoptată. Să vă povestesc cum am ajuns la casa lui.

––––––––––––––––––––flashback–––
––––––––––––––––––

Noaptea se așternuse și ningea încet. Aveam 7 ani si jumătate. Eram singură, afară, în ninsoare. Deodată se vede o siluetă de om in întuneric.

–– Ești singură, fetițo? a întrebat o voce  de bărbat.

Nu i–am răspuns. El continua să se apropie.

–– Atunci îmi dai voie să îți beau sângele? a zis el zâmbind malefic, apoi a sărit la mine.

–– Nu! Nu! țipam eu in timp ce el încerca să mă imobilizeze.

Deodată mi–a sărit sânge pe față. Era al meu? Nu. Era sângele lui. Alt vampir l–a mușcat.

–– Ești bine, fetiță? a întrebat el in timp ce mi–a întins mâna ca să mă ajute să mă ridic și îmi zâmbea cald.

I–am prins mâna, m–am ridicat și l–am îmbrățișat. Numele lui era .... Kaname Kuran.

––––––––––––––––end of flashback–––––––––––––––––––

Asa…ce ar mai fi de zis…Poftim? Vreti sa va mai zic despre mine? Pai, nu e asa de mult de spus…Am parul scurt si saten inchis, ochi caprui, sunt destul de scunda ceea ce ma enerveaza pt ca Zero e inalt si ii vin doar pana la umeri, sunt destul de  copilaroasa si pot actiona inainte sa gandesc (din cauza asta Zero ma considera o nebuna), imi place sa desenez si pot canta la pian…Dar acum să trecem la lucrurile mai importante.



Capitolul 1
      
La academia Cross
 

Este timpul ca clasa de noapte să se ducă la ore. Fetele din clasa de zi stau grupate în fața porții, așteptând cu nerăbdare să–și vadă idolii.

            ––Nu vă împingeți! Nu vă împingeți! strig eu în timp ce încerc să le țin departe de poartă pe fete.

            ––Hei! Potoliți–vă! a strigat Zero la fete. Dacă nu vă liniștiți, vi se va interzice să mai veniți aici!

            ––Nu–i corect!a strigat o fată.

            ––Nu poți face asta! a strigat alta.

            Nu l-am inteles niciodata pe Zero in unele privinte. Ai zice ca parul lui negru, ochii albastri spre mov si atitudinea lui misterioasa ar atrage fetele. Totusi el le indeparteaza tipand la ele, asa ca toate fetele din clasa de zi sunt speriate de el, nici baietii nu prea vorbesc cu el, numai eu.

            Porțile s–au deschis. „Prinții” și–au făcut apariția. Toate fetele  încep să urle ca niște nebune, iar eu cu Zero încercăm să le ținem cat de liniștite putem. Încep ei să se deplaseze spre clasă de parcă ar fii pe covorul roșu sau ceva, cu Kaname în fruntea lor. Deodată se opresc. Mă uit la niște fete și observ că se uitau urât la mine. Mă întorc cu fața spre Kaname, ca să observ că se uita în continuu la mine. O fata m-a impins din greseala si am cazut in genunchi. Kaname a venit direct la mine si mi-a intins mana ca sa ma ajute sa ma ridic. Mi-am ridicat privirea spre el. Ochi caprui aproape rosii si par satin inchis lung pana la umeri. Asa arata baiatul care facea zilnic o gramada de fete sa lesine.

            ––Esti bine? Te-ai lovit? m-a intrebat el.

            ––Nu, sunt bine, mersi.

            ––Ma bucur… . a zis el în timp ce a început să–și plimbe mâna prin părul meu.

            Zero i–a luat mâna.

            ––Încearcă să–ți ții mâinile acasă, Kuran.

            Kaname și–a retras mâna, s–a întors la grup și și–au continuat drumul spre clasă.

            ––Trebuie să am de a face cu fetele astea nebune zilnic.. a zis Zero

            ––Știi, chiar dacă nu îl suporți pe Kaname, asta nu înseamnă că trebuie să te comporți așa cu el!

––Are impresia că dacă este pur–sânge are dreptul să facă orice vrea el. (un pur sange e cel mai inalt rang de vampiri si ca sa fi unul trebuie sa ai obligatoriu doi parinti pursangi)

– Totusi, cand esti in preajma lui ai putea sa ti cont de faptul ca e un vampir cu un rang mult mai mare decat al tau. În rest, poți să-l înjuri cât vrei, nu mă interesează.

            Apoi ne-am întors acasă și am mâncat. Am mai stat de vorbă cu directorul, bineînțeles că cel mai mult eu. Zero a plecat fix după ce a terminat de mâncat. Dar am observat ca se purta puțin ciudat...Sper că era bine. Totuși când s-a făcut seară, eu am ieșit la o mică plimbare prin pădurea de lângă academie. Mă plimbam printre copaci și mă uitam la cerul parțial înnorat, când deodată am auzit niște voci.

            ––„E cumva vocea lui Aidou-senpai?” m–am gândit eu.

Am început să fug spre locul de unde se auzeau vocile. Am ajuns și mă uit pe ascuns printre crengi la oamenii de acolo. Când am văzut că Aidou și Kain erau cu încă 2 fete din clasa de zi, am ieșit repede din ascunzătoare.

            ––Nu știți că nu este voie să ieșiți la ora asta afară? Este rândul celor din clasa de noapte, așa că duceți–vă imediat în dormitoare!

            ––Uite cine a venit! a zis el imediat ce m–a văzut. Micul gardian a ieșit la tura de noapte. Ce mai face Kiryu?

–Ce te interesează pe tine? Si chiar daca sunteti vampiri nobili asta nu inseamna ca puteti face orice vreti voi. (Un vampir nobil e a doua clasa dupa importanta si trebuie sa un parinte pur sange si unul om, normal sau nobil sau ambii nobili)

–Asa crezi huh?. Pe tine ar trebui să te intereseze faptul că sângerezi.

–Poftim?...m-am mirat eu, dar când m-am uitat la mână chiar sângeram ușor, probabil că m-am zgâriat într-o creangă din greșeală. Aidou, să nu cumva să...

            –Miroase mult prea delicios, crezi că mă pot abține?

            S-a apropiat încet de mine, apoi m-a imobilizat brusc. Mi-a luat mâna, mi-a mirosit sângele apoi și–a scos la iveală colții și  i–a înfipt in mâna mea.

            ––Aidou–senpai…oprește–te! am zis eu în timp ce încercam să scap din strânsoarea lui.

            Un pistol s–a îndreptat spre fața lui, iar o mână m–a tras din strânsoarea lui Aidou.

            ––Ce crezi că faci, Aidou?! a întrebat Zero

            ––Doar nu crezi că mi–e teamă de tine, nu? a zis Aidou, apoi a făcut pe jos o dâră de gheață care îi prindea picioarele lui Zero, imobilizându–l, dar Zero tot cu pistolul ridicat era.

            ––Aidou, eu zic să plecăm, nu vreau să ne certăm cu Kaname, a zis Kain

            ––Fii serios, Kaname nu are cum…apoi cineva i–a tras o palma. Era…Kaname!?

            ––Ar trebui să vă fie rușine. Mergeți la dormitoare. a zis  Kaname, apoi s–a întors spre fete, care erau de–a dreptul șocate. Și–a pus mâinile pe capetele  lor, iar ele au leșinat imediat. Cât despre Zero, dâra de gheață a dispărut brusc, eliberându-l.

            ––Ești bine? m–a întrebat el. O să mă asigur că cei 2 o să–și primească pedeapsa.

            ––Da sunt bine, daaaar…..cum rămâne cu cele 2 fete?....am întrebat eu.

            ––M–am asigurat că nu o să–și mai aducă aminte de această zi niciodată. Ar trebui să te duci la culcare, pari obosită. Noapte buna! apoi s–a uitat cu dispreț la Zero și a plecat.

            ––Numai în belele știi  să te bagi… a zis Zero

            ––De ce trebuie mereu să dai vina pe mine? În fine, hai să mergem acasă, chiar sunt obosită.

            Am ajuns acasă. Mă pregătesc de culcare și mă îndrept spre camera mea, când observ că Zero nu se culcase, deși era târziu. Nu mă pot abține să nu–l spionez puțin. Ciudat…stă în fața unei oglinzi iar lângă el sunt niște…pastile? Fi–r–ar! Am lovit din greșeală ușa camerei și se pare că Zero m–a auzit. O zbughesc la mine in cameră și închid ușa repede. Pfiu, am scăpat! După ce m–am asigurat că Zero nu mai e prin preajmă, m–am dus la culcare.

            A doua zi, am vrut să ies la plimbare. Zis și făcut. Am ieșit pe afară la niște cumpărături, că tot mă rugase dire–…ăăăă pardon, tata, să mai cumpăr câte ceva. Cumpăr eu tot ce trebuie și mă întorc acasă.

Fiindcă eram obosită deoarece nu dormisem bine asta noapte, am hotărât să merg pe drumul cel mai scurt. Mare greșeală însă.

            Cum am zis, am luat–o pe drumul cel mai scurt, care era o stradă care părea părăsită…

            ––„Am eu impresia sau mă urmărește cineva?..”

            M–am întors încet și imediat a sărit pe mine un vampir de nivel E (vampirii de nivel E sunt vampiri care s–au născut oameni dar pentru că nu au băut sângele celui care l–a făcut vampir la timpul potrivit, au devenit niște vampiri incontrolabili). Am început să fug ca să mă ascund. Am găsit o ascunzătoare, dar vampirul încă mă căuta. Aoleu, m–a găsit! Am luat imediat o bucată de metal care am găsit–o pe acolo. Însă nu m–a prea ajutat „arma” pentru că vampirul mi–a trântit arma pe jos și m–a mai și zgâriat, de mi–a dat sângele. Când era să mă atace iar, a apărut de nicăieri….Kaname! S–a pus în fața mea și nu știu ce a făcut de vampirul a….explodat!?.....Cred că s–a uitat pur și simplu la el…nu știu…

            ––Ești în regulă? m–a întrebat el.

            ––D–Da…e doar o simplă zgârietură…nu mă doa–..au!

            Totuși Kaname nu poate fii ușor păcălit. Ne–am dus acasă iar când am ajuns acasă, l–am văzut imediat pe Zero. Dar s–a comportat ciudat…după 2–3 secunde după ce m–a văzut, și–a pus mâinile la gură și a fugit…ciudaaat…M–am dus cu Kaname într–o cameră, m–a bandajat și m–am dus în cameră.

Până să mi se facă somn, m–am tot gândit la diverse, inclusiv la Zero și la întâmplarea de azi și la cea de ieri…Apoi după ce m–am plictisit m–am apucat să desenez…Știți, când mă apuc să desenez, ori desenez ce vreau eu, ori, câteodată…nu știu…parcă desenează mâna mea singură, parcă nu o controlez…ciudat nu? După ce am terminat desenul, am adormit. În desen era o fată cam de vârsta mea, cu un păr foarte lung și negru, ca al lui Zero…Totuși chestia e că am desenat–o așa, fără să îmi controlez mâna…și nici nu cunosc persoana…Oare cine o fi?



Capitolul 2

Lucruri noi


Eram intr–o incapere unde era intuneric bezna, nu ma puteam vedea nici macar pe mine. Tot ce puteam auzi era “Trezeste–te! Iesi la iveala” iar eu pur si simplu stateam acolo, gandindu–ma despre ce naiba vorbeste, oricine era el. M–am intors incet cu fata la creatura. Singurele lucruri care se vedeau erau 2 ochi rosii care se uitau in continuu la mine. Am inghitit sec. In momentul urmator o gura imensa s–a deschis si a sarit spre mine.
–AAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!
Si m–am trezit. Ce cosmar groaznic! M–am ridicat incet de pe pat si m–am asezat pe marginea patului, ca sa imi revin. Totul a parut asa de real! M–am ridicat cu totul si am inceput sa ma pregatesc pentru scoala.
Ajunsa acolo, m–am asezat repede si mi–am pus capul pe banca. Imediat a venit si profesorul. Ce mai sincronizare! Dar nu era singur, era si directorul cu el.
–Yuuki, vino putin, trebuie sa discutam, a zis directorul.
M–am ridicat si m–am dus cu el in biroul lui.
–Uite, Yuuki, vreau sa te rog ceva si sa nu ceri detalii.
–O–Ok…ce s–a intamplat?
–Vreau sa ai grija in preajma lui Zero, sa nu stai prea mult cu el.
–De ce?
–Ti–am spus sa nu ceri detalii
–Dar…
–Poti sa te intorci la clasa.
Asta am si facut. Inca nedumerita, m–am intors la ora. Am intrat pe usa, nestiind ca aveam niste ochi imensi, cat cepele, din cauza socului. M–am asezat in banca si cam tot restul orei m–am holbat la Zero, ingrijorata.
Dupa ore, m–am dus direct acasa, fara sa vorbesc cu nimeni. M–am trantit pe pat si am inceput sa ma gandesc la discutia cu directorul, in timp ce ma holbam pe tavan. Dar in curand mi s–a facut sete si m–am dus sa iau niste apa.
Cand sa cobor pe scari, il vad pe Zero la baza lor.
–Zero?..Esti bine?..
–D-Da…sunt bine…poți să pleci acum…, a răspuns el.
–Dar nu prea pare că ești bine, spune-mi ce ai pățit…
–Ti-am spus că sunt bine! Acum pleacă!
–Dar Ze-..
–TE ROG PLEACĂ ACUM! a răcnit el la mine.
M–am dat putin in spate.
–Deci mai nou te comporti cu mine ca si cu celelalte fete de la academie? m-am supărat eu. Bine. Stii, eu credeam ca te pot ajuta, dar dacă nu vrei, nu vrei dar măcar puteai să mi-o spui frumos. Mă găsesti in camera mea cand o sa-ti treaca, am spus eu apoi am vrut sa plec, dar Zero m–a apucat de mana cea ranita ieri, fix in momentul in care bandajul mi s-a desprins.
M–a tras jos, si m–a imobilizat pe la spate.
–Z–Zero?!... m-am speriat eu in timp ce Zero mi-a lins gatul.
In momentul urmator am simtit o durere imensa in partea dreapta a gatului. Speriata ingrozitor, la inceput nu mi–am dat seama, dar apoi am inteles.. Puteam simti si auzi cum Zero imi bea sangele. Am incercat sa scap din stransoarea lui si am reusit. M–am departat de Zero, care avea ochii rosii si o gramada de sange la gura.
–“Z–Zero…e un…vampir?!” m–am gandit eu, inca in soc.
Dupa ce si–a revenit Zero, se vedea pe fata lui ca ii parea rau pentru ce a facut. Deodata, a aparut Kaname! (oare de ce nu ma mir?)
–Vad ca nu ti–ai putut stapani setea de sange. A trebuit sa te descarci pe Yuuki.
–Kaname, Zero nu…, apoi am lesinat.
Nu–mi mai aduc aminte nimic dupa aceea, doar ca m–am trezit in camera mea, intinsa pe pat, iar Kaname se uita pe geam.
–Kaname…
–Oh, te–ai trezit. Ti–am bandajat rana. Cum te mai simti?
–Sunt bine. Um…Kaname…
–Da?
–Ma poti lasa putin singura, te rog?
Kaname s–a uitat vreo 5 secunde fix la mine.
–Bine…Daca ai nevoie de ceva, sa ma chemi.
–Da, asa voi face.
Apoi a iesit pe usa. Am ramas cu ochii pe tavan, fiind inca in starea de soc de atunci. Ma gandeam la fata lui Zero de dupa ce si–a revenit, aceea pe care, daca te uitai atent, puteai sa observi ca ii parea cu adevarat rau pentru ce a facut. Tot gandindu–ma la asta, mi s–a facut instantaneu mila de el, ba chiar mi–au dat lacrimile.
M–am ridicat incet de pe pat si am iesit pe hol.
–Kaname, unde e Zero? Vreau sa vorbesc cu el.
–Esti sigura ca…
–Da, sunt sigura! Spune–mi te rog unde este!
Kaname a oftat.
–Este in curte. Daca te grabesti il mai prinzi.
Interpretand ce a zis ultima oara ca un avertisment ca Zero ar pleca sau ceva de genul, am luat–o imediat la fuga, spre curte.
Am ajuns. Nu este nimeni, numai fantana. Ma uit peste tot dupa Zero, nimic. Abia ma tin pe picioare. Era chiar sa dau cu capul de un copac. In sfarsit, l–am zarit. Sau nu e el?...Ba da, el e. Se indreapta spre iesirea din curtea academiei. Are niste valize cu el. Fug la el si il imbratisez de la spate.
–Zero, te rog, nu pleca! Nu…Nu trebuie sa pleci!
–Ba da, Yuuki. Trebuie sa…
–Da, trebuie sa ramai.
–Dar Yuuki…
–Uite, eu…eu vreau sa te ajut!...Poti…
–Yu–…
–Poti sa–mi bei sangele oricand trebuie sa–ti stapanesti setea!
Zero s–a intors cu fata la mine. Avea o fata cam socata. Aveam lacrimi in ochi si pe obraji. Mi le–a sters.
–Promite–mi ca asa vei face…
Parea ca ezita sa promita.
–Te rog…,si imediat era sa–mi dea iar lacrimile.
–…Iti…Iti promit…
Mi–am sters ca lumea lacrimile si i–am zambit, fapt care l–a facut, dupa atat de mult timp, sa zambeasca si el, putiiiiiin de tot, dar scurt.
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Reply to this topicTopic OptionsStart new topic
2 User(s) are reading this topic (2 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
 

Anime in Romania
Muza-chan.net
Anime-Club Circle
Diclonius Subs


Termeni si conditii de utilizare
Hosting provided by Forbin

Lo-Fi Version Time is now: 19th March 2024 - 10:50 AM
| Home | Help | Search | Members | Calendar |