Pentru inceput, as vrea sa me refer un pic la Kyuubey. Ce mi s-a parut interesant la acest personaj e ca nu e nici bun, nici rau, cu toate ca m-a cam enervat la un moment dat. But he makes a valid point. Prin intermediul sau e abordata ideea speciei superioare si se incearca sa ni se demonstreze ce inseamna aceasta superioritate. Exemplul cu animalele domestice pe care le crestem ca le mancam mi se pare ilustrativ pentru aceasta idee. Pana la urma, e natural ca o specie superioara sa se foloseasca de cele inferioare ei dupa cum considera necesar. Nu e vorba de bine si rau aici, pur si simplu asa stau lucrurile. Fie ca ne place sau nu, si noi, oamenii, suntem precum Kyuubey.
O alta idee care a fost explorata prin intermediul lui mi s-a parut cea a valorii sentimentelor. Ma gandesc ca ei erau superiori tocmai pentru ca nu cunosteau ce sunt emotiile si se ghidau dupa ratiune. Si, tocmai ca o ironie, energia de care aveau nevoie nu putea fi generata decat de fiinte care au sentimente. Ceea ce ii face pe oameni inferiori lor, totodata ii face si cumva superiori. Asta da paradox, unul foarte frumos si sugestiv, din punctul meu de vedere. Eu vad in asta faptul ca trairile sufletesti ne pot fi slabiciuni cateodata, dar, in acelasi timp, sunt cele care ne intaresc si ne dau puterea de a depasi orice obstacol.
Ceea ce ma face sa ma gandesc la Homura. E de departe personajul meu preferat. Mi se pare fantastic cat devotament a demonstrat fata de Madoka, cat efort a depus, cat chin a indurat. Cu putin inainte de a-i spune lui Kyuubey dorinta sa am realizat ce urma sa se intample, am pus totul cap la cap si mi-a venit sa plang pentru ea. E un personaj extraordinar, o iubesc.
Madoka mi-a fost si ea draga. Daca potentialul ei crescuse doar datorita intoarcerilor in timp ale lui Homura, dorinta ei din final demonstreaza ca Madoka insasi este un personaj ce straluceste prin propria sa valoare, nu doar prin consecintele actiunilor altcuiva.
Sayaka mi s-a parut cam pripita in dorinta ei de a deveni Puella Magi, dar intentiile ei au fost bune. N-am putut sa nu ma intristez din pricina iubirii ei neimpartasite, it broke my heart.
Mami a fost draguta, dar nu m-a impresionat cu mult. M-a afectat intrucatva moartea ei care a venit atat de rapid, dar atat. Observ ca in momentele de criza isi cam pierde mintile. Cand a avut accidentul de masina, s-a salvat doar pe sine, uitandu-si parintii. Cand Homura le spune adevarul despre Soul Gems o ia razna si o omoara pe Kyouko, spunand ca asta e singura solutie. Pentru cineva care pare atat de kakkoi si care dorea sa le fie mentor lui Sayaka si Madoka, ma asteptam la ceva mai mult din partea ei. Nu imi e antipatica, dimpotriva, dar s-a dovedit a fi mai slaba decat ma asteptam.
Nu ma asteptam, in schimb, sa imi placa asa mult de Kyouko cum am facut-o la final. E un personaj admirabil. M-a intristat povestea ei, imi e si greu sa imi imaginez cata disperare este necesara pentru ca un preot devotat sa isi piarda mintile in halul acela. Faptul ca a incercat din rasputeri sa o ajute pe Sayaka si felul cum ii distruge vrajitoarea m-au facut sa o indragesc.