Chat


Coyotee: [23:59] cel mai probabil boti
spyderverr: [02:43] cauta lumea ceva prin post-urile vechi sau doar sta lumea online pe prima pagina? )
spyderverr: [02:42] Total online: 288
spyderverr: [02:42] cica:
dmf: [05:30] blast from the past
MC Hammer:
desu
Silver.C: [21:49] desu
Urfe: [11:59] Ziua buna
MC Hammer:
desu
Ranma-kun: [17:44] Desu
Arhiva

Reclama

Welcome Guest ( Log In | Register )


MaNGAshop.ro

 
Reply to this topicStart new topicStart Poll

Outline · [ Standard ] · Linear+

> Eu Si Viata Mea (sakura)


pisi
post Aug 12 2010, 08:00 PM
Post #1


Incepator
**

Group: Members
Posts: 15
Joined: 10-August 10
Member No.: 9.939
Points: 33
Gender:



pai dupa ce m-am gandit si am "descusut" siteul, m-am hotarat sa pun si aici ficul.

PROLOG

Acum sase luni, o organizatie secreta a fost infiintata sub numele de Akatsuki. Scopul organizatiei era capturarea jinchurikiurilor pentru a crea o putere nemaivazuta.
Din cadrul aceste organizatii faceau parte numai ninja puternici care aveau abilitati speciale. Fetele nu erau acceptate si totusi exista o exceptie.

TRECUTUL

Numele meu este Sakura si am 17 ani. Am un corp de invidiat si o putere foarte mare dar totusi insuficienta. Revenind la fizicul meu: am parul roz deschis care e lung pana la genunchi si ochii verzi ca smaraldul. Sunt de inaltime potrivita si toti baietii introc capul dupa mine.
M-am alaturat organizatiei Akatsuki deoarece asta a facut si senseiul meu, Itachi Uchiha. Tot ce stiu ii datorez lui.
Cu mult timp in urma, cand eu aveam 5 ani, un baiat brunet m-a gasit plangand in padure. Era Itachi si cu toate ca era foarte tanar, a avut grija de mine pana in momentul de fata, cand inca mai are.
Ca orice om respectabil din clanul Uchiha, acesta poseda puterea Sharinganului. Are atat parul cat si ochii negrii si e cu un cap mai inalt decat mine.Imi este ca un frate mai mare si mi-as da viata pentru el. El e cu 8 ani mai mare decat mine.
Motivul pentru care Itachi m-a luat in grija era faptul ca ma lovisem la cap si imi pierdusem memoria. Acesta era si motivul pentru care aveam un singur nume: Sakura. Asa ma numise el iar eu nu am avut nimic impotriva nestiind sa fi avut un alt nume.
Imi doream sa ajung un ninja la fel de puternic si cunoscut ca si Itachi iar el mi-a promis ca asa va fi. Conditia era sa nu renunt la antrenamente oricat de dure erau si sa ascult tot ce imi spune el. Acum sunt la jumatate din nivelul lui si am ajuns aici cu foarte multa munca.


CAPITOLUL 1

Soarele stralucea puternic avnd in vedere cat de devreme era. Razele jucause alintau peisajele de vis compuse cu atata grija de catre Mama Natura. Padurile ce se intindeau cat vezi cu ochii, se jucau cu nuantele de verde si maro.
Undeva, intr-o poiana luminata de razele calde ale blandului soare, o tanara se antrena de zor sub supravegherea atenta a senseiului ei. Avea parul roz deschis prins intr-un coc neglijent la ceafa si era imbracata cu un maieu simplu verde si o pereche de iegari de un albastru deschis. In picioare avea o pereche de cizme inalte pana sub genunchi, negre, din piele.Se vedea clar ca e obosita dupa respiratia sacadata iar dupa zgarieturi iti dadeai seama ca nu va mai rezista mult insa era ambitioasa.
Senseiul fetei statea rezemat de trunchiul unui arbore batran si citea dintr-o carte cu coperti negre. Avea pe el o pelerina lunga pana in pamant cu un guler inalt, de culoare neagra cu niste norisori rosii conturati de o dunga alba, asa ca nu se vedea nici restul imbracamintii, nici incaltamintea. Din cand in cand ochii lui negrii ca noaptea se ridicau si aruncau cate o privire catre tanara ce se antrena la cativa metri distanta de el. La un moment dat, vazand ca fata este sleita de puteri ii spuse:
-Sakura, odihneste-te sau voi fi nevoit sa te car din nou in spate!
-Nu am nevoie de odihna! Ii raspunse fata cu o voce taioasa.
-Daca lesini din nou sa stii ca te las aici. Avertiza brunetul in speranta ca fata se va razgandi.
-Bine! Fac pauza cateva minute! Renunta fata evident enervata de spusele senseiului sau. Ca sa isi descarce furia acumulata isi stranse degetele in pumn, se concentra putin apoi se itoarse cu spatele si desclesta pumnul. Fara vreun efort trase un bobarnac batranului arbore din spatele ei. Doua secunde mai tarziu trunchiul se prefacu in aschii ce se imprastiara in jurul fetei.
La vederea intamplarii, Itachi zambi discret apoi reveni la lectura lui. Era mandru de eleva lui desi nu voia sa recunoasca de fata cu ea.
Dupa cateva minute de odihna fata cu parul roz si ochii de smarald se ridica in picoare si se posta in fata senseiului ei.
-Ce fac mai departe? Intreba cu o curiozitate evidenta. Vocea ei meldioasa rasuna in poiana iar dupa ce ultimul ecou se stinse, brunetul avu bunavointa sa vorbeasca.
-Hmmm...Vezi arborele ala de acolo? Intreba el aratand cu degetul spre un copacel firav al carei tulpini nu depasea douazeci de centimetri in diametru. Dupa ce avu confirmarea fetei, care se multumi sa dea din cap, Itachi continua de vorbit:Va trebui sa te urci in el folosindu-te doar de maini, fara sa il rupi. Va trebui sa iti folosesti chakra ca sa iti modifici greutatea corpului, sa devii mai usoara. Mai intai va trebui sa inveti sa faci asta pe un arbore mai solid. Spuse el aratand cu degetul un arbore batran. Iti urez noroc. Adauga el in final.
Sakura dadu aprobativ din cap apoi se apuca de lucru in timp ce senseiul isi relua locul la radacina copacului unde statuse si mai devreme. Rozalia isi facu avant si urca pana sus in arbore folosindu-se numai de maini. Acum ii mai ramase doar sa isi micsoreze greutatea corpului.
Timpul trecea iar luna castiga teren in fata soarelui. In poiana, rozalia inca se antrena. Fara vreun cuvant la adresa senseiului ei, se departa de batranul arbore si se indrepta spre copacelul firav indicat de sensei. Isi facu putin avant si se indrepta in fuga spre tulpina. Facu un salt si se prinse cu mainile de trunchiul care nu se misca nici un centimetu.
Pe fata senseiului care isi ridica privirea din carte pentru a-si privi eleva, se putea vedea un zambet clar. Sakura reusise intr-o zi ceea ce el facuse in mai mult de o luna.
Fara nici un avertisment, mainile rozaliei au inceput sa tremure si odata cu ele si trunchiul copacului apoi Sakura se prabusi pe pamantul rece. Gemu la italnirea cu durerea puternica ce o simtea pana in maduva oaselor.
-Esti in stare sa mergi? Se auzi vocea clara a lui Itachi care se posta langa ea.
Fata dadu din cap afirmativ dupa care se ridica in fund. Sprijinindu-se in maini, se ridica apoi in picioare. Dupa doua secunde incepu sa se clatine si cazu dar bratele puternice ale senseiului o prinsera inainte ca aceasta sa simta pamantul rece din nou.
-Se pare ca tot in brate ma duceti. Spuse fata afisand un zambet obosit.
Itachi zambi discret apoi incepu sa alerge cu fata in brate. Rozalia nu mai era sigura daca Itachi mai atingea pamantul cu picioarele dar nu prea credea ca brunetul zboara. Purtata lin de bratele puternice ale senseiului si rapusa de oboseala, fata adormi.
Luna rasarise complet si stralucea alaturi de fiicele sale, stelele care se intreceau in sclipiri pe bolta maretului cer nocturn. Un cires batran isi pleca obosit crengile si batea cu ele in fereastra camerei unei tinere cu parul roz si ochii de smarald ce era adancita in lumea viselor.
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Tatiana
post Aug 12 2010, 11:16 PM
Post #2


Advanced Member
***

Group: Members+
Posts: 227
Joined: 25-July 10
Member No.: 9.888
Points: 476
Gender:



O alta poveste despre Naruto...se pare ca va trebui sa le citesc pe fiecare cu mare atentie pentru a nu incurca actiunea si noile personaje intre ele...si sper sa si reusesc...se pare ca a ta e putin mai diferita de original, deci o voi evidentia usor :)
In mare parte scri ordonat si imi place asta, vreo doua-trei greseli de tastare, dar pot fi trecute cu vederea.
Acum am o observatie pentru tine. O sa iti dau un exemplu din textul tau ca sa ma intelegi mai usor:
"-Nu am nevoie de odihna! Ii raspunse fata cu o voce taioasa." - in loc de semnul exclamarii se foloseste virgula, pentru cursivitate si o mai buna intelegere a textului. Ai folosit exprimarea asta in mai multe locuri si nu e tocmai corecta. Cred ca ai observat si tu prin carti ca nu intalnesti asa ceva. Spui ce ai de spus, iar pentru a da explicatia de rigoare folosesti virgula. Altfel risti sa umplii textul de propozitii (fraze) mult prea scurte...iar textul capata aspectul de jurnal; e ca si cum doar ai trece lucrurile in revista.
O alta chestie pe care am observato la tine este ca insisti foarte mult pe descriere. Ador descrierea, nu ma intelege gresit, mai ales cand se refera la atmosfera din jurul personajelor, dar daca o folosesti in exces asupra personajelor, devine putin deranjanta. Adica, ai numito cu fiecare ocazie pe Sakura rozalie, sau ai tot pomenit de ochii verzi ca smaraldul. O singura data este de ajuns, apoi poti sa o lasi mai moale ca sa nu obosesti cititorul si sa insisti cu descrierea asupra decorului (asta nu deranjaza niciodata).
Oricum povestea pare interesanta, mai ales ca are un plus de originalitate.
Astept continuarea si nu imi lua criticile ca pe rautati...eu doar mi-am spus opinia in speranta ca o sa dezvolti lucrurile si mai frumos.
Succes!
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

pisi
post Aug 12 2010, 11:26 PM
Post #3


Incepator
**

Group: Members
Posts: 15
Joined: 10-August 10
Member No.: 9.939
Points: 33
Gender:



tank you! se pare ca va miscati repede cu criticile. tot asa de repede vine si capitolul urmator. mersi mult de sfaturi.


CAPITOLUL 2

Soarele stralucea din nou pe cerul senin. Nu exista nici o urma din bucatile pufoase de vata ce pluteau de obicei pe bolta cereasca.
In usa unei camere simple, se auzira cateva bocanituri apoi se deschise cu un scartait prelung. Pe usa intra un barbat brunet cu ochii ca onixul ce purta o pelerina lunga si neagra, cu norisori rosii. Era obijnuita "uniforma" a organizatiei Akatsuki. Pasii tanarului rasunau puternic in camera, in timp ce Itachi se apropia de patul fetei ce dormea, adanc cufundata in vise.
-Trezeste-te! Ordona acesta in timp ce o zgaltaia pe fata.
Dezorientata, tanara care abia deschise ochii se ridica in capul oaselor mormaind un " 'Neata!". Ignorandu-i privirile "ucigatoare", Itachi ii spuse fetei:
-Imbraca-te cu pelerina Akatsuki. Astazi, eu, tu si Deidara mergem in misiune. Il vom captura pe Kiuubi(sper ca am scris bine).
-Kiuubi? Asta nu e vulpea cu noua cozi? Intreba fata revenindu-si din buimaceala si devenind serioasa.
-Ba da! Fiind trei persoane, ar trebui sa fim capabili sa il capturam fara sa il omoram. Ii raspunse brunetul la intrebare.
-Cum ramane cu antrenamentul meu? Intreba fata curioasa de raspunsul senseiului ei.
-Il vei continua cand ne intoarcem. Veni si raspunsul din partea lui Uchiha.
Putin imbufnata dar evident resemnata la soarta, rozalia cobora lenesa din pat, insfaca niste haine la intamplare din dulap, printre care si pelerina odioasa, si intra in baie.
-Grabeste-te! Se auzi vocea nerabdatoare si nervoasa a senseiului.
Fata se prefacu ca nu il aude si isi continua dusul relaxant. Apa curgea pe corpul tinerei dandu-i fiori de placere dar spre dezamagirea fetei constata ca apa calda era pe sfarsite si ca trebuie sa se grabeasca. Opri apa si se imbraca repede. Se sterse pe cap cu un prosop uscat apoi se pieptana si isi prinse parul intr-un coc cu doua ace. Isi lua pelerina oftand. Ii parea rau ca trebuie sa isi acopere pielea ca laptele cu o pelerina atat de caraghioasa. Intr-un final iesi din baie gata pentru drum.
-Deidara ne asteapta in fata casei. Anunta Itachi multumit la vederea tinerei.
Coborara impreuna treptele apoi iesira pe usa din fata. Acolo ii astepta un baiat ce parea de varsta lui Itachi, blond cu parul prins intr-o coada de cal in varful capului si cu o suvita lasata libera pe fata, in partea dreapta. Era la fel de inalt ca si Itachi si purta obijnuita pelerina neagra cu norisorii rosii conturati de o dunga alba. Dadu din cap in semn de salut. La fel facu si Itachi impreuna cu Sakura, dupa care pornisera impreuna la drum.
Dupa vreo jumatate de ora de mers, tanara rozalie realiza ca nici macar nu stie unde merg asa ca prinse curaj si intreba:
-Unde mergem, mai exact?
Deidara isi dadu ochii peste cap si ii arunca o privire fulgeratoare celeilalte parti masculine apoi ii raspunse fetei:
-In Konoha. Raspunsul lui fu scurt si la obiect.
-Cum arata cel pe care il cautam? Veni o alta intrebare de-a fetei.
Dupa o alta privire fulgeratoare din partea blondului, Itachi baga mana dreapta in buzunar dupa care scoase o fotografie ce i-o inmana Sakurei.
Poza infatisa un baiat cam de varsta ei, blond cu ochii albastii, ce parea foarte energic. Dupa modul de a se imbraca puteai sa iti dai seama ca e naiv, neatent si neglijent.Pe cap purta o bandana specifica Satului Ascuns Intre Frunze, pentru genini, iar pe fata purta un zambet larg: genul de zambet ce te face sa crezi ca persoana respeciva are o viata usoara si fara probleme, dar care de obicei ascunde sentimente profunde.
Rozalia memora infatisarea baiatului dupa care ii inapoie poza brunetului.
Soarele isi castigase pe deplin locul pe inaltul cerului. Restul drumului fu tacut pentru cei trei membrii Akatsuki care au ajuns repede in Konoha.La intrarea in sat, cei trei s-au despartit. Sakura s-a dus la campurile de antrenamente deoarece credea ca sunt slabe sanse sa-l gaseasca pe baiat acolo iar ceilalti doi au plecat in directii diferite pe aleile pustii ale satului.
Fata mergea linistita printre cutitele kunai si stelutele shuriken ce erau infipte in pamant cand observa doua siluete printre copacii batrani. Dupa o privire mai atenta, ramase stupefiata realizand ca cele doua siluete erau doi baieti: gazda lui Kiuubi si un alt baiat brunet. Ambii pareau a fi de varsta ei. Se apropie de ei cu pasi marunti in timp ce isi impatura si punea in rucsac pelerina ca sa nu fie recunoscuta. Hainelei ei care erau acum la vedere ieseau in evidenta in decorul monoton al campurilor de antrenamente. Avea un maieu violet inchis ce scotea in evidenta pielea ca laptele si bustul generos si o pereche de pantaloni foarte scurti albi desupra carora purta o fusta roz tipator. In picioare purta aceleasi cizme negre, din piele, inalte pana sub genunchi.
Vazand ca cineva se apropie, baietii se oprira din antrenamente ca sa se holbeze la fata ce se apropia cu pasi marunti. In acelasi timp, rozalia reusi sa il vada mai bine pe blond deoarece brunetul se adanci in padure.
Era exact asa cum isi imaginase ea: putin mai inalt decat ea, energic dar de data asta afisa un zambet tamp si usor pervers.
-Salut! Eu sunt Naruto! Ce vant aduce pe aici o fata asa de frumoasa ca tine? Itreba acesta mentinandu-si acelasi zambet pervers.
La auzul cuvintelor folosite de baiat, fata pufni si isi scoase pelerina Akatsuki pentru a-i da de inteles baiatului ceea ce vrea. Zambetul blondului se sterse facand loc unei mutre furioase.
-Ah! Iar Akatsuki! M-am saturat de voi! De ce nu dispareti pur si simplu, si ne lasati in pace? Se planse blondul al carui nume nu reuseam sa mi-l amintesc.
-Asta-i viata! Am raspuns nepasatoare. Vocea mea melodioasa rasuna limpede pe langa fosnetul padurii.
Infuriat la culme de replica mea, baiatul incepu sa loveasca cu pumnii si cu picioarele. Ii evitam loviturile fara cel mai mic efort.
-Ma asteptam la ceva mai mult din partea lui Kiuubi! L-am intaratat eu pe blond.
-Numele meu este NARUTO! Veni raspunsul lui furios.
Obosit de atatea inercari de a ma nimeri, se indeparta ca sa isi traga sufletul. Am profitat de ocazie si am disparut din raza lui vizuala ca sa apar langa el si sa ii ofer un pumn in burta. L-am azvarlit cativa metri in spate, intr-un arbore batran care se prefacu in lemne de foc la impactul cu corpul baiatului. Pe gura incepu sa scuipe sange dar dupa ce isi reveni putin injura printre dinti. Era clar ca e terminat asa ca m-am apropiat de el lasand garda jos.
Asta a fost cea mai mare greseala deoarece m-am trezit amenintata din spate cu un cutit kunai. Uitasem de brunetul de mai devreme iar acum ma tinea prizoniera in bratele puternice presand usor cutitul kunai pe pielea gatului meu pana ce un firicel de sange isi facu aparitia. Enervata la culme de tupeul baiatului, am dus mana la par si am scos acele din parul ce se revarsa liber pe spate, si le-am infipt in picoarele baiatului.Odata eliberata din stransoarea lui, am disparut din nou pentru a reaparea la cativa metri distanta de el.
Eram furioasa la culme dar cand i-am intalnit privirea nu stiu ce s-a mai intamplat. Furia incepu sa se diminueze pana cand ajunse la zero, inima incepu sa isi accelereze bataile iar eu ma pierdeam. Abia atunci am realizat cum arata cel care m-a luat prin surprindere. Parea cam de varsta mea, poate cu un an mai mare decat mine, dar in rest, era o copie fidela a lui Itachi.
Mi-am scuturat capul de cateva ori ca sa-mi revin din visare si atunci s-a intamplat inevitabilul: dintr-un nor de fum maroniu isi facu aparitia un barbat cu parul alb, parca suflat de vant intr-o parte, ce purta pe cap o banderola specifica Satului Ascuns Intre Frunze, pentru jounini, care ii acoperea ochiul stang. Bluza lui de un albastru inchis se prelungea acoperindu-i gura si nasul. Deasupra bluzei avea o versta kaki cu multe buzunare in care avea probabil cutite kunai si stelute shuriken. Avea pantaloni treisfert cu multe buzunare si sandale simple, albastre. O voce glumeata mi-a intrerupt analiza:
-Ce s-a mai intamplat pe aici, Sasuke? Am aflat astfel si numele brunetului.
-Kakashi sensei! Se auzi si tipatul bucuros al lui Naruto.
-Un alt membru Akatsuki a venit dupa Naruto! Se mai auzi si o alta voce. Era Sasuke, care ma privea acum cu ura si dispret. Vazandu-i ochii, m-am pierdut din nou in visare.
Revenindu-mi din nou din reverie am gandit bine situatia. Mi-am cantarit sansele si am realizat ca nu am nici una in fata a doi genini si un jounin.
-Cred ca imi voi termina data viitoare treburile pe aici! Am spus eu atragand intreaga atentie asupra mea. Am zambit superior dupa care am disparut intr-un nor de fum. In gandul meu stiam ca am pierdut. Din pacate pentru ei, am pierdut doar lupta, nu si razboiul.
M-am intalnit cu Itachi si cu Deidara la iesirea din sat si le-am povestit ce mi s-a intaplat in timp ce imi stergeam firicelul de sange de pe ceafa. Cei doi nu au spus nimic nici dupa ce am terminet de povestit asa ca am luat-o ca pe o iertare ca am lasat vulpea cu noua cozi sa imi scape.
"-Fira-i tu sa fii de atac prin surprindere! Acum mi-am pierdut cele mai bune ace de par!" ma plangeam eu in gand in timp ce imi luam pelerina pe mine.
-Mai bine plecam, si ne intoarcem peste doua zile numai eu si Sakura. Propuse Itachi privindu-ma suparat. Avea si de ce sa fie suparat. Dupa toate antrenamentele si toate luptele eu inca nu invatasem ca nu e bine sa las garda jos. Eram sigura ca aveam sa primesc antrenamente suplimentare pentru atacurile prin surprindere.
Am plecat inainte de lasarea serii si am ajuns repede acasa unde m-am trantit pe pat, bineinteles dupa ce mi-am dat jos pelerina Akatsuki. Am adormit repede, cu gandul la baiatul brunet cu care m-am luptat si care semana leit cu senseiul meu, furata de mirajele somnului, patrunzand in lumea viselor.
Luna rasarise pe cer si impreuna cu misterul ei isi crea spectacolul nocturn. Stelele se intreceau din nou in sclipiri dar nici una nu isi depasea stapana Luna.
Rozalia dormea, iar intreaga natura ii lua exeplul lasand somnul divin sa domneasca in imparatia oamenilor.

sper ca e mai bun decat anteriorul si ca v-a placut!
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Tatiana
post Aug 13 2010, 12:06 AM
Post #4


Advanced Member
***

Group: Members+
Posts: 227
Joined: 25-July 10
Member No.: 9.888
Points: 476
Gender:



Deci ideea imi place...chiar sunt curioasa de ce va fi mai departe...dar:
Inca ai greseli de tastare, putin mai multe decat pana acum...dar astea pot fi corectate sau trecute cu vederea destul de usor.
Ce mi-a atras cel mai mult atentia a fost faptul ca, la inceput povesteai ca si narator, iar dintr-o data fara nici un avertisment, ai inceput sa povestesti din punctul de vedere al Sakurei. Chestia asta induce putin in eroare. O poveste merge pe acelasi fir narativ....sau macar anuntai ca incepand de acum iti schimbi punctul de vedere.
In mare parte observatiile sunt aceleasi ca si inainte deci nu are rost sa ma repet, mai putin la partea cu descrierea. Se pare ca te descurci mult mai bine.
Ca raspuns pentru nelamurirea ta, corect este: Kiuby.
Cateva observatii de rigoare:
Din textul tau reiese ca ii clasifici pe ninja in functie de bandana lor. Aici este o gresala...bandanele sunt la fel, indiferent ca sunt jounini, chounini, sau genini. Bandana nu iti arata rangul tau ca si ninja, ea evidentiaza doar faptul ca ai devenit un ninja. Iti dai seama de gradul unui luptator atunci cand il vezi intr-o lupta si in functie de tehnici, abilitati si inteligenta, il poti clasifica daca esti experimentat cum se intampla in anime in majoritatea cazurilor.
De asemenea, este gresita exprimarea "cutit kunai"- kunaiul este el insusi un cutit deci exprimandu-te asa este ca si cum ai realiza un pleonasm. Aceeasi observatie si in cazul "stelutelor shuriken".
Succes in continuare :)
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

pisi
post Dec 1 2010, 08:16 PM
Post #5


Incepator
**

Group: Members
Posts: 15
Joined: 10-August 10
Member No.: 9.939
Points: 33
Gender:



imposibil...
nu am postat de ataaaaaaaaaata timp.
capitolul e facut de mult timp dar am cam uitat de el si n-am putut sa modific greselile cu stelute shuriken, cutite kunai, si gradele dupa bandane asa ca va rog acceptati greselile:D

CAPITOLUL 3

Afara ploua necotenit iar norii plumburii acopereau cerul altadata senin. Din cand in cand, cate un fulger mai brazda cerul, luminandu-l, iar cand zgomotul se petrecea in urechile celor treji, un tipat puternic se auzea din nou.

In poiana in care Sakura se antrenase adineaori, era o balta de noroi iar fata statea pe ramura unui arbore batran, inghetata de frig, si tipa de fiecare data cand un alt fulger sau tunet rasuna puternic in vazduh. Printre copaci puteai zari o silueta neagra apropiindu-se.

-Sakura! Striga aceasta. Unde esti? Mai adauga o intrebare.

-A-a-ai-c-ci! Reusi rozalia sa ingaime printre tipete si dardaituri.

-Stai acolo ca vin sa te iau! Mai striga silueta. Vocea atat de ingrijorata ii indica tinerei ca era Itachi. Sakura nu mai spuse nimic. Continua sa tremure iar un alt fulger brazda cerul.

Fata tresari puternic si tipa iar din cauza miscarii bruste, aluneca de pe ramura uda a batranului copac. Din nou doua brate puternice au prins-o inainte ca aceasta sa simta durerea impactului cu solul.

-Te-ai antrenat din nou pana nu ai mai putut? Intreba brunetul cu o voce calma. Acum fata era suta la suta sigura ca era Itachi.

-Da. Eram furioasa pe esecul meu de ieri asa ca mi-am descarcat furia antrenandu-ma si din cauza ca am fost prea concentrata pe ceea ce faceam nu mi-am dat seama ca se inorase. Un alt tipat iesi din gura fetei din cauza unui fulger puernic.

-De ce iti e frica de fulgere? Adresa Itachi o alta intrebare.

-Pentru ca am impresia ca vor sa ma transforme in praf si pulbere. Veni si raspunsul fetei.

-Mai bine te duc acasa. Esti inghetata de frig.

Brunetul o stranse la piept si incepu sa alerge din nou de parca plutea. In scurt timp erau amandoi acasa.

-Schima-te cu nist haine uscate si dupa aia vino sa mananci. Ordona baiatul.

Rozalia executa numaidecat si isi lua o camasa de noapte roz deschis, din satin, ce ajungea pana sub fund. Avea bretele subtiri si un decolteu rotund. Dupa ce se schimba intrase in bucatarie. Isi scoase un bol, lapte si cereale apoi pescui o lingura din sertar si incepu sa manance.

Termina repede asa ca dupa ce spala bolul si lingura, isi saluta senseiul si urca treptele cu intentia de a merge in camera ei. Cand ajunse pe la jumatatea scarilor, il auzi pe Itachi spunand:

-Sakura! Vino inapoi! Trebuie sa vorbesc ceva cu tine. Era serios asa ca rozalia considera ca e vorba de ceva important. Incepu sa coboare scarile alene pana ce ajunse in sufragerie si se aseza pe canapea langa senseiul ei.

-Despre ce voiati sa vorbiti cu mine? Intreba ea.

-Cred ca e timpul sa imi afli trecutul. Fata nu spuse nimic asa ca brunetul continua de vorbit: Dupa cum bine stii, fac parte din clanul Uchiha. Am un frate si intamplator este acel Sasuke care te-a luat prin surprindere si este cu un an mai mare decat tine.

Fata facu ochii mari de uimire dar Itachi o ignora.

-Acum ceva vreme, cand el era de vreo 5 ani, clanul meu a fost atacat si redus aproape la zero. Eu am aflat destul de tarziu de macelul ce trebuia sa aibe loc asa ca nu l-am putut salva decat pe fratele meu. El a aflat ca eu mai sunt viu acum aproape un an dar a fost dezmagit cand a aflat ca m-am alaturat organizatiei Akatsuki. Tsunade, doamna hokage, il informeaza mereu cu tot ce stie depre mine si asa a aflat si ca l-am salvat de la distrugere. Intr-o lupta corp la corp cu el tu ai iesi invingatoare dar nu ai rezista mai mult de 5 secunde pe picioare dupa lupta, si ai cadea terminata la pamant. Dupa ce brunetul isi termina istorisirea, se asternu linistea.

Fata era socata de ceea ce tocmai auzise dar isi lua inima-n dinti si zise:

-Vreau sa lupt cu el. Vreau sa imi masor puterile comparativ cu el. Avea o voce hotarata desi stia ca nu ii va fi usor sa lupte cu un posesor al Sharinganului mai ales ca era fratele lui Itachi. Era sigura ca baiatul se antrena mai dur decat ea.

-Bine! Dar mai intai vei lupta cu mine ca sa iti spun daca esti pregatita. Veni si raspunsul brunetului.

Tanara era bucuroasa ca senseiul ei era de acord asa ca propuse ca a doua zi sa lupte cu Itachi. El fusese de acord si o trimise pe rozalie sa se culce ca sa fie odihnita.

In timp ce urca treptele, curajul pe care l-a avut cand i-a cerut lui Itachi sa o lase sa lupte cu fratele lui, disparea treptat. Acum se temea pentru viata brunetului. Isi alunga gandurile ce ar fi facut-o sa dea inapoi si se baga sub plapuma moale si calduroasa. Adormi repede mangaiata de blandele vraji ale noptii.

Dimineata veni cu repeziciune, si odata cu ea timpul ca Sakura sa lupte cu Itachi.

Acum erau amandoi la marginea padurii, fata-n fata, si ammandoi asteptau ca celalalt sa inceapa lupta. Itachi isi activa Mangekiou Sharingan si incerca sa o induca pe fata intr-un genjutu dar nu avu nici un efect asupra tinerei. Ea stia cum sa se feseasca de genjutu. Invatase de la senseiul ei ca trebuia sa isi opreasca fluxul de chakra apoi sa nu mai miste nici un muschi. Nu era usor, dar nici foarte greu nu era.

Trecusera trei ore de cand cei doi se luptau. Nici unul nu mai avea chakra asa ca se bazau doar pe forta fizica si inteligenta. La forta fizica Sakura il depasea cu mult pe Itachi dar la inteligenta erau cam la fel.

Fara vreun avertisment rozalia cazu pe pamantul rece. La vederea acestui fapt, Itachi lasa garda jos si se apropie de fata dar se trezi cu un pumn in purta, azvarlit cu zece metri mai in spate.

-Nu lasa garda jos, Itachi sensei! Regula de aur a unui ninja! Spuse Sakura printre gafaituri in timp ce afisa un zambet triumfator. In acelasi timp se apropie de el si ii oferi un alt pumn.

-Bine! De data asta ai castigat. Spuse senseiul zambind. Era mandru de eleva lui.

Fata zambi obosit si se prabusi pe iarba umeda.

 

Se trezi mai tarziu in patul ei moale. Itahci era langa ea si ii zise:

-Am trimis mesagerul spre Sasuke. Va veti lupta maine la ora patru dupamasa pe campurile de antrenamente al academiei din Konoha. Pana aunci odihneste-te! Eu o sa am grija ca nimeni sa nu intervina in lupta voastra de maine.

Sakura asculta atenta apoi se intinse pe pat si ii spuse:

-Multumesc! Datorita tie am o viata minunata. Apoi adormi, fiind inca obosita.

Itachi zambi apoi iesi din camera ca sa o lase pe fata sa se odihneasca.

Luna impreuna cu stelele isi jucau din nou rolurile pe maiastrul cer nocturn.

Un cires batran isi scutura haina roz si pufoasa in adierea calda a vantului. Paraul din apropierea casei curgea lin in timp ce-si canta notele muzicale iar greierii isi cantau muzica acompaniind cateva broscute ce orocaiau de zor creeand minunata simfonie a naturii.
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Reply to this topicTopic OptionsStart new topic
2 User(s) are reading this topic (2 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
 

Anime in Romania
Muza-chan.net
Anime-Club Circle
Diclonius Subs


Termeni si conditii de utilizare
Hosting provided by Forbin

Lo-Fi Version Time is now: 28th March 2024 - 05:45 PM
| Home | Help | Search | Members | Calendar |