Chat


Coyotee: [23:59] cel mai probabil boti
spyderverr: [02:43] cauta lumea ceva prin post-urile vechi sau doar sta lumea online pe prima pagina? )
spyderverr: [02:42] Total online: 288
spyderverr: [02:42] cica:
dmf: [05:30] blast from the past
MC Hammer:
desu
Silver.C: [21:49] desu
Urfe: [11:59] Ziua buna
MC Hammer:
desu
Ranma-kun: [17:44] Desu
Arhiva

Reclama

Welcome Guest ( Log In | Register )


bakemonotoyz.ro

 
Reply to this topicStart new topicStart Poll

Outline · [ Standard ] · Linear+

> Imaginatia, Sursa Nebuniei Unui Suflet


suigintou
post Dec 23 2007, 07:59 PM
Post #1


inLove with Illusions
**

Group: Members
Posts: 26
Joined: 30-August 07
From: my imagination
Member No.: 5.046
Points: 73
Gender:



Imaginatia, sursa nebuniei unui suflet




"Cine sunt ? Cine am fost ? Dar mai important ce vreau sa devin ?..."Acestea erau vesnicele intrebari ce ii bantuiau gandurile tinerei Lisa.Fusese o tanara stea ce dorea a deveni o mare scriitoare. Visa cu ochii deschisi.Se vedea o tanara ce avea parte de experienta vietii.In realitate insa era doar Lisa cea de douzeci de ani , o scriitoare in devenire , cu un mare potential ascuns.Lisa locuia in America , in New York , intr-un apartament cumparat acum doi ani , in apropiere de 5th Avenue.Fata era inalta , cu parul lung, drept , pana mai sus de bazin ,castaniu.De sub bretonul asimetric se iveau doi ochi negrii pe fondul rozaliu.Era tanara , slaba , cu picioare lungi si trup zvelt, cu o inaltime de 1.69.Lucra la o librarie in apropierea locuintei ei.
Era o fire independenta , ce crescuse alaturi de bunicii pe care ii purta cu ea in amintirile bine pazite , intr-un coltisor secret al inimii.Ii placea sa evadeze din realitatea prea dura , scriind diferite povesti despre oameni din imaginatia ei.Imaginatia ii era cel mai bun prieten ce o salva din coltii metropolei purtand-o spre lumi lipsite de griji , pline de magie si aventuri.In ciuda greutatilor peste care trebuia sa treaca , viata fetei nu era asa de rea.Ba chiar era idea ei de paradis.Numai cand problemele incepeau sa apara si Lisa nu mai facea fata , aceasta se refugia printre cuvintele create cu atata usurinta de mintea ei.
Apartamentul ei avea trei camere.Sufrageria era cea mai mare camera , patratoasa , dar cam goala.Cum intrai acolo , in dreapta peretele gazduia un tablour , infatisand un trandafir si o poza marita cu un labrador negru.Sub acele imagini se afla o canapea , alba decorata cu perne de aceeasi culoare , pe margine avand mici broderii rosii.Pe peretele din stanga usii se afla televizorul care statea pe o masa din lemn, iar langa o lampa.In fata se aflau doua ferestre mari , cu draperii rosii-trandafirii , ce dezvaluiau peisajul plin cu blocuri si strazi aglomerate.In mijlocul camerei se afla doar un covor , rosu , iar in fata canapelei era o masuta mica ,de cafea.Pe langa mobila , in general cat mai deschisa la culoare , in locuinta Lisei se puteau gasi mai multe plante si flori ce parfumau aerul.

Capitolul I
Imi iau viata in maini, tastatura, si incep sa scriu un nou capitol al vietii mele



Aceasta e ziua in care eu devin povestitorul vietii mele si incep sa va relatez cum totul a luat o intorsatura drastica.Cine ar fi crezut ca daca plangi pe umarul cuiva, incepi sa crezi ca linistea nu mai e de domeniul imposibilului?Si iata ca dupa ziua de ieri, degetele-mi aranjeaza noi litere, nucleul unui nou inceput.De acum incolo nu voi mai fi personajul, ci Dumnezeul vietii mele.
V-am pierdut pe drum?Sa incep inca o data, numele meu este Elisabeth Brocke, sau mai simplu Lisa.Sunt aceeasi persoana care v-a fost prezentata la inceput.Dupa ce m-am descarcat pe umarul lui John, ziua tecuta, am inceput sa privesc totul prin alti ochii, ochii renascuti ai copilului din mine, cel de la 13 ani.Am ajuns acasa cu o pofta nebuna de scris ce si acum mai arde in mine vrand sa explodeze in mine.Am deschis usa demult inchisa si am pornit laptotpul pe care se asezase praful.Mi-am aruncat sentimentele acolo, vrand sa scap si de ultimul strop de vinovatie apoi am inceput sa insirui cuvintele ce prindeau viata dupa pofta mea pe ecranul luminos.Pana la urma se pare ca glezna luxata m-a ajutat si astfel am obtinut de la noul meu amic, John, un concediu medical de o saptamana.In inima mea se ducea o lupta crancena, entuziasmul se lupta cu bucuria si nostalgia pierea sub un strat gros de nepasare.Tot ce mai conta pentru mine era viitorul. Aveam un plan maret, acela de a publica prima mea carte ce ar trebui sa devina un best-seller.Sperante nu?Probabil asta m-as fi intrebat acum un an, acum insa cred cu tarie in dorintele mele, si nu ma voi lasa pana nu mi le voi indeplini.Pana la urma, visele nu au omorit pe nimeni pana acum, cel putin asa stiam eu.

Stau cocosata la biroul pe care se afla laptopul si scriu de zor.Gaura din scaun deja incearca sa ma atentioneze si ochii ma ustura.Pacat.Nu renunt! In cei doi ani de pauza mi-a pus intrebari inutile cum ar fi : sunt scriitoare?Raspunsul o fi unul superficial, insa eu zic altceva: in adancul inimii, eu am fost si voi fi mereu o scriitoare, important este sa cred in mine si propriile puteri.Bat cu putere la tastatura insirand ultimele intamplari.Medalionul primit de la batran inca il port.De ce nu?In fond, avusese dreptate, acum nu pot sustine sus si tare ca magia exista, dar ceea ce s-a intamplat in ultimele zile e de domeniul fantasticului.Literele ce le bat la calculator formeaza cuvinte si propozitii ce probabil nu au niciun sens dar putin imi pasa. Dupa asa o lunga pauza important e sa-mi intru din nou in ritm.Telefonul incepe sa sune si pe ecranul luminos apare numele Cindiei.
-Da Cindia, sunt bine.
-Da?Ei bine vroiam sa trec maine pe la tine sa vad ce mai faci, sa vad daca zvonurile sunt adevarate.Chiar te-ai apucat sa scrii?intreba curioasa tanara critica radiind de fericire.
-Da, e adevarat.Dar sper ca tu nu ai ruginit, caci voi avea nevoie de un critic exigent.
Un ras cristalin imi inunda urechea.Am uitat cum e sa te bucuri de viata.Mai am insa destul timp si nu trebuie sa ma grabesc, sunt doar la inceput de drum si gandul ce ma inviora in copilarie incepe sa se strecoare in inima mea.Ma gandesc ca peste cativa ani voi fi noul rubin al Americii, un al doilea Stephen King.Desi bucuria-mi devine din ce in ce mai obositoare nu pot sa nu ma cutremur la gandul ca am ajuns ceea ce visam sa fiu odata. O scriitoare in devenire.Numai timpul imi mai poate spune daca mi-am facut sperante desarte sau nu.

Ma holbesc la ceasul de pe peretele din fata de parca as fi incapabila sa citesc ora.Adevarul era ca uimirea imi provocase o mica paralizie a encefalului ce parca refuza sa primeasca informatia.Era 5 dupa-amiaza."Doamne ! Nu e de mirare ca ma dureau ochii.Mai bine ma opresc aici.".Am inchis calculatorul si m-am indreptat spre sufragerie, dar nu inainte de a lua un pachet de bicuiti din bucatarie.Da, mare diferenta, nu stau cu ochii in calculator dar ma uit la televizor.Se pare ca nu ma voi maturiza niciodata.De m-ar vedea mama...
Burta mea incepuse sa geme de la prea multe dulciuri si mancare nesanatoasa."Poate ar trebui sa incerc sa-mi prepar ceva mai sanatos".Incep sa cotrobai prin dulapioarele de la bucatarie dupa niste spaghete.Dupa cateva minute bune, timp in care am intors pe dos camera, le gasesc.Scot o cratita si o umplu cu apa si cateva picaturi de ulei alaturi de sare.Ma lamentez ca o nebuna in fata aragazului care nu a mai fost pornit de ceva vreme, ca mai tarziu sa-mi tai degetele in incercarea de a pregati un sos.Pana la urma am reusit sa fac niste spaghete delicioase, dar nu fara sa transform bucataria intr-un camp de batalie.
-Data viitoare voi comanda de la un restaurant chinezesc, spun eu dornica sa sparg linistea ce pusese stapanire pe intreg apartamentul.
Reusesc sa curat bucataria, victima a stangaciei mele culinare, si ma decid sa ma duc la culcare.Nu ma duc la mine in camera insa, ci in aceeasi incapere unde se afla si calculatorul.Imi pun perna pe canapeaua destul de confortabila si adorm instantaneu.Eu si ideile mele de minut, desigur spatele meu ar fi avut si el ceva de spus, dar incep sa cred din ce in ce mai mult ca ratiunea-mi e ingropata undeva sub entuziasm.Incerc sa alung sentimentul de singuratate ce ma-ncearca si incetul cu incetul alunec in bratele viselor.

A doua zi, ceasul incepe sa sune, trezindu-ma.Il opresc cu un gest violent apoi il privesc uimita.E deja 10 dar soarele inghetat isi trimite razele prin fereastra de langa canapea dandu-mi impresia ca e mult mai devreme.Imi lipesc fata de geamul rece si privesc uimita strazile aglomerate ale New Yorkului.Ninge:Deschind fereastra dorind sa aerisesc camera apoi ma ridic de pe canapeaua moale, indreptandu-am spre baie.
Tocmai ma asezam la calculator cand observ doua apeluri nepreluate si un mesaj.

****** Vin la tine la 11.Mi-am luat o mica vacanta! *****

La 11..."Am destul timp sa mai fac niste curat pana vine.11...11?!?:Doamne, unde mi-a fost capul?E 11 fara zece, nu mai am timp!".Ma ridic ca trasnita de pe scaun care scartaie usor eliberat de sub greutatea mea.Ma impiedic de blugii mult prea lungi, si alunec pe parchet, cu putin ajutor din partea sosetelor.Dau cu nasul de pamant, aterizand pe cateva teancuri cu hartii ce se vroiau a fi paginile unor manuscrise.Ma ridic enervata si fug spre camera mea in care domnea haosul de mai bine de doua luni.Arunc sosetele proaspat spalate intr-un sertar al dulapului apoi imi aranjez patul.Nu mai am timp sa aranjez hartiile si manuscrisele ce stau pe jos asa ca nici nu ma mai obosesc.Unde mi-era gandul cand am decis sa nu-mi fac ordine in camera nici saptamana asta?Poate ca eram prea comoda ca sa mai bag de seama ce haos domnea la mine in camera.Imi aranjez rapid parul cu mainile apoi, auzind interfonul sunand fug la usa sa-i deschid Cindiei.
Deschid usa si imi imbratisez prietena care radia de fericire la vederea mea.
-Lisa!!
-Cindia!Stii, mereu ai fost mai puternica decat mine, stiu asta, dar poti sa nu ma mai strangi atat de tare?ii spun eu aproape sugrumata de imbratisarea sa, mortala.
-Da, scuze, imi raspunde ea zambind rusinata.
Inchid usa in urma ei si o conduc spre sufragerie.Aduc repede doua ciocolati calde si ma asez langa ea pe canapea.
-Deci, ce mai e nou?intreb eu curioasa
-Mai nimic.John a inceput sa treaca pe la librarie in fiecare zi.Pare mult mai amabil.
-L-am cam judecat gresit, e chiar dragut!
Cindia imi zambeste si ia o inghititura mica de ciocolata, apoi spune serioasa.
-Da, este.In fine, mi-am vandut apartamentul, iar acum imi caut un altul
-De ce?
-Ei bine, era mult prea mare si numai eu locuiam acolo.Acum imi caut unul mai mic.
-De ce nu stai cu mine? spun eu fericita.E mult prea mare ca sa locuiesc singur, si daca stii sa gatesti, te iau cu forta!
-Daca nu te deranjeaza, spuse Cindia chicotind
-Cum sa ma deranjeze?
O imbratisez pe noua mea colega de camera si incep sa beau din ciocolata calda ce se racise intre timp.Cindia cum termina de baut se grabi sa plece pentru a termina de impachetat, totul pentru ca mai tarziu sa aduca o parte din lucruri la mine.Eram fericita, in sfarsit nu aveam sa mai fiu singura in apartamentul ce incepuse sa-mi semene cu un palat.

**
sper sa va placa si va rog daca cititi sa lasati coment..
stiu ca e mult de citit dar vreau sa va vad si parerile.. asa ca daca cititi va rog lasati reply
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

yume_antikku
post Dec 25 2007, 04:30 PM
Post #2


Incepator
**

Group: Members
Posts: 19
Joined: 17-December 07
Member No.: 5.759
Points: 49
Gender:



cool imi place...keep it this way !! :rolleyes:
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

suigintou
post Dec 29 2007, 11:14 PM
Post #3


inLove with Illusions
**

Group: Members
Posts: 26
Joined: 30-August 07
From: my imagination
Member No.: 5.046
Points: 73
Gender:



-Nu! Ai facut prea multe, nu pot sa accept si asta!E camera ta, tu dormi aici.
-Cindia! Nu ma face sa ma enervez, pentru ca stii ca oricum daca ma pun cu tine stii ca ma bati.Taci:Dormi aici, eu prefer sa dorm in camera cu calculatorul.Nu mai comenta, i-am taiat-o eu, deja mi-am golit camera, e numai a ta.
-Dar...
-Niciun dar! am spus enervata de insistenta brunetei
Cindia inchise gura, resemnandu-se in timp ce eu m-am indreptat spre noua mea camera.M-am aplecat pentru o secunda pentru a-mi pipai glezna dreapta care se vindecase.M-am asezat pe jos incercand sa-mi aranjez manuscrisele.Vise!Oricum curatenia nu va tine mai mult de doua zile.Ridic paharul cu cola si-l dau pe gat, potolindu-mi setea.Simt ca ma sufoc si deschizand geamul imi scot capul afara.E frig dar imi place, zapada deja incepuse sa se asterne pe strazile aglomerate, provocand blocaje."Nu pot sa stau in casa, nu acum!"
Telefonul suna si pe ecranul luminos apare numele lui John.
-Alo?Lisa?
-Da, John?
-Buna, vroiam sa te intreb daca nu ai vrea sa mergem impreuna la patinoar?Vine si un prieten de-al meu cu iubita lui, si ma gandeam ca poate ai vrea sa vii si tu.
-Sigur!La ce ora si unde?
-Ma gandeam la 8, vin eu sa te iau.
Aprob si inchid telefonul nerabdatoare.In sfarsit patinoarele s-au deschis.Ma indrept spre camera Cindiei care statea pe pat.
-M-a sunat John, sa mergem la patinoar, vrei sa vii si tu?
-Nu, nu am dispozitia necesara.
Ridic din umeri nepasatoare si ma intorc la mine in camera sa ma imbrac.Imi iau puloverul pana la genunchi in loc de geaca si incep sa cotrobai prin debara dupa patine."Unde le-am pus? Ca****s! Unde d**cu sunt?".Dau cu piciorul in perete si de pe raftul de sus cad patinele la milimetru de mine.Ma trec fiorii si rasuflu usurata.Le ridic de pe jos si ies din micuta incapere intunecata.Aud interfonul si ma uit la ceas.Opt fix, foarte punctual baiatul.Imi pun caciula si manusile si ies pe usa cu patinele agatate de umar.O las pe Cindia citind linistita pe pat in timp ce eu ma cuund in intunericul noptii luminate de farurile masinilor si zgarie-norii ce par a nu avea somn.
John ma saluta si deschide capota masinii politicos.Drumul a fost cufundat in liniste, intrerupta din cand in cand de sunetele claxoanelor.
Ajunsi la patinoar incep sa imi exteriorizez fericirea si ii zambesc sincer tanarului care pare si el destul de bucuros.Alunec pe gheata luminata de reflectoare si las muzica sa-mi mangaie corzile vocale.Sezonul rece era cu siguranta iubirea mea, in timp ce patinajul era amantul meu.Ma rotesc de cateva ori si incep sa inaintez cu repeziciune printre cativa tineri, lasandu-l in spate pe John. Observand ca a ramas in spate ma opresc si-l astept.Acesta vine fericit spre mine iar eu intreb curioasa:
-Unde ti-e amicul?
-Se incalta si vine si el. Nu stiam ca stii sa patinezi asa de bine
Eu zambesc rusinata si incep sa alunec tot mai repede lasandu-l pe John in spatele meu.Fulgi de nea incep sa danseze in aer raspandind bucurie in jur.Inchid ochii cuprinsa de vraja raspandita de vantul ce se inteteste si-mi mangaie parul.Incep sa patinez cu spatele, incercand sa-l gasesc din priviri pe John dar fara succes.Simti ca ma lovesc de cineva ale calor brate calde ma cuprind. "Cine e?".Ma intorc murmurand un ' imi cer scuze' dar raman paralizata cand vad chipul celui ce ma imbratiseaza.
-Matthew?! exclam eu nevenindu-mi a crede ochilor.
Blondul imi zambeste plimbandu-si ochii albastrii de la un capat la altul al fetei."Era posibil sa fie el?".Micul cercel din urechea dreapta imi confirma temerile: el e! Parul ciufulit, ii acopera o parte din frunte dandu-i un aspect neingrijit dar placut.Se impinge in mine, lipindu-ma de balustrada.Incerc sa scap din imbratisare dar ma saruta violent fara sa ma lase sa scap.Cand in sfarsit isi dezipeste buzele de ale mele ii dau o palma ce-i inroseste obrazul.
-Ce cauti aici, nenorocitule? ii spun suierand printre dinti ca un sarpe incoltit.
-Hai draguto, doar nu poti sa-mi spui ca nu ti-a placut?imi spune el atragandu-ma intr-un joc periculos.Matthew, blondul de care m-am indragostit in liceu si pe care am continuat sa-l iubesc chiar si cand inima im sangera din cauza lui.Toti acei ani de scoala l-am privit cum incerca sa-i atraga atentia unei colege in timp ce eu ma zbateam sub sentimentul de durere ce pusese stapanire pe mine.
Ii privesc fata palida, observand ca nu s-a schimbat deloc.Stia ca-l placeam, insa nu a facut nimic.Acum insa il reintalnesc si primesc sarutul mult dorit, poate chiar prea mult.Ma pierd in ochii lui albastrii ce-mi dau fiori."Ce cauta aici?Ce vrea de la mine? ".Sirul intrebarilor ce-ar fi continua este intrerupt de glasul tanarului:
-Am venit sa-mi cer scuze, spuse acesta plecandu-si ochii, te-am ranit in trecut.Am fost orb, iarta-ma.
Il privesc inmarmurita.Unde e acel baiat indraznet, rebel de care ma indragostisem?E tot acolo, insa acum isi arata partea inocenta.Incerc sa rezist tentatiei de a-l saruta si spun ragusita:
-De unde ai astiut unde sunt?Si de ce m-ai sarutat?Nu ti-a ajuns?
-John, e un bun prieten de-al meu.Cat despre sarut, nu am putut rezista tentatiei de a gusta fructul oprit.
Imi zambeste si ma saruta din nou, de data aceasta mult mai scurt caci il imping spunand:
-Ai avut ocazia de a ma avea, acum insa ai irosit-o, nu neg dorinta de a te avea langa mine, dar nu pot sa nu ma gandesc daca ma vrei sau nu intr-adevar.
Ii intorc spatele fara a sti insa ce ganduri avea blondul."Te-am placut mereu, insa am fost un las.Nu am de gand sa te pierd!".Ma prinde de mana si ma strange la pieptul lui.Simt cum merg pe un teren minat.Inchid ochii fara a ma impotrivi, de cand tanjeam dupa acea imbratisare.Dar e prea tarziu, nu vreau sa mai astept ca imposibilul sa se infaptuiasca.Poate o parte din vina e si a mea. Trebuia sa-i arat cat de mult tineam la el atunci.Si iata ca totusi a venit la mine, dar intr-un moment prost, nu mai vreau un umar pe care sa plang, nu mai vreau sa-mi aduc aminte de trecutul presarat cu gropi adanc sapate in inima.Ma despart de corpul cald si bland a celui dorit si dau sa plec, nu inainte de-ai sopti:
- Te iubesc, dar nu sunt sigura ca si tu simti la fel.In fond, tu mereu ai alergat dupa fete ca Anne.
- Nu-mi intoarce spatele, am nevoie de tine!
Deja eram mult prea departe pentru a-i mai auzi strigatele, nu mai stiu ce sa cred.Matthew a avut mereu un loc special in inima mea, insa acum mi-e teama ca o data ce-l voi avea langa mine va pleca si nu pot suporta gandul asta.Imi inec sperantele si dorintele in frigul noptii in timp ce ma asez pe balustrada inghetata."Unde mai e si John?".Imi managai buzele cu limba caci s-au uscat, reusind astfel sa culeg si ultimele firimituri din sarutul blondului.Poate ca pana la urma m-am maturizat, acum cativa ani i-as fi sarit in brate, acum insa simt cum ceva ma opreste.Dar ce? De ce nu ma pot bucura de dragostea ce aproape mi-e oferita pe tava, vreau sa o gust, vreau sa o port in mine, dar ceva nu ma lasa.Inchid ochii asteptand mangaierea plapanda a iubirii dar care nu se grabeste sa-si arunce sageata."Ce e cu mine? ".Inima mi-e rascolita de sentimente amestecate cu tristete, nu mai inteleg nimic.John se aseaza langa mine trezindu-ma din visare, urmat de Matt care parca ma saruta din priviri, aceasi privire pe care i-o arunca mai demult Annei.Cand ma intorc spre el isi muta ochii care acum ii cad pe niste tineri ce se intreceau in trucuri pe gheata.Se apropie de ei dandu-se superior si incepand sa se ia la intrecere cu ei asa cum facuse in anii de liceu.Il privesc amuzata caci mereu mi-a placut modul in care se dadea in spectacol.

Stau si ma uit la Matt cum se da in spectacol, imi place, imi trezeste amintiri recente, mai mult sau mai putin placute.
~~Flashback~~

Simt cum cineva ma impinge de la spate capturandu-ma in interiorul dulapului.In zadar am incercat sa strig, in zadar am incercat sa ies.Orele treceau iar eu am alunecat in capcana somnului.Cand am reusit sa ma trezesc am constat cu stupoare ca se apropiase ora inchiderii.John, tanarul proprietar al librariei, cu parul castaniu, ciufulit, ce-i acoperea fruntea, cu ochii negrii se afla in biroul doamnei williams, recent concediata.Era mai mai mare cu cativa ani decat mine dar ii placea sa se dea mai important decat este.
Saturata sa tot astept sosirea cuiva ma imping cu putere in usa dulapului.Nu se intampla nimic, nici a doua oara, nici a treia oara.A patra oara insa usa cedeaza si John, alarmat de sunetul produs de usa ce se daduse de peretele vestiarului coboara treptele si aprinde lumina.
-Credeam ca ai plecat.Ce faci aici?
-Cum ce fac aici?tip eu enervata.Cineva m-a impins in dulap si am ramas inchisa acolo!
-Si ce te rastesti la mine?Nu eu am fost.
Pufnesc dispretuitoare si vrand sa ies din dulap calc pe solutia pentru podele ce se varsase si alunec.Ma ajuta sa ma ridic dar glezna imi cedase.
...
Am fost dusa la spital de John, unde mi-au pus glezna dreapta intr-o atela.De atunci lucrurile incepusera sa se complice si simteam cum pamantul se surpa sub greutatea mea infima.De ce tocmai mie?
...
<<<<-Iti pierzi timpul scriind:De ce te adancesti in lucruri inutile ?
Inutile? Nu erau inutile , era un mod de viata.Era scaparea ei.Fata de 13 ani isi privea tatal cu ochii inlacrimati.Cuvintele erau arma ei.Nu-i pasa ce credea tatal ei , ea va scrie si ii va demonstra ca este mult mai buna decat credea el.
-Nu e inutil !E o arta ! Ce nu poti intelege ? Daca viata ti-a intunecat mintea nu te lua de mine , ia-te de tine.Ti-ai facut-o cu propria mana !E vina TAAA!!
Si spunand acestea fata iesi pe usa enervata la culme.Fugea pe strazile aglomerate , parca incercand sa scape de un demon.Fugea catre bunicii ei.Da , ei erau singurii care o puteau intelege , ei ii intelegeau cuvintele. >>>>>
Ma indepartez de geamul aburit ce dezvaluia New- Yorkul sub puhoaiele ce coborau din cerul intunecat.Glezna imi pulseaza si inchid ochii de durere, nu trebuia sa las carjele."E doar o entorsa superficiala".
-Doctorul a spus sa te folosesti de carje, nu e bine ce faci, nu ti se va vindeca niciodata glezna daca tu mergi ca si cum nu ai fi patit nimic, spuse john ingrijorat
-Acum esti si doctor?ii spun eu iritata.
"Ce e cu mine?De ce ma port asa urat cu el?".Simt cum glezna imi cedeaza si corpul mi se loveste de podeaua rece a librariei in care lucram, moment in care eu alunec in abisul inconstientei.
Cindia, prietena mea cea mai buna se aseaza langa mine ingrijorata.Parul scurt, brunet si cret ce-i incadra perfect fata, acum are rolul unei masti ce tinde a ascunde sentimentele de ingrijorare.Tanara, un critic literar in devenire era prietena mea cea mai buna din liceu.Va dati seama?O viitoare scriitoare si un critic literar?In fine, revenind la ulcelele mele, unde eu zac inconsi=tienta pe podeaua rece...
-Nu-ti fa griji, spuse John luandu-ma in brate si ducandu-ma spre masina lui.
...
Ma trezesc in luxosul apartament al lui John.El statea pe canapea si ma privea ingrijorat.
-Ce s-a intamplat?
-Ti-a cedat glezna si ai lesinat, nu aveam alta alternativa decat sa te aduc la mine..
-Imi pare rau, ii spun eu scurtandu-i explicatia si asezandu-ma langa el
-De ce?
-M-am purtat urat cu tine in ultimul timp.
-Nu e vina ta, imi raspunse el afisand un zambet trist.
"Nu e vina mea...Ba e!"
<<<< - Nu e vina ta, scumpo, incerca bunica sa o calmeze pe fata de 13 ani ce plangea la mormantul parintilor.
-Daca nu as fi fugit, mama ar fi fost langa mine.Nu-mi pasa de el!El a fost un nenorocit, un betiv somer, dar mama nu merita asta!E numai vina mea!Nu trebuia sa fug de acasa, daca nu as fi facut-o ei nu ar fi pornit cu masina sa ma caute.Daca nu as fi scris...ingana Lisa printre sughituri.
-Termina!Nu e vina ta!Ai un dar rar, nu toti pot scrie, nu trebuie sa te invinovatesti pentru accident, tu ai cuvintele, singura arma pura, o linisti bunicuta ridicand-o de pe pamantul rece acoperit de stropii mari si reci ai ploii ce se revarsa asupra cimitirului."Daca nu as fi scris..Ea ar fi trait, de nu fugeam!" >>>>>>>>>
Am inchis ochii cu putere incercand sa alung imaginile dureroase ce-mi bantuisera copilaria.
-De nu as fi scris, am inganat eu
-Ce sa scri?Esti bine?
-Nu!! Nu mai pot, mereu am trait cu aceste amintiri ce au lasat urme adanci in inima..
Am inceput sa plang, varsand lacrimi de durere, lacrimi pe care le crezusem de mult pierdute.Ma ia in brate incercand sa ma linisteasca.Ma roaga sa-i spun ce se intampla iar eu ma supun.Nu mai suportam, trebuia sa-i spun cuiva...
-Nu e vina ta!
Pentru prima data realizam si eu.Poate ca intr-adevar era vina tatalui meu, un betiv somer, bun de nimic!Imbratisarea lui ma linisteste si lacrimile mi se opresc.
"Multumesc John!"

~~ End of Flashback~~

John, bunul meu prieten.Nici nu as fi crezut vreodata ca el ar fi putut fi prietenul pe al carui umar sa plang.
Matt isi termina spectacolul iar eu ma desprind din lantul amintirilor.Pe buzele lui se intiparea acum un suras, un suras identic cu cel de acum 7 ani, inocent, si totodata smecher.

**
poate va obositit si lasati si un coment daca tot treceti pe aici si vedeti rezultatul orelor petrecute la calculator, asa ca sa stiu si eu cum sa ma inbunatatesc <_<
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Tanum
post Jan 16 2008, 05:17 PM
Post #4


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 38
Joined: 21-November 07
Member No.: 5.605
Points: 77
Gender:



Interesant, sau mai degraba CAPTIVANT, din momentul ce "am resistat" pana la sfarsit. ^_^. Mi-a placut foarte mult, pe la inceput cand ai incercat descrierile am simtit ca se enumera prea multe chestii care ar trebui sa aibe legatura, dar era o legatura un pic cam deranjata. Dar dupa ce capitolul a inceput propriu-zis, am avut impresia foarte accentuata ca este un fel de jurnal, ca vorbesti despre tine, dar felul cum monologa personajul, pur si simplu m-a determinat sa merg mai departe, sa aflu mai multe despre el, mai ales ca lumea scriitorilor ma fascineaza enorm :P ^_^ . Flashback-urile mi se par geniale, dar tot asa este un pic necizelat, ma pierd un pic cam usor.
DAR, per total GENIAL! de abia astept continuarea *hugs* *hugs* *hugs*
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

suigintou
post Jan 17 2008, 10:30 PM
Post #5


inLove with Illusions
**

Group: Members
Posts: 26
Joined: 30-August 07
From: my imagination
Member No.: 5.046
Points: 73
Gender:



John, bunul meu prieten.Nici nu as fi crezut vreodata ca el ar fi putut fi prietenul pe al carui umar sa plang.
Matt isi termina spectacolul iar eu ma desprind din lantul amintirilor.Pe buzele lui se intiparea acum un suras, un suras identic cu cel de acum 7 ani, inocent, si totodata smecher.Inima incepe sa-mi bata cu putere, asa cum facea mai demult cand venea spre mine.Se aseaza langa mine, timp in care John se duce sa cumpere niste ciocolati calde.
- Nici nu stii cat de greu e sa nu ai pe nimeni langa tine, caruia sa-i spui ca-l iubesti si pe care-l saruti, imi spuse blondul cu amaraciune
- Ba eu cred ca stiu, ii raspund incercand din rasputeri sa nu-i sar la gat
Nici eu nu mai stiu de ce nu-l sarutam pur si simplu.Aveam in fata dragostea mea vesnica la care nu puteam decat sa sper in liceu sa o am.Simt cum inima protesteaza nemultumita vrand sa sara ea la gatul lui Matthew."Fa ceva prostule:Daca intr-adevar ma placi de ce nu ma saruti?Da eu de ce nu o fac?".Sunt furioasa pe mine ca nu pot actiona, oare chiar sunt asa orgolioasa incat sa astept sa fuga dupa mine si sa incerce sa ma seduca?"Ce prost sunt:De ce nu fac nimic?Unde mi-e curajul?".Oftez adanc vazand fata trista a baiatului ce parca i-ar fi mila de mine, sau ii pare rau ca nu ma place si eu sufar.Probabil asa e, ma ridic si plec cu capul plecat," ce naiva sunt!".Din pacate nu stiu ca defapt blondul ofteaza in sinea sa pentru ca eu nu pot vedea cat de mult ma iubeste. Dar eu nu citesc ganduri si nici expresii ale fetei asa ca dau sa plec crezand contrariul imbibat in mila.Matt observa tentativa mea de a fugi si ma prinde de incheietura ridicandu-se de pe balustrada rece.
Ma trage inspre el si simt cum ma topesc, oricat de mult as incerca sa fac pe inaccesibila in mine arde un foc ce ma mistuie si elibereaza sentimentul de dragoste incatusat o data cu terminarea liceului si-a sperantelor.Nu el era cel ce-mi spuse acum 7 ani sa continui sa sper, si iata ca acum el era cel ce alerga dupa mine si eu cea care ardea sub masca indiferentei. Ma saruta lung, limba-i o mangaie pe a mea care se adanceste intr-un dans violent.Ma simt vulnerabila sub stransoarea lui ce se mareste nelasandu-ma sa scap.Dar de ce as vrea sa scap?In adancul meu se da o petrecere, acum stiu ca speranta moare ultima.Cand isi retrage limba de langa a mea ma priveste in ochi incercand parca sa-mi citeasca gandurile.Il privesc uimita dar nicidecum revoltata, caci in acel moment toate usile ferecate din sufletul meu se deschid si eu ii sar la gat vrand sa gust din nou din fuctul oprit.Il sarut lung, jucandu-ma cu limba lui.Ii simt mainile mangaindu-ma pulovarul ce il mai desparte de soldul meu.Ii aud inima cum bate puternic vrand sa se uneasca cu a mea.Ii simt bucuria care parca mi-o alimenteaza pe a mea facandu-ma sa-mi doresc ca acel moment sa nu se mai termina.Dar cum toate lucrurile bune au si un sfarsit, imi despart buzele de-ale lui, mastile ce ascund adevaratul sarut.
Stiti cum se zice, cu cat e mai greu de obtinut cu atat e mai dulce, dar simt ca eu tocmai am luat ceva ce nu trebuia.Ma indepartez de blondul care acum priveste nedumerit fara a intelege de ce ma feresc de el, fara a intelege de ce i se interzice sa ma aiba.Imi aproprii buzele de urechea lui si-i soptesc pe un ton cat mai seducator posibil:
-Adio...
Ma indrept spre iesirea patinoarului privind din cand in cand in spatele meu, sperand sa-l vad cum fuge dupa mine.Fara sa stiu insa, el deja imi ghicise planul, stia ca vroiam sa fac pe inaccesibila si cum Matt a ramas neschimbat, orgoliul ii joaca feste si o dorinta il mistuie pe dinauntru, vrea sa se joace cu mine, sa ma faca pe mine sa alerg dupa el.De-as sti ce e in mintea lui, poate nu as mai privi intristat patinoarul ce se pierde in zare in timp ce eu ma-ntorc acasa.

Ajung acasa si ma trantesc trista pe canapea, incerc sa-mi aduc aminte cat mai multe din acea seara.In sinea mea imi blestem orgoliul si inchid ochii incercand sa vizualizez fiecare moment ce s-a scurs asemeni nisipului din clepsidra, cu o rapiditate inselatoare...

Ajung acasa si ma trantesc trista pe canapea, incerc sa-mi aduc aminte cat mai multe din acea seara.In sinea mea imi blestem orgoliul si inchid ochii incercand sa vizualizez fiecare moment ce s-a scurs asemeni nisipului din clepsidra, cu o rapiditate inselatoare...Adorm cu gandul la el, ca mai demult, imaginandu-mi cum ar fi sa fiu cu el.Vise, sperante, dorinte ascunse ce tind sa se indeplineasca numai noaptea, cand luna isi intinde mantia neagra, presarata cu stele argintii.Vreau sa adorm in bratele lui, vreau sa-i simt pielea-i dulce langa a mea, vreau totul si nimic, vreau imposibilul intr-o cana amestecata cu infinit, margaritare si juvaierele iubirii in a mea inima, pulbere de stele si scama de zare, o bucata din curcubeul ce renaste numai pentru mine la orizontul insetat de lumina. Si cum imposibilul nu exista iar infinitul ii rasplateste pe cei ce dorm sub protectia stelelor si dorintelor, ii simt parfumul dulce ce-mi cuprinde soldul.Deschid ochii confuza si observ cu uimire ca e deja zi.Simt bratele-i puternice, reci, cum imi cuprind talia, ma intorc si-l vad dormind, tinandu-ma in acelasi timp ca pe o papusa.
-Ce se...
Se trezeste si-mi acopera buzele cu degetul inainte de a izbucni intr-o criza.Nu ma intelegeti gresit, nu ca nu as vrea ca el sa fie acolo, dar, ce cauta aici?
-Ti-a cazut telefonul si John m-a dus in dimineata asta inainte de a se duce la munca la tine.Cindia tocmai pleca la librarie si m-a lasat sa intru.Dormeai si nu vroiam sa te trezesc dar eu nu prea am dormit noaptea trecuta asa ca m-am odihnit si eu putin.
Nu stiu de ce dar orgoliul ma invadeaza, blestemat sa fie!Uit de dorintele bine ascunse in cel mai intunecat colt al inimii si incep sa tip turbata:
-I-ati mainile de pe soldul meu!
Un suras malefic ii invadeaza chipul si ma apuca mai tare trantindu-ma pe jos, el stand pe mine.Ma prinde de incheieturi si suiera indraznet si putin rautacios:
-Nu mai nega, stiu ca ma vrei, desi tipi in adancul tau se zbate Lisa in calduri.Tu esti doar o masca ce tinde sa-i acopere goliciunea.
-Nu te-ai schimbat deloc.Dar nici nu ma cunosti! spun eu enervata la culme
Isi strecoara mana pe sub bluza alba incercand sa ajunga la bustiera.Corpul imi tremura dar nu-mi pierd principile.Incapatanarea ma obliga sa nu ma las usor si un sentiment de indignare imi dicteaza sa ma zbat.Nu sunt o papusa si nici o tarfa in calduri.
-Daca tu crezi ca am sa te las sa-ti faci de cap te inseli.Nu sunt o tarfa in calduri!
Adevarul e ca nu suport ca cineva sa faca pe seful cu mine.Desi il doresc cu desavarsire nu ma las pana nu-mi dovedeste ca e disperat dupa mine.Imi zambeste smecher de parca ar spune ca nu am de-ales, in zadar incerc sa ma zbat, el doar mareste stransoare. "Te vreau, dar numai Dumnezeu stie de ce e in stare orgoliul.Drace!Vad ca nu te lasi, dar nici eu, draga mea."
-Vad ca nu te lasi.Dar tu ce crezi ca as face-o aici si acum?O, nu.Doar iti arat cine e seful.
Imi linge gatul provocandu-mi un usor tremur.Daca vrea sa dovedeasca cat de e pervers, ei bine a reusit caci acum abea mai reusesc sa nu gem de placere."La naiba Lisa! Stapaneste-te! O sa creada ca sunt in calduri.Firar, dar stie ce face!"Ma zbat sub greutatea corpului lui si reusesc pana la urma sa ma eliberez.Ma ridic si ma rezem de perete gafaind, de parca tocmai am urcat pe scari pana la etajul 11.Surade mandru de reactia mea si se apropie de mine.
-Vad ca nu contenesti sa ma surprinzi, imi spuse el soptit aproape sarutandu-mi urechea.
Mana dreapta imi pulseaza incotrolabil, drept urmare apartamentul este brusc zguduit de sunetul mainii mele ce-l loveste pe blond.Stie cum sa faca o fata sa alerge dupa el insa eu nu sunt orice tarfa dornica de aventuri.Injura in soapta si-mi da si mie o palma incercand sa se abtina din ras.
-Ai innebunit?
-Uita-te la noi zici ca suntem doi adolescenti, imi raspunde incepand sa chicoteasca.
Ma las in fund, pe parchetul rece si-l privesc facand acelasi lucru ca si mine.Sunt din ce in ce mai confuza si el pare sa agraveze situatia, nu mai pricep nimic si las sa-mi scap un oftat scurt.Probabil se joaca cu mine si nervii mei.Isi pune capul pe umarul meu de parca ar fi obosit.
-Iarta-ma vroiam sa vad daca esti ca celelalte fete.Pana acum niciuna nu s-a impotrivit, s-au oferit pe tava chiar.Nu ma intelege gresit, am venit sa-ti inapoiez telefonul, dar nu m-am putut abtine sa nu vad ce fel de fata esti.Puteam sa jur ca ai sa-mi sari in brate.Ma bucur ca nu ai facut-o, esti speciala.
Isi ridica capul si ma priveste in ochi.Nu mai stiu cum sa reactionez, ochii mi se impaienjenesc si capul imi cade in poala lui.Adorm in bratele lui.Acum nici nu mai stiu daca a profitat de inconstienta mea si a "studiat" ,daca intelegeti ce vreau sa spun, tot ce a vrut sau m-a tinut in brate dar stiu sigur ca atunci cand m-am trezit el ma tinea in brate, cu capul sprijinindu-se de al meu.Eu profit de moment si fac pe rautacioasa :
-Deci pana la urma nu mi-ai putut rezista nu?
Rade scurt si spune amuzat de comportamentul meu:
-Dine ti-ar putea rezista?
Se ridica de pe podea si isi aranjeaza tricoul verde ca apoi sa-si ciufuleasca si mai mult parul blond, lasandu-si cercelul la vedere.Ma amuz putin si ma ridic, spunandu-i serioasa:
-Te superi daca astepti o secunda in sufragerie?As vrea totusi sa ma schimb si eu.
-Nu vrei sa te ajut?rade cu pofta si iese din camera inchizand usa, evitand la timp manuscrisul ce zbura prin camera, avand ca tinta capul lui.Imi pun repede blugii si o bluza mov apoi parasesc incaperea.Il gasesc pe Matthew stand in sufragerie.Ma asez pe canapea si privesc spre fotoliul pe care statea.
-Nu ar trebui sa fi la munca?
-Lucrez la The Times, am trimis de ieri articolul, atat timp cat trimit la timp materialele pot sa vin la sediu si doar o zi pe an.Tu ce scuza ai?
-Sunt in vacanta.
-Incalta-te si vino cu mine.
Il privesc neincrezatoare pentru cateva secunde dupa care imi pun tenisii si-mi iau fularul din cuier.Inchid usa si-l urmez spre masina sport, neagra care ne astepta in fata blocului.Ma bucur cand vad ca nu-mi deschide portiera.Ma saturasem de politete.Ma cufund in scaunul rece, si-l privesc cum rasuceste cheia in contact.Intram pe bulevard si privim neputinciosi cum taximetristii incep sa injure un camion ce blocheaza traficul, ca in fiecare zi de altfel...
Intr-un final, ajungem in Central Park, locul meu preferat.Ma scufund in intinderea alba, acum pustie, dar de ce?Un asemenea loc minunat, in care acum domneste zapada, nu ar trebui sa fie pustiu.Si totusi, acum este, batranii si copii mai vin pe aici, dar azi, azi parca toata lumea este afundata in munca.Deschid usa inimii mele si incep sa caut printre rafturi o sticluta mica pe care scrie "Inspiratie".O gasesc mai repede decat o facema deobicei si-mi spal fata cu continutul ei.Ichid in graba usa ascunzand cheia in intuneric, ma intorc in intinderea alba si incerc cu greu sa nu-mi transform povestea
vietii mele intr-o chestie siropoasa, ocazional lacrimogena.Ma sprijin de un copac scorojit ce poarta urmele a multor ierni, mai mult sau mai putin geroase.Se aseaza langa mine si deschide gura sa spuna ceva, il opresc caci e randul meu sa vorbesc:
-Imi place locul asta, mai ales iarna, e si un patinoar aici.
-Si mie...E timpul sa ne cunoastem mai bine.
Il privesc confuza si spun indiferenta:
-Tot mai incerci sa ma "cuceresti"?Poate ca mi s-a acrit, poate ca nu te mai doresc.
-Nu te mintii singura, ochii tai tanjesc dupa ai mei.
Imi ridica barbia cu mana dreapta si ma priveste bland ca si cum as fi aerul fara de care nu ar mai trai.Oftez adanc si spun plictisita:
-Ce vrei sa stii?
-Sa-mi raspunzi la o singura intrebare, caci eu zic ca ma cunosti destul de bine, si eu pe tine.
-Da-i drumul.
-Ma iubesti ca in liceu?Mai am un loc in inima ta.
-Nu, cu fiecare minut care trecea si vedeam cum incerci sa-i captezi atentia Annei in mine focul crestea dorindu-te si mai mult.Fiecare saptamana ce trecea si eu nu te vedeam, fiecae zi, imi alimenta si mai mult dorinta.Mereu ai avut un loc in inima mea, prima mea dragoste, mereu interzisa, niciodata permisa.Dar eu ce reprezint pentru tine?
-Fata din umbra care a avut mereu grija de mine.Poate nu am stiut sa te apreciez la timp, dar stiu ca am fost un orb.Nu dupa atentia Annei tanjeam eu, eu tanjeam dupa mangaierea ta, dar nu stiam cum sa o cer.
De data aceasta el oftase.Nu stiam daca puteam crede ceea ce-mi spunea, dar nici nu vroiam sa pierd ultimul tren spre curcubeul zambitor din spatele norilor incarcati cu fulgi de nea ce incepusera sa coboare in pasi de dans scara cerurilor.Prima dragoste nu se uita, si nici nu se pierde printre alte dorinte.Pentru a doua oara in viata mea aveam nevoie de o imbratisare, de data aceasta de fericire si tristete totodata.Nostalgia vremurilor trecute intra in coliziune cu prezentul si de data aceasta nu mai stiu daca pot scapa.Matthew ma privi plin de speranta.De data aceasta el era cel ce continua sa spere in timp ce eu asteptam ca lumea mea sa intre in coliziunea cu trecutul ce nu vroia sa-mi dea pace.Vreau sa uit ce a fost in trecut, vreau sa ma bucur de prezentul parca mult prea luminos pentru ochii mei ce nu le venea a crede.Il iau in brate pe blondul de langa mine in speranta ca lovitura sa nu fie prea puternica.El ma strange mai tare la pieptul sau de parca pamantul i-ar fugi de sub picioare iar o data ce-mi va da drumul eu as avea sa cad in abisul lichidelor ce alimentau trecutul ce se amesteca cu lumina bine filtrata de perdeaua de fulgi ce-mi mangaie parul.

**
mersi mult de tot Tanum, eu am dej scrise multe capitole din poveste.. ma bucur ca mai citeste cineva totusi
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Tanum
post Jan 24 2008, 01:45 AM
Post #6


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 38
Joined: 21-November 07
Member No.: 5.605
Points: 77
Gender:



ce se intampla?? Ce Se Intampla?? CE SE INTAMPLA in continuare?? :))
M-ai lasat asa "in aer". Offf, eu cand citesc ceva care-mi place am tendinta sa citesc pana la sfarsit, mai ales daca este si o poveste care ma tine in tensiune ^_^ . Ma simt ca atunci cand eram mica si urmarea un serial/anime care-mi placea si trebuia sa astept pana a doua zi sa vad continuare :D . Nu stiu daca se poate, dar chiar as vrea sa citesc TOT ^_^ [am o presimtire ca o sa devina tragica in anumite momente - am observat ca povestea tinde sa fie "traita" la maxim: fericire maxima, tristete, surprize(nu ma asteptam sa fie Matthew in pat cu ea, si dupa ce ea fugise de el :P ) si tot asa].
Hope you will post more, i'm really curiouse about it. Chiar imi place stilul tau, cum povestesti (iar am avut la un moment dat senzatia ca "vorbesti" chiar tu ^_^ ).

Ps:
"vreau imposibilul intr-o cana amestecata cu infinit" imi place la nebunie acesta combinatie de cuvinte, m-am regasit in ea *blush* , a fost ca un shoc pentru mine cand le-am citit *more blush*
*HUGS & KISSES*
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Yulya
post Jul 25 2008, 04:36 PM
Post #7


Incepator
**

Group: Members
Posts: 23
Joined: 17-July 08
Member No.: 7.233
Points: 47
Gender:



Tare! M-a prins. Abia astept sa vad continuarea. E un fanfic de nota zece cu felicitari. :wub:
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Reply to this topicTopic OptionsStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
 

Anime in Romania
Muza-chan.net
Anime-Club Circle
Diclonius Subs


Termeni si conditii de utilizare
Hosting provided by Forbin

Lo-Fi Version Time is now: 28th March 2024 - 04:36 PM
| Home | Help | Search | Members | Calendar |