Chat


Coyotee: [23:59] cel mai probabil boti
spyderverr: [02:43] cauta lumea ceva prin post-urile vechi sau doar sta lumea online pe prima pagina? )
spyderverr: [02:42] Total online: 288
spyderverr: [02:42] cica:
dmf: [05:30] blast from the past
MC Hammer:
desu
Silver.C: [21:49] desu
Urfe: [11:59] Ziua buna
MC Hammer:
desu
Ranma-kun: [17:44] Desu
Arhiva

Reclama

Welcome Guest ( Log In | Register )


MaNGAshop.ro

 
Reply to this topicStart new topicStart Poll

Outline · [ Standard ] · Linear+

> Sa Nu Imi Spui Tu Mie Zura ..., Gintama fic WARNING: yaoi, smut


Hespera
post Mar 20 2010, 12:05 AM
Post #1


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 31
Joined: 9-March 08
Member No.: 6.347
Points: 101
Gender:



Continuare la celalalt fic Gintama pe care l-am postat aici ... Aceleasi warninguri se aplica. Nu citi daca ai sub 18 ani, si nu te plange daca nu intelegi ce inseamna yaoi, smut, sau hardcore. Pairing Hijikata/Zura, cu putin Okita thrown in the mix.


Sa nu imi spui tu mie Zura…

Intuneric. Tot ce putea vedea Zura era doar intuneric. Indiferent de cat de des se straduia sa clipeasca, imaginea nu se schimba, intuneric complet. “Ce dracu’ s-a intamplat?” Durerea surda, pulsandu-i in ceafa ii aminti vag de evenimentele recente. “Ah, la dracu’, cum am putut sa cad intr-o capcana ca asta?” Singura concluzie rezonabila era ca acum se afla in beciurile politiei, urmand sa fie interogat, sau, poate chiar mai rau, torturat. Lasandu-si barbia in piept, resimtind acut, pe langa durerea din ceafa, si amorteala din brate, strans legate impreuna deasupra capului, cel mai probabil tinute in pozitia aceea suspendata de o franghie coborand din tavanul intunecat, Zura incerca sa isi adune gandurile. Pana la urma, era Katsura Kotarou, iar zidurile oricarei inchisori nu erau de ajuns sa ii rapeasca libertatea. Zambind pentru el insusi, amintindu-si cat de usor evadase din ultimul loc in care incercasera sa il incarcereze pe viata, Zura simti ca optimismul natural ii revine. “Tot ce am nevoie acum e informatie … Asta daca nu intentioneaza sa ma lase aici sa putrezesc …” dar Zura goni ultimul gand, nedorind sa renunte la cursul de gandire ce il facuse de atatea ori sa smulga victoria din degetele inclestate ale destinului.

****

O lumina puternica il izbi pe Zura direct in fata, facandu-l sa isi fereasca instinctiv ochii obisnuiti pana de curand cu intunericul. Urechile prinsera un zgomot usor de pasi, si Zura se decise sa isi forteze globii oculari pentru a-si vizualiza adversarul. Fara prea mult succes, insa, deoarece celelalt personaj din incapere ramase in intuneric, oprindu-se, probabil pentru a-si studia prizonierul. Un raset usor il facu pe Zura sa isi ciuleasca din nou urechile. Ceva familiar in acel raset ii spunea subconstientului sau ca este cazul sa se alarmeze, simtind un pericol iminent.

-Ca sa vezi … o voce joasa, masculina, comenta.

Silueta intunecata pasi in afara intunericului, in lumina, pentru a se apropia de prizonierul legat, ale carui picioare atingeau podeaua doar atat cat sa nu lase toata greutatea corpului sa depinda de bratele suspensate deasupra capului. Ochii lui Zura clipira, si intr-o secunda, irisii se dilatara, la vederea oponentului sau. Hijikata! De la acea nefericita intalnire cu reprezentantul Shinsengumi, Zura preferase sa nu se gandeasca la individ, mai ales, pentru ca si-ar fi gasit cu greu o explicatie pentru propriul comportament. Sau pentru ca, de fiecare data cand o imagine cu acel chip, aflat deasupra sa, miscandu-se ritmic, gafaind, ii aparea in minte, pielea parea sa ii ia foc … si, nu, Zura nu se putea gandi la asa ceva.

Hijikata il inconjura lent pe Zura, parand sa il examineze din toate unghiurile, fortandu-l pe celelalt sa incerce sa il urmareasca cu privirea, fara succes, atunci cand disparu din extrema privirii periferice, atat cat era permis de pozitia aceea incomfortabila. Profitand de situatia neplacuta a prizonierului sau, Hijikata se apropie de spatele lui Zura, si isi pozitiona ambele maini pe talia ingusta, simtind muschii abdominali frematand sub degetele sale lungi. Instinctiv, Hijikata mangaie usor linia mijlocului, ceea ce il facu pe leaderul Joui sa se incordeze si mai mult. Politistul isi lasa barbia sa se sprijine pe umarului lui Zura, si ii sopti incet in ureche:

-Zura …

Zura tresari violent, si se smuci atat de tare, incat barbia lui Hijikata ii aluneca de pe umar, zgomotul ce urma dand de inteles ca polistul fusese cat pe aici sa isi muste limba.

-Sa nu imi spui tu mie Zura!

Trecand peste surprinderea initiala, Hijikata reveni si isi lasa obrazul sa alunece pe al lui Zura, neezitand sa lase un usor sunet de placere sa ii scape.

-Katsura Kotarou … cine s-ar fi gandit ca temutul erou al razboiului Amanto are o piele atat de delicata … si un par atat de matasos.

Lasand o mana sa elibereze mijlocul lui Zura, Hijikata prinse o suvita groasa de par si o adulmeca, lasand mirosul placut sa ii invadeze narile, apoi lasandu-si buzele sa alunece pe lungimea ei.

-Ce ai de gand? O voce iritata ceru, desi un anumit tremur nu ii scapa lui Hijikata, atunci cand Zura isi facu cunoscute cerintele.

-Hm, oare ce as putea face cu un criminal?

Hijikata il imbratisa cu totul pe Zura, lasand tot corpul sa ii faca contact cu cel al prizonierului. Strecurandu-si usor propriile picioare sub talpile goale ale lui Zura, Hijikata il forta pe acesta sa se sprijine de el, impotriva vointei sale. Un mic geamat ii scapa prizonierului, in momentul in care partial sangele invada bratele amortite. Abia cand mainile politistului se miscara de sus pana jos pe muschii abdominali ai lui Zura, mangaind apoi pieptul frumos modelat de disciplina sabiei, Zura realiza cu groaza ca era pe jumatate dezbracat. Noroc, totusi, ca politia il lasase cu o pereche de pantaloni pe el, dar Zura simtea, prin materialul subtire, ca fesele i se sprijineau acum de coapse puternice, ce gazduiau intre ele o erectie in formare ce se freca incet de valea provocatoare formata de cei doi muschi rotunzi. Hijikata parea sa se amuze, deoarece ii radea usor in ureche lui Zura.

-As putea … de exemplu, sa te fac sa te simti foarte bine …

-Ia-ti … labele … jegoase … de … pe … mine!

Zura incerca sa se zbata, insa miscarile sale pareau sa il aprinda si mai tare pe Shinsengumi, deoarece acesta il prinse in brate puternic, si isi infipse dintii intr-un umar de marmura, facandu-l pe Zura sa exclame de surpriza si de durere.

Lingand o picatura de sange ce dorea sa se prelinga pe pielea matasoasa, Hijikata sufla apoi usor peste muscatura.

-Nu esti deloc cuminte, Zura …

-Sa nu imi spui tu mie Zura!

Hijikata rase incantat.

-De ce? Doar cretul ala de la Yorozuya are dreptul sa iti spuna asa?

Zura incerca sa isi ascunda surprinderea, dar Hijikata isi putea da seama, doar din limbajul corpului, ca asta era ceva ce tipul nu stia.

-Da, chiar asa … Stiu ce e cu voi doi … A durat putin pana sa ma prind ca va stiati dinainte, dar … Sakata Gintoki a fost partnerul tau pe campul de lupta, nu-i asa? Oare … ma intreb si eu, …. Oare mainile tale, Zura, l-au alinat pe ciudatul ala? … Singuri, doar voi doi, cand speranta ca veti mai putea invinge plecase demult, … mainile tale s-au apropiat vreodata de ale lui?

-Sa nu imi spui tu mie Zura! Prizonierul suiera, si, oarecum, Hijikata simti ca lovise un punct sensibil. Trasand cu mainile amandoua linia bratelor frumos modelate, a caror putere abia se ghicea sub pielea matasoasa, Hijikata stranse mainile lui Zura intr-ale sale, fara ca celalalt sa se poata opune.

-Sau, poate … Hijikata puncta cu cruzime, … ati fost doar parteneri de pat, pentru ca era teribil de convenabil?

Zura scrasni din dinti suficient de tare ca tortionarul sau sa auda. Mainile lui Hijikata coborira din nou, de data asta, pentru a-i mangaia obrajii lui Zura si a-i desena linia frumoasa a buzelor. Cu toate eforturile de a se feri, Zura nu reusi sa scape de caldura ce emana din degetele acelea mangaietoare, inselatoare, ce acum trecura de linia maxilarului, pentru a se opri si strange ca intr-un lat gatul arcuit. Zura simti nevoia sa inspire mai adanc, realizand imediat ca aerul nu ii mai ajungea in plamani, dar Hijikata il elibera inainte ca valul de panica sa il inunde pe prizonierul sau.

-Nu te teme, ii canta Hijikata in ureche, stiu foarte bine ca nu e asa … Evident, am fost primul tau barbat.

Ochii lui Zura se deschisera larg, si tot corpul ii tresari. De unde stia …?

-Presupun ca acum te intrebi cum de stiu … Foarte simplu, l-am vazut pe cretul tau in acelasi bar, in timp ce ii arunca peruca in fata travestitului, urland ca nici el, nici Zura, nu au de gand sa serveasca clientii … la pat. Presupun ca nu stia ca tu deja hotarisesi de unul singur … Chiar asa, ce te-a facut sa te culci cu mine?

-Dezleaga-ma si am sa-ti arat eu!

Hijikata rase cu toata gura.

-Drept cine ma iei? Am suferit o data o umilinta din cauza lui Sakata. Chiar crezi ca am de gand sa ma confrunt cu cineva din aceeasi liga, poate chiar mai bun? Am o reputatie de mentinut … Dar asta nu schimba faptul ca ti-ai ridicat poalele kimono-ului in fata mea, si m-ai lasat sa imi fac poftele cu tine. De cat timp tanjeai oare, Zura, dupa un barbat?

Zura injura si se zbatu din nou.

-Hm, cred ca stiu ce se intampla aici … chiar daca o sa negi, si o sa te revolti … Nu sunt un imbecil, si stiu ca nu eu sunt cel pe care il vroiai … Tipul de la Yorozuya, insa, e, mai mult decat evident, hetero. Nicio sansa pentru tine aici, chiar daca l-ai dorit intotdeauna.

-Te inseli. Tonul lui Zura incerca sa fie ironic, fara a reusi insa.

-Ba nu. Hijikata puncta din nou.

Cand se ajunsese aici? Zura nu isi credea urechilor ce auzea. Era un lucru sa tina un secret ascuns, si sa il dezveleasca doar din cand pentru a-l contempla cu regret, si altul, sa auda acele dorinte ale sale, crezute ascunse, pronuntate pe un ton atat de normal, de un individ pe care il considera dusmanul sau de moarte. Altcineva incerca sa ii marcheze teritoriul, iar pe Zura chestia asta il scotea din minti. Nu era ca si cum isi dorea atingerea politistului pe pielea sa dezgolita … desi, atunci, dupa acea singura data, isi dorise sa poata inchide ochii si sa isi imagineze ca mainile altcuiva ii cutreierasera corpul, trezindu-i acea dorinta secreta in vintre, fara niciun succes, insa. Chipul extatic al lui Hijikata din momentele climaxului ii intinasera pentru totdeauna prima experienta de acel gen pe care dorise sa o imparta cu altcineva si nu cu acel caine dezgustator care … acum, fara nicio jena, isi lasa buzele sa colinde pe gatul dezgolit al lui Zura, gustand din cand in cand cu limba si cu dintii, portiuni mici de piele, facand respiratia samuraiului sa devina din ce in ce mai sacadata.

In cele din urma, Hijikata trecu in fata lui Zura si ii prinse fata in palme, fortandu-l pe prizonier sa il priveasca in ochi.

-As putea fi eu …

Zura il privi cu ura.

-Caine!

Abia ii parasi cuvantul insultator buzele, ca decorul saracacios al camerei ii trecu cu repeziciune prin fata ochilor. Obrazul incepu sa ii arda imediat, dar Zura simti un sentiment de triumf indulcindu-i inima. Asa trebuia sa fie, nu cu mangaieri si soapte in ureche, care sa ramana in amintire, incercand sa sape, incet si sigur, la baza convingerilor sale. Triumful sau fu de scurta durata pentru ca buzele acelea, acum din ce in ce mai cunoscute, incepura sa ii sarute obrazul lovit, iar vocea lui Hijikata, la granita implorarii, sopti:

-Nu asa trebuie sa fie, Zura?

O clipa de onestitate poate face cat o mie de cuvinte. Era doar randul lui Zura sa puncteze un adevar de netagaduit.

-Si cum ar trebui sa fie, domnule vicecomandant? Sau ai uitat cine esti tu, si cine sunt eu? Nu … exact asa trebuie sa fie … tu sa ma interoghezi, sa ma torturezi, iar eu sa rezist pana cand voi gasi modalitatea de a scapa din gaura asta de sobolan …

Hijikata se opri si ii intoarse fata lui Zura, pentru a-l privi din nou. De data aceasta, o pereche de ochi curati il infruntara. Politistul se incrunta usor, oprindu-se pentru a medita la ceva.

-Vrei sa spui, Zura, ca daca n-am fi in tabere adverse ….

-Nu spun nimic de genul asta. Suntem cine suntem, iar tu, daca nu vrei sa iti pierzi slujba, sau chiar mai mult, ar trebui sa iti iei in serios sarcinile de serviciu.

Hijikata zambi, si fu randul lui Zura sa se incrunte usor. Oare ce trecea prin mintea demonicului vicecomandant?

-Nimeni nu stie ca esti aici.

Un fior de gheata ii trecu lui Zura prin sira spinarii. Ce avea de gand individul? Iar ce urma, il surprinse si mai tare.

-Ma rog, aproape nimeni, si Hijikata ofta vizibil ofuscat.

Zura realiza motivul. Cu acel al saselea simt ce il salvase de mii de ori in viata sa, isi dadu seama ca nu sunt singuri in incapere. Hijikata latra catre umbra ce statea nemiscata in intuneric:

-Sougo, vino!

Okita pasi in cercul de lumina, ochii sai, larg deschisi si imobili, fixandu-l pe Zura cu vizibil interes. Se apropie cu pasi marunti, si il dadu la o parte pe Hijikata, fara jena. Ridicand o mana, il prinse pe Zura de barbie si ii examina obrazul lovit:

-Hijikata-san, comenta el, chiar trebuia sa faci asta? Katsura-san are o fata atat de frumoasa, ca o cadra.

-Parca erai printul sadicilor, mormai Hijikata. Nu imi spune ca o palma te sperie.

-Cu tot respectul, falsa Okita, Hijikata-san, habar nu ai ce inseamna cu adevarat dinamica dintre un stapan si sclavul sau. Ideea este, incepu el sa teoretizeze, - in timp ce scoase din buzunar o cutie mica cu continut incert, de consistenta cremoasa, pe care incepu sa o intinda pe obrazul inrosit al lui Zura, - , sa il faci pe cel pe care doresti sa il supui, sa vina singur la tine, si sa doreasca sa isi puna gatul in lat. Bataia nu face parte din arsenalul meu.

Hijikata se plimba nervos, cu mainile in buzunare, prin spatele lui Okita, aruncand din gand in gand priviri ucigase spre subordonatul sau. Isi aprinse o tigara si spuse, pe acelasi ton latrat:

-Sougo, nu ma intereseaza rahaturile tale. Si, mai ales, nu te baga pe el! E al meu!

-S-a ‘nteles, sefu’, raspunse Okita, pe acelasi ton fals. Katsura-san iti apartine, desi sunt sigur ca nu o sa ajungi nicaieri daca nu te ajut eu.

-Ceva imi spune ca m-as fi descurcat si singur, acuza Hijikata, aruncand aceleasi priviri ucigatoare spre Okita.

Katsura examina cu ochi ageri pe cei doi politisti, strategizand si calculand. Okita il privi direct in ochi si ii spuse:

-Daca intentionezi sa te folosesti de mine pentru a scapa de aici, gandeste-te mai bine. Oricat il detest pe individul asta pe care doar steaua lui norocoasa l-a facut sa-mi fie mie superior, nu o sa il tradez.

-Hei, sunt de fata, alo? Striga Hijikata, fara ca Okita sa se deranjeze insa.

Zura lasa privirea in jos. “E bine de stiut”, gandi el. Ciudat era ca atingerea lui Okita nu facea sa ii tremure carnea, asa cum se intamplase mai devreme cu Hijikata, poate si pentru ca mainile capitanului lucrau simplu si eficient, intr-o maniera aproape clinica si impersonala.

-Nu ma subestima, mai comenta Okita. Hijikata-san va beneficia de ajutorul meu pentru a te aduce la sentimente mai bune, fie ca ii place sau nu.

Intorcandu-se spre superiorul sau, Okita il intreba:

-Sa incep?

Cu un gest enervat, Hijikata ii facu semn sa continue. Capitanul Shinsengumi se apleca si incepu sa scotoceasca intr-un rucsac de umar de culoare neutra, intai scotand de acolo o serie de instrumente foarte asemanatoare celor ce se folosesc de regula in spitale. In cele din urma, Zura auzi distinct un sunet care ii indica faptul ca Okita turna continutul unui bidon de plastic intr-o gamela metalica. Capitanul se intoarse intr-un final spre prizonier, intr-o mana cu un burete de baie, si in cealalta cu gamela aceea plina cu lichid. Zura remarca in treacat faptul ca individul purta acum manusi negre de latex.

-Hijikata-san, dezbraca-l pe prizonierul nostru de tot, am ambele maini ocupate.

Mormaind ceva nu tocmai politicos la adresa tanarului capitan, Hijikata isi strecura degetele dincolo de banda pantalonului ce acoperea inca partea inferioara a corpului lui Zura, si doar partial mandria lui, sau ce mai ramasese din ea, si lasa usor sa alunece piesa de imbracaminte pe membrele sale lungi. Zura simti instant aerul rece atacandu-i pielea dezgolita, si isi tinuse respiratia pentru un moment. Ceva asemanator cu frica incepea sa i se aglomereze in stomac, uscandu-i in acelasi timp gatul si gura. Vicecomandantul il privea cu interes, dar ceva mai mult se putea citi in privirea aceea, ce de obicei isi examina prizonierii printr-o perdea de fum. Cu gesturi lenese, Hijikata isi scoase tigarea din gura, si apoi il saruta pe Zura brusc, facandu-l sa se inece cu fumul exhalat. Okita exclama din nou, cu repros:

-Hijikata-san! Katsura-san nu este fumator!

Razand usor, Hijikata se retrase pentru a-l lasa pe Okita sa isi faca de cap. Acesta incepu sa gesturi metodice sa spele cu buretele intregul corp imobilizat al lui Zura, care putu simti, inhaland, un miros de flori si de ceva ciudat, pe care nu putea il putea localiza. Cu aceleasi gesturi clinice, Okita spala corpul leaderului Joui, in asa fel incat sa nu rateze niciun petic de piele. Cand ajunse in zona genitala, insa, Hijikata ii smulse buretele din mana lui Okita si se ocupa personal de Zura, trecand de mai multe ori peste membrul moale, si apoi printre fese de cateva ori, stand atat de aproape, incat Zura putea sa ii simta rasuflarea calda cum ii atinge pielea, facandu-i-o ca de gaina. Un soi de caldura ciudata incepu sa il inunde, si tot ce putu sa faca fu sa ingaime:

-Ce e chestia asta?

Okita zambi multumit.

-Deja simti efectul?

Apoi, aruncand o privire complice catre Hijikata.

-Felicitari, Hijikata-san, se pare ca nu ii esti complet indiferent lui Katsura-san.

Un val de frica il inunda pe Zura. Realiza, desi prea tarziu, intentia celor doi. A lupta impotriva propriului corp si reactiilor sale era prea mult deja; controlul era pierdut, iar samuraiul simti cum pielea ii ia foc. Un geamat usor ii parasi pieptul, facandu-l sa realizeze cu oroare dezastrul ce il astepta. Okita il mangaie usor pe fata, cu o mana invelita in latex.

-Ar fi pacat sa renunti atat de usor, Katsura-san. Aveam o impresie mai buna despre tine.

-Nu … voi … renunta …

-E totul doar o chestiune de timp, pana cand vei ceda complet. E o formula imbatabila, sunt foarte fericit ca o pot folosi pe … pielea cuiva atat de incitant. Si, Hijikata-san, Okita se adresa celuilalt, nu a fost tocmai intelept din partea ta sa atingi substanta fara manusi.

Inciudat, Hijikata isi privi mana pe care o folosise mai devreme, cand smulsese buretele din mana lui Okita. Un puls anormal ii facea pielea sa arda in zona respectiva, iar vicecomandantul se simti invadat si el de un val de caldura. Okita comenta:

-Efectul va fi mult mai moderat, insa … va fi interesant sa te vad cum iti pierzi putin capul, Hijikata-san.

Privirea ucigatoare din ochii lui Hijikata marturisea faptul ca barbatul nu stia prea multe despre planurile printului sadicilor. Isi lasa haina sa alunece de pe umeri, aruncand-o intr-un colt, laolalta cu vesta, apoi se descheie la camasa, si isi sufleca manecile, cu gesturi bruste.

-Cat o sa dureze asta? Intreba cu o voce sacadata.

-In cazul tau, maxim jumatate de ora. In al lui, Okita indica spre Zura care acum gafaia in toate regula, cam toata noaptea. Suficient cat sa te distrezi cu el cat de mult doresti.

Ochii lui Zura scanteiau, insa furia il parasise, lasandu-i in urma doar o senzatie de gol dorind a fi umplut. Okita apropie un vas mic de ceramica de buzele prizonierului, iar Zura incerca, cu ultimele puteri, sa se fereasca.

-E doar apa. Risti sa te deshidratezi.

Okita il forta pe Zura sa inghita cateva guri, iar prizonierul simti temporar arsita ce ii chinuia gura scazand in intensitate. Capitanul indica:

-Hijikata-san, poti sa ii eliberezi mainile acum. Nu va mai putea sa opuna rezistenta.

Moale ca o carpa, corpul lui Zura fu coborit in brate de Hijikata care il intinse usor pe spate pe un futon aflat langa peretele din spate al incaperii.

-Nu sunt sigur ca vroiam asa ceva, comenta Hijikata, iritarea sa indreptata impotriva capitanului sau.

Cu putinul ce ii mai ramasese, Zura se agata cu mainile de umerii lui Hijikata, si isi lasa capul de spate cu un geamat. Corpul i se undui in aceleasi timp lasciv, iar vicecomandantul se trezi inconjurat de acele membre lungi si sexy, in timp ce membrul trezit la viata indica clar starea prin care trecea Zura. Okita se apropie incet, in mana cu o lesa, pe care o fixa cu usurinta in jurul gatului prizonierului, tragand apoi de cordon pentru a-l ridica pe acesta, pozitionandu-i capul in poala sa. Dandu-i la o parte suvitele de par transpirate de pe frunte, Okita il mangaie pe Zura, ostoindu-i prea putin febra ce ii agita acestuia sangele.

-Dragut, foarte dragut, comenta Okita cu ochi visatori. Hijikata-san, ar trebui sa treci la treaba, daca il lasi pe Katsura-san nesatisfacut, s-ar putea sa avem de-a face cu efecte pe termen lung.

-Ce? Esti tampit? De ce ai folosit ceva atat de periculos?

Okita il privi fara ca vreo urma de vina sa se poata citi in ochii sai. Dadu din umeri:

-Il doresti, nu-i asa? Detaliile sunt complet neimportante.

Cu un oftat exasperat, Hijikata isi elibera membrul erect din prohab si il orienta spre locul dorit cu urgenta ardoare. Okita il opri, intinzandu-i un tub de lubrifiant.

-Nu uita de asta.

-La dracu’, cum ar trebui sa fac sex cu tine holbandu-te la mine? Hijikata latra, dar insfaca tubul din mana intinsa.

Se pregati in tacere, vizibil deranjat de murmurele de incurajare pe care capitanul i le soptea lui Zura. Satul de asteptare, lasa sa ii alunece membrul in corpul celui dorit, uimit de rezistenta initiala a inelului de muschi, ce imediat se relaxa, pentru a-i permite accesul in interiorul canalului interior. Oftand de placere, Hijikata inchise ochii, pentru a-l elimina din scena pe Okita. Se lasa asupra corpului primitor al celui ce ar fi trebuit sa-i fie dusman, si gratula cu sarutari infocate pielea arzand de pe obraji, buze si gat. Prea curand, Hijikata simti apropiindu-se momentul culminant, si il injura in gand pe Okita.

In acelasi timp, Zura simtea cum timpul si spatiul se dilata pentru a intra intr-o noua dimensiune. Ca si cum din el insusi nu mai ramasese nimic, tot ce simtea era un tremurat nervos, alinat doar de buze umede ce i le prindeau pe ale sale, colindandu-i apoi pe pielea incinsa, precum si de un membru intarit ce batea, deloc timid, la portile unui rai mai mic. Judecata, rationamentul, chiar constiinta, se inclinara invinse, pentru a lasa, tradatoarele, dusmanul sa patrunda dincolo de porti. Sentimentul ciudat de implinire si fericire ce il cuprinse pe Zura facea ca totul sa para in regula, pe cand ultima frantura de speranta de salvare de sine, tarandu-se din cutia Pandorei, incerca sa protesteze, doar pentru a fi luata pe sus si dusa departe de valul de placere ce inunda sinapsele creierului inmuiat in hormoni. Fara sa isi dea seama, Zura incepu sa implore:

-Mai mult, mai repede!

Suprins de claritatea si urgenta ordinului, Hijikata se infipse adanc in partenerul sau, si ii prinse buzele ce il implorau intr-un sarut lung, fara sfarsit, hranind foamea de acolo cu propria sa dorinta. Un sentiment de atotputere il cuprinse pe vicecomandant, ce isi lasa, pentru a doua oara in viata sa, energia vitala sa explodeze intr-un corp pe care il dorise de ceva vreme sa il faca al sau.

Complet consumat, se retrase, si se lasa sa cada pe spate. Vocea lui Okita il trezi din reveria placuta.

-Intotdeauna esti un amant atat de neglijent, Hijikata-san?

Hijikata deschise ochii, pentru a-l vedea pe Okita cum prinde in mana sa membrul inca erect al lui Zura. Ceea ce il irita insa mai mult pe demonicul vicecomandant fu felul in care Zura se agata de Okita, cand capitanul il atinse. Maraind amenintator, ii dadu o palma peste mana lui Sougo, si relua proiectul initiat de acesta:

-Lasa-ma pe mine, si iesi o data. Sper ca te-ai distrat suficient.

Falsand ofensa, Okita se ridica, lasand usor capul lui Zura sa se odihneasca pe perne. Cand usa se inchise in spatele sau, Hijikata se apleca asupra samuraiului si il saruta din nou, profund.

-Esti al meu, Zura … numai eu pot sa te ating asa …

Zura se impinse sugestiv in mana ce ii mangaia incet membrul. Intelegand urgenta, Hijikata incepu sa il frece viguros. Eliberarea ce se aproapia ii dadu acelesi farame de sine ramase captiva in constiinta lui Zura un ultim zvacnet glorios. In timp ce se consuma in mana dusmanului sau, zbatandu-se precum in chinuri, Zura se agata de un ultim pai:

-Sa … nu … imi … spui … tu … mie … Zura!
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Reply to this topicTopic OptionsStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
 

Anime in Romania
Muza-chan.net
Anime-Club Circle
Diclonius Subs


Termeni si conditii de utilizare
Hosting provided by Forbin

Lo-Fi Version Time is now: 28th March 2024 - 06:12 PM
| Home | Help | Search | Members | Calendar |