Outline · [ Standard ] · Linear+ Viata Fanului Anime

[KòT]

Well, eu sunt un tip care se uita la anime dar doar dupa ce a terminat de facut orice activitate mai importanta precum o cursa abia trezit pe pista ciclabila, cititul email-urilor, stirilor cu caracter stiintific-informatic-artistic, si controlarea website-urilor ale fansub-urilor ce scot anime la care eu ma uit :)
Deci, in detalii: Ma trezesc, fac ceva sport(e foarte important), citesc noutatile, daca e ceva treaba de facut prin camera o fac, ma uit la vre-un anime, daca sunt invitat de vre-un prieten in oras ies, daca nu imi iau o carte si in hamac-ul meu frumos ma pun la citit, si dupa putin aer curat, reintru in casa ca sa gasesc alceva de facut.
Aceasta lista nu e respectata doar in cazul in care am vre-un anime de terminat de vazut si nu accepta sa fie amanat pe mai tarziu si in cazul acesta, de cand ma trezesc ma pun sa-l termin si dupa aceasta reiau cursul normal al zilei :)

Vorbind de colegi(ca doar acesta era unul dintre topic-urile principale)sunt multumit deoarece in clasa am multi care se uit la anime si bineinteles avem un grup al nostru care cand ne plictisim ne punem sa vorbim de filme/seriale/anime/manga. Nu e o ciudatenie acest fapt de a se uita la anime, defapt e ceva curios: acceptarea unei alte culturi ce deseori ne invata multe lucruri interesante despre aceasta tara.
Nu ca eu ma uit doar la anime despre istoria Japoniei dar acesta era unul dintre argumentele(:P) aduse in favoarea acestui subiect si anime, Anime.
Bineinteles, mai sunt si alte argumente de adus dar nu vreau sa va fac sa cititi un roman( :lol:).

Cat despre schimbari in urma acestor Anime, am descoperit cateva schimbari in modul de a gandi ca de exemplu schimbarea gandirii care m-a facut sa devin o persoana extrem de calma care isi gandeste orice cuvant iesit din gura(sau ma rog, din tastatura).
-Vederea sexului opus(feminin) care acum il vad subt un alt unghi si anume:o viziune mai negativa a vietii reale mai ales inspre fetele din rl care nu se aseamana de loc de cele din anime...ma explic, ma refer la faptul ca, cele din lumea reala nu sunt asa de pure, greu de prevazut si funny, si inainte sa ziceti ca nu e adevarat deoarece sunt si asfel de persoane va zic ca, chiar daca exista acest tip de persoane, sunt foarte rare.
Si ca sa specific, acelasi lucru si pentru sexul masculin dar nu vorbesc despre el deoarece nu ma intereseaza.

Pe scurt, vreau sa traiesc in lumea Anime-lor unde nu exista aceasta depravare, murdarie si toate aceste lucruri urate ce fac aceasta lume sa semene unei jungle.

Atat am avut de spus, sper ca nu v-am plictisit cu viziunea mea utopica.

[PhoeniX]

Cum va comportati in viata de zi cu zi, fani anime?
Voi credeti ca animeurile v-au influentat in vreun fel sa va schimbati?

1. Imi vad de treburile mele, injur ca am ales politehnica, imi place sa conduc, heck, nu conteaza ca sunt fan anime sau nu, nu mi-a schimbat nici comportamentul, nici modul de gandire nimic. Am avut o alternativa mai buna la tampeniile de seriale precum House, Anatomia lui Grey, Stargate si lista continua.

2. Cum am zis, nada. Ma rog, singurul lucru care s-a schimbat e doar inca un interes/grup de prieteni/subiect de discutie. That's just all.

Acum, niste mici observatii de-alungul perioadei de cand sunt fan anime (cel putin 8 ani):

1. Cel care se uita la anime-uri e prastie din punct de vedere social. Aici e un DA si un NU. Am observat pe multi, ca zic ca nu se inteleg cu ceilalti coleg, ca sunt marginalizati, etc. Sincer, eu nu vad unde intra animeurile in ecuatie. Unii oameni sunt pur si simplu niste sclipiri de geniu cand vine vorba de socializare, altii nu pot nici cum. Asta depinde foarte mult de cum a fost crescut si/sau de comportamentul lui. Mai mult in animeuri au gasit astfel de persoane o lume a lor, nu din cauza animeurilor au ajuns asa. Tot ii vad pe multi pe multe forumuri zicand ca nu se inteleg cu colegii la scoala fiindca sunt niste cocalari si pitzipoance. Nu prea vad unde sa fie aici problema, la fel a fost si in cazul meu, o majoritate formata din asemenea specimene, dar erau si vreo 4-5 care nu aveau nici o tangenta. Si m-am inteles cu toti. Faceam o iesire cu toti. Si acum ma rad de aproape toti fiindca ei sunt la o faculta de tot rahatul de management si nici acolo nu sunt in stare sa-ti treaca primul an.

2. Cel care se uita la animeuri, nu se uita la seriale, alte desene, etc. FALS. Daca te uiti la orice anime nu inseamna ca nu te uiti la Tom si Jerry/Serenity/insert random TV show here (in speta unul din porcariile care fac furori acum...)

3. Cei care se uita la animeuri considera ca acestea nu sunt desene animate. Aici sunt meritate picioare in fund. Anime e doar abrevierea in japoneza a cuvantului animatie, iar cum atat animeurile sunt animatii precum si desenele animate, you can see the point.

[Tessa]

Fiind anime-fan de mica [nu cred ca dupa Sailor Moon am avut vre-o perioada in care sa nu vad nici macar un anime, chiar daca era la RTL sau la italieni] nu pot sa spun ca vizionarea anime-urilor m-a schimbat in vre-un fel, deoarece sunt asa de cand ma stiu. In liceu am avut norocul sa am o colega de banca [,] care se uita la anime. A+ ne-a adus impreuna, iar anime-urile de pe internet ne-au apropiat si mai mult. Dormeam una la alta, avea o data pe saptamana cand ne duceam si urmarea 5-6 episoade [cateodata o serie intreaga daca ne prindea]. so it was pretty fun, dar nu pot sa spun ca nu m-am inteles si cu celalalte colege din cauza asta. Subiectele comune se gasesc. Nu cred ca toate din clasa pot fi chiar asa de "braindead" incat sa vorbeasca doar despre haine si farduri tot timpul. Daca stii sa-l faci pe om sa vorbeasca despre ce vrei tu atunci esti tare XD. Iar daca singurul subiect care te intereseaza sunt anime/manga atunci e o problema.
Overall I like my anime-fans friends and my non anime-fans friends.

P.S.: conceptul ca oamenii care se uita la anime-uri sunt mai inteligenti decat ceilalti e gresit. Nu de aici se trage inteligenta unei persoane. Anime-urile reprezinta doar o anumita preferinta, e vorba de gusturi aici, nu de IQ.

[Lillith]

Viata fara anime... hm... Am facut o pauza de aprox. juma de an si m-am simtit vinovat de faptul ca nu am mai vazut nimic.

Lafel am patit si eu de multe ori. In unele perioada pur si simplu din cauza scolii cae este solicitanta nu mai am timp de mai nimic. Si cand vreau sa ma relaxez prefer sa ma uit la un sitcom sau sa ma odihnesc. Insa imediat cum mai prind prilejul, ma reintorc la anime :D . It is not like I really left.

Cum ma comport in viata de zi cu zi si daca m-au influentat in vreun fel animeurile?
Pot sa zic ca orice ne poate influenta in viata. Nu pot sa zic ca anime-urile au fost un factor important in a ma schimba in vreun fel. Poate ca am devenit un pic de geek, dar most of us are geeks.
Eu cand am inceput sa ma uit la anime imediat am ajuns si pe forum si am dat si de oameni si pe atunci postam mai mult si ma bagam in seama pe mess cu toti fanii. Am venit si la Bucuresti la ceva intrunire care s-a tinut cu ocazia Cerf-ului si am cunoscut si lumea IRL.Deci pot sa zic ca ii cunosc pe mai marii de pe la inceput. Insa ceva m-a oprit sa vin la meet-uri de cand m-am mutat in Bucuresti si altceva m-a facut sa incep sa vin. In ultima vreme, fara sa vreau am ajuns sa am my best friends anime fans. S-a ajuns sa ne vedem de cel putin 2 ori pe saptamana si sa facem si plimbari in afara Bucurestiului. Deci pratic, in concluzie, poate daca nu ma uitam la anime nu imi faceam prietenii astia :unsure: . Deci, mi-a schimbat viata...quite a turn of events.
Insa ca si personalitate, nu mai sunt la varsta la care sa incep sa copiez diverse de pe la altii sau de pe la televizor. Sunt mici chestii care le mai iei de la unul sau de la altul si poate vorbitul in japoneza now and then, but overall nu cred ca as putea vreodata sa fiu ca fetele din anime.
Printre colegi la facultate am doar 1 persoana care se uita la anime, insa nici eu nu stau sa vorbesc sau sa ii intreb pe toti sau sa le bag pe gat. We have what is called free will.
Oricum, sooner or later, cei care se uita, se aduna si se imprietenesc fara prea mari chinuri. :D

[Akuro]

eu nu le am cu prezentatile
pai.. poate ca an inceput pe la 12 ani sa ma interesez cava mai mult de anime
cand a am mers in Spania acolo am intrat pe foruri si cu alti si vb de anime
dar dupa 4 ani mam intors in Romania, si in zona mea nu prea sunt care sa se uite la anime dar eu continu cu scoala si de viata mea si incec sa traiesc viata

o placere sa va cunosc :D

[sincore90]

Hmmm am citit cateva posturi asa aiurea si am observat ca multora va este putin ''rusine'' ca va uitati la anime.

Dar nu inteleg de ce, eu chiar nu am avut probleme din cauza asta. Mai demult ( acum 2 ani ) Eram foarte atras de lumea asta animata. Am schimbat totul la mine, lookul ( aveam par lung, tepi, culori etc), atitudinea, tot cu alte cuvinte. Dar nu pt ca aveam neaparat nevoie sa fiu diferit sau pt ca vroiam sa copiez insa in ''realitatea'' asta ma simteam eu bine. Si prieteni am avut destui, spre uimirea mea sau a voastra nu era nici unul obsedat de anime ca mine ( ehm poate 1 sau 2 ).

Probleme cu societatea ? Deloc! Asta la inceput dar apoi a aparut ''moda'' emo si toata lumea era gura sparta si facea misto... <_< Da da am avut probleme putin pt ca eram urlat peste tot cum ca as fi emo dar a trecut si asta cu bine pt ca sincer sa fiu n-au avut ce sa imi faca si mie putin imi pasa de parerile unor oameni neimportanti :))

Acum m-am mai schimbat putin, poate si datorita varstei si facultatii si a responsabilitatilor dar inca vizionez cu placere anime si nu incerc sa ascund asta...

Din anime am invatat multe si ma bucur tare mult ca exista si altii care vad in anime si altceva decat desene animate cu ''ninjalai'' :))


Atat am avut de spus. Free to comment

[Sarabï]

Hmmm am citit cateva posturi asa aiurea si am observat ca multora va este putin ''rusine'' ca va uitati la anime.

Dar nu inteleg de ce, eu chiar nu am avut probleme din cauza asta.

Uuh, am intalnit si eu *de multe ori* chestia asta :P. Faza e ca, multi nu stiu ce sunt animeurile. Si cand cer o explicatie, indiferent ca tu stii ca e vorba de +18 sau sange si batai, definitia ramane aceiasi: desene animate japoneze.

Si multi o pot lua drept "inca se mai uita la desene animate?". Daca stii sa-ti menti o imagine, chestia cu uitatul la animeuri nu te deranjeaza nici cat negru sub unghie. Si eu tot de mica ma uit la animeuri, si recunosc fara sa bat campii ca uneori m-a influentat sau m-a impins intr-o anumita directie. Am inceput sa ma informez, sa caut diferite chestii pe internet, m-am imprietenit cu alti oameni mult mai usor decat as fi facut-o daca nu aveam 'virusul anime' :twisted:

Geez, guys, pana la urma, depinde de persoana! T.T Si totusi, am inceput sa-i recunosc dupa fata si expresii pe 'ahtiatii' dupa tot ce tine de japan& co xD. Obiceiul de a adauga cate un kawaii, sau de a scrie pe mess cu "^_^" si pur si simplu firea mai 'dreamy'. Pare ca ma contrazic singura, dar chiar asa se intampla (corectie, mi se intampla).

Acum patru saptamani (sau asa ceva), mi s-a intamplat o chestie rupta din filme: la antrenamentul de karate, fiica antrenorului cu care ma inteleg super bine a venit cu o tipa de la arte sa-i arate despre ce e vorba:
Facem cunostinta, nu stiu ce, tipa era o zuza si jumatate (a 11-a). Imi vad eu de antrenament si la un moment imi cade pandantivul (baka me, uitasem sa-l scot). Tipa statea jos undeva in apropiere, lanticul se rostogoleste pe saltea pana pe margine... tipa zuza il vede si se uita umpic la el

"uuuu, kawaiii! E al tau nu?"

Eu, uitandu-ma la ea perplexa.
'Umm, hei, ai zis cumva kawai?"

Tipa se uita la mine ciudat
'Aaa... da... cred'
'Si tu te uiti la animeuri?!"
Tipa a facut ochii mari cand a auzit intrebarea
'Da!! Si tu?'
'Da!'
Ne mai uitam odata una la alta si incepem sa radem. Ne-am mai vorbit o perioada (si mai ales in timpul acelui antrenament :P), din pacate, 'fiica antrenorului' mi-a zis ca tipa a rams fara net xD nu stiu ce s-a mai intamplat cu ea de atunci, dar tot mi s-a parut o intamplare demna de tinut minte ^__^

Concluzia? ca orice 'hobby' practicat, si animeurile au influenta lor...

[Holyatheist]

Cand ajung acasa, obosit (Munca,etc) nimic nu ma relaxeaza mai mult decat un episod sau doua dintr-un anime, binenteles cateodata mai pierd si 12 h in fata la pc citind manga sau vizionand anime. Nu imi este rusine de hobby absolut deloc(ar trebui sa-mi fie? ) *personal consider un serial de anime mai bun si mai complex decat un film

:twisted:

[Nagisa-chan]

Ehei. Un subiect intersant. Ca tot veni vremea sa mai dau si eu pe aici. Te aprob cu integratul intr-o clasa plina cu fete, asta pentru ca eu am doar 4 baieti in clasa si unul dintre ei daca a venit de 10 ori la scoala pe anul asta.
Am o singura colega de clasa si de banca ca re se uita la anime-uri dar, cam la prea putine. Am zis sa o aduc la Nijikon poate ii deschid orizonturile. :D Stiu cum e cand nu auzi decat..."am fost in mall ieri, imi place baiatul de la aXII-a, ai vazut cum s-a tuns aia? Citesti manga? Manga? /:) ce e aia? aaaa, esti fana anime, adica te uiti la aia cu ochii mari...da...nijikon? huh? /:) " E destul de haios ca au reactii asa, pe mine ma amuza. De machiat, ce sa zic. Ma machiez cand ies undeva...dar, nu intr-atat incat sa discut despre asta, sa zic..."uite vezi ce frumos m-am machiat azi?" sau sa-mi pun tencuiala pe fata. Cu masura. Cat despre ce discut heh. Anime, manga :)) Asta daca am cu cine...( apropo, am descoperit o manga care-mi place tare mult. Dengeki Daisy. :D) Eu o aprob pe Garden Girl cu alergia la fete, bine, ca fata nu e un cuvant care li s-ar potrivii unor astfel de persoane, dar na. Ma inteleg mult mai bine cu baietii pentru ca macar aia nu ma judeca daca nu sunt machiata azi sau daca am uitat sa-mi calc camasa. Nu zic ca nu sunt si fete de treaba, sunt dar, foarte rare.
Cum mi-au schimbat viata anime-urile?
In bine. M-au facut mai visatoare...De exemplu ieri am gasit op-ul de la regele shaman. Mi-am dat seama ca atunci cand eram mica, anime-ul ala ma aducea in casa dupa o zi de joaca. Imi doream sa fiu anna sau sa am un spirit. :D Dar intotdeauna ma binedispun dupa ce vad cate un anime...:D

[Himitsu23]

Foarte interesante cele 2 intrebari... Eu voi raspunde doar la a 2a, si sper ca astfel sa dau raspunsul si la prima:
Eu intotdeauna am avut o facinatie pt cartoons cand eram mic... era subiectul meu preferat in scoala primara si in prima parte a gimnaziului...pe atunci nici nu eram familiarizat cu termenul "anime", asa ca pt mine, tot ce vedeam desenat, era "desen animat". Imi placea sa discut cu colegii despre ultimul episod din DBZ, sa ne jucam cu titirezele care picau in pungile de Star chips cand era promotia Beyblade si faceam schimb de abtibilduri Pokemon ca sa n completam albumele...dar pe masura ce treceau anii, colegii deveneau din ce in ce mai mult gameri, si eu daca nu aveam ultima placa video, procesor sau RAM de pe piata, nu ma puteam alatura conversatiilor lor...stateam intr-un colt si ascultam. Nu puteam sa spun nimic cand ei pomeneau de Blood Raine, si eu stiam despre ultimul ep din Digimon, seria a 2a... La liceu, am avut noroc ca eram putini baieti (5) dar si pt faptul ca atunci devenise netul accesibil si puteai vorbi despre orice cu oricine, dar in fiecare pauza se pomenea de nu mai stiu ce joc...Nu am scapat pana nu m-au convins sa joc World of Warcraft...Am si devenit addicted in scurt timp... Cum mi-au afectat anime-urile comportamentul? Pai am ajuns aproape la fel ca si tipul Train-man din filmul prezentat in prima zi la Nijicon...Adica nu prea puteam vb cu o fata pt ca nu stiam despre ce, mai ales daca era una de care imi placea, imi uitam complet sirul gandurilor...Da, ajunsesem sa fiu destul de tacut si probabil privit ca fiind un pic ciudat... Nu trecea pauza fara de care sa nu fiu luat la misto de catre o colega pt faptul ca ma uitam la animeuri si pt ca imi spunea ca nu ma voi maturiza niciodata... Eu am facut multe lucruri pe care le-am vazut in anime: am crezut ca ma pot intelege bine cu oricine si aveam si o incredere oarba in unele persoane in care nu trebuia..Am ajuns sa cred in existenta unei prietenii precum exista intre Naruto si colegii din generatia lui...pot sa spun ca din cauza lor am ajuns sa fiu si destul de naiv. Am devenit mai visator, dar si mai ignorant si nepasator in acelasi timp...Nu pot spune ca urmarind animeuri am devenit mai optimist din moment ce eu mereu am fost optimist, ci din contra, am inceput sa am unele momente in care eram foarte pesimist. Faptul ca nu am avut persoane in jurul meu cu care sa impart pasiunea mea pt animeuri a fost destul de naspa... Aveam o colega la facultate care se uitase la Haruhi si a vazut destul de multe filme d la Ghibli, dar cand eu gaseam un AMV care pe mine ma facea extrem de fericit si vroiam sa impart cu ea sentimenul acela minunat pe care il aveam trimitandu-i linkul, imi parea rau sa vad ca ea nu ajungea sa simta acelasi lucru...
Anyway, all I`m looking forward to now is sa particip si eu la acele intalniri d anul viitor din Bucuresti, din moment ce sper ca voi reusi sa intru la master. :)

[Yssymo]

Daca nu ar fi existat anime..nu cred ca aveam copilarie :)). Toate intamplarile si amintirile din copilarie le am legate de Yu Yu Hakusho, Inuyasha, Naruto, Digimon, etc. Pentru mine animeurile nu inseamna doar un desen amarat:D. Fiecare anime are povestea lui, si bineinteles in toate se pune pe primul loc, vointa, increderea in sine si prietenia. Poate vi se pare o prostie, dar cand eram mai mic, in capul meu era "daca naruto poate si nu renunta, nu o voi face nici eu" iar acest lucru ma stimula efectiv :D. Iar daca ar fi sa-mi risc viata pentru cel mai bun prieten, as face-o chiar in momentul asta, indiferent de consecinte:D. Animeurile sunt o parte din viata mea de zi cu zi:D. Si, pana la urma, nu este un lucru rau sa mai fi "copil" :).

[BloodSamurai]

Viata de fan anime hmmmm. Greu de descris in doar cateva cuvinte. Recunosc ca in multe cazuri poate fi mai sensibila sau mai izolata fata de alte paturi sociale din Romania dar nu trebuie sa ramana asa, nu suntem emo :P .
Trebuie sa fi bucurosi , sa radem exact ca personajele noastre favorite si eventual putem fi si bada$$ (si fetele pot fi bit<hy :rolleyes: ).

Eu in facultate cand am inceput sa ma uit la anime aveam un coleg (cel care ma bagase in acest trend) dar din pacate a stat decat 1 an in facultate. Colegii nu ma intelegeau cum ma pot uita la anime,hentai, manga, comics sau filme japoneze-koreene-china (kung fu,samurai, politiste, psihologice).
Sau cum imi placeau jocurile arcade emulate de Neo Geo, Nintendo, Super Nintendo, Sega, PS1 si multe altele, arcade tip coin slot.

Dar in timp s-au obisnuit colegii cu mine :twisted: , cu vreo 3 colegi jucam arcadeurile vechi de Neo Geo : Fatal Fury, KOF, Samurai Showdown, ninja Masters sau Street Fighter II. Iar la betii sau cand eram in camin (eu nu eram caminist dar mai pierdeam timpul la o bere pe acolo) ma mai bagam in seama cu animeurile sau cu hentaiurile si faceam eu caterinca.
Varul meu mic ma declarase regele emulatoarelor :twisted: , iar varul mare (dar mai mic decat mine) incepea sa isi faca o colectie de anime mai mare decat mine si incepea sa abordeze si alte stiluri.

Oricum majoritatea colegilor imi spuneau ca sunt nebun la ce chestii ma uit. Ei se uitau la filme gen"blockbuster" de cinema si cam atat.
Acum apar tot felul de copii de filme dupa cele asiatice exemplu : Departed din 2006 (cu DiCaprio) e copiat dupa Infernal Affairs 2002 (HongKong), sau acum o sa apara OldBoy cu Will Smith. Ca sa nu mai zic curentul de filme dupa comicsuri (dar care multe sunt varza, si nu prea respecta unele aspecte din comicsuri).

Oricum nu sunt in genul (desi as vrea, si am putin timp sa mai acord la acest hobby) sa am postere cat usa de anime puse pe pereti (desi am scanuri super mari 2x1 m, costa mult sa printezi unul pe foaie lucioasa) si nu am nici figurine (inca, pe viitor o sa achizitionez figurina din rasina care o construiesti tu si o vopsesti, in stilul machetelor) si colectii de dvd cu coperti originale (le am scanate) incep sa renunt la ele si ma gandesc la un Hdd extern cu MediaPLayer pe care s pun anime.

[Gin]

Cum iti poate influenta viata si felul de a fi un anime.Sa zicem ca psihologic tot ceea ce vedem sau auzim fie o actiune,fie ca purtam o conversatie sau ca lu-am parte la o conversatie fie ca vizionam un anime sau un desen mai elaborat cum ar fii cele facute de marvel sau DC, toate acestea de-alungul timpului ne afecteaza personalitatea intr-un punct sau altul.Chiar daca nu ne propunem noi sa fim ca personajele noastre preferate consider ca in subconstient sa infiltreaza ceva si ne modifica personalitatea.Cum eu personal de cand am inceput sa vizionez si animeuri instant am devenit fanul lui Dante din DMC, iar cum am aflat si de Deadpool de la marvel comics am inceput sa caut si sa ma documentez cat mai mult posibil despre cei 2. Desi nu mi-am propus personal sa incerc sa imi insusesc cat mai mult din personalitatiile lor anumite elemente presupun ca sau lipit de mine. In acelasi timp animeurile/desene/seriale toate acestea iti pot influenta personalitatea. Depinde de firea noastra cum si in ce mod ne modifica personalitatea. Interesele sociale presupun ca se dezvolta de-alungul timpului, odata cu trecerea varstei si desigur cercurile de prieteni care le putem avea sau poate chiar si lucrurile ce brusc ne trezesc interesul. Nu e neaparat necesar sa te consideri social outkast daca tie iti place ceva ce altuia ii displace sau fireste cum multi dintre noi vad cum mentalitatea de turma capata amploare si ajungi sa te intrebi " cum au asemenea oameni voie sa traiasca? ". Initial pe mine animeurile m-au facut mai optimist, mai prietenos, mi-au dezvoltat chiar si imaginatia, m-au facut sa privesc lucrurile in alt mod in afara de cel ofensiv ce il aveam odata. Iar dupa cum am enumerat personajele mele preferate presupun ca am inceput sa imi pierd mintile undeva de-alungul timpului si sa numai am asa mare putere de abtinere in ceea ce vreau sa zic. Anywayz faptul ca ceva te influenteaza sau te schimba intr-un fel sau altul nu e tocmai un lucru ciudat sau rau its all part of growing up and defining who you are.

[MsMouse [:S]]

viata mea este la fel ca inainte cu sau fara anime-uri, totusi pot zice ca sunt recunoscatoare anime-urilor pentru ca datorita lor am devenit asa de apropiate eu si prietena mea, fiindca practic anime-urile ne-au adus impreuna si ce pot spune...fara anime-uri cred ca mi-as fii irosit copilaria incercand sa ma maturirez si prin asta vreau sa zic ca anime-urile practic mi-au deschis mai mult ochii spre o lume fantastica si imi placea tot timpul sa ma joc ca sunt un personaj din anime cu puteri magice (si eu si prietena mea) si desi am crescut inca ne aducem minte cu drag de vremurile cand ne jucam ca eram personaje din anime and i`m proud to admit it even if some of u may think this weird or sick...

din pacate la liceu nu mai am colegi/prieteni care se uita la anime-uri but i guess i can survive, it`s just 1 less subject of discussion.

[Astarteea]

Ma comport ca un om "normal" si nu cred ca animeurile m-au influentat in vreun fel. Poate m-au facut sa stau si mai mult in casa? Desi nu cred ca as fi fost sociabila, daca nu m-as fi uitat la anime. Probabil as fi gasit lucruri asemanatoare de facut in timpul liber.

[arigatou]

Cat despre ce schimbari mi-au adus animeurile, am devenit mai pesimist, chiar negativist, vad diferite lucruri din perpective la care nu le gandeam mai inainte.

[Krieger-san]

Oarecum m-au schimbat si pe mine, dar in bine.
Eu am crescut cu Dragon Balls, Sailor Moon, Attack No. 1 si ce alte serii se mai difuzau pe TVR. Dup-aia a urmat o maaaaaaaaaaaaaaaaaaaare pauza pana prin liceu cand am dat de niste oameni awesome care mi-au readus bucuria asta in viata.
Am inceput sa ma uit la anime, dup-aia am inceput cu J-rock-ul, mai un film coreean, mai unul chinezesc, multe supe cu taitei si uite asa am ajuns sa fiu foarte atras de tot ce inseamna Japonia.
Am inceput sa adopt din mentalitatea lor, caut in tot ce fac sa fiu cat mai eficient, cat mai dedicat si cat mai atent la detalii(well... cat imi permite procesorul, actually I have the attention span of a 14 year old and that bites me in the ass sometimes).
In afara de anime si J-rock, pe mine m-a atras catre Japonia si pasiunea pentru masini. Sunt atatea modele care imi sunt dragi si vin din Tara Soarelui Rasare.
Nush, pe mine chestiile astea ma ajuta sa merg mai departe. I'm not the one to have many friends, my social life is close to 0, but this stuff keeps me going. Without all the Jap stuff that I love, as fi leguma rau.