Chat


Coyotee: [23:59] cel mai probabil boti
spyderverr: [02:43] cauta lumea ceva prin post-urile vechi sau doar sta lumea online pe prima pagina? )
spyderverr: [02:42] Total online: 288
spyderverr: [02:42] cica:
dmf: [05:30] blast from the past
MC Hammer:
desu
Silver.C: [21:49] desu
Urfe: [11:59] Ziua buna
MC Hammer:
desu
Ranma-kun: [17:44] Desu
Arhiva

Reclama

Welcome Guest ( Log In | Register )


MaNGAshop.ro

 
Reply to this topicStart new topicStart Poll

Outline · [ Standard ] · Linear+

> Vreau Să Fiu Eu, Hinata's point of view


Ada
post Apr 9 2012, 08:41 PM
Post #1


Newbie
*

Group: Members
Posts: 7
Joined: 21-March 12
From: Iaşi
Member No.: 10.914
Points: 16
Gender:



Bunăă >:d<.
Păi... E al doilea meu fic început de foarte mult timp. Primele capitole nu sunt foarte reuşite (au aproape doi ani), dar sper să vă placă.
Enjoy!


Capitolul 1
Ploaia din sufletul meu


Mici stropi de ploaie ating uşor pervazul ferestrei mele. Melodia creată mi se pare maiestuoasă, dar totuşi liniştitoare, asemănătoare unui concert din muzica compozitorilor austrieci. Norii cenuşii plâng cu lacrimi amare din ce în ce mai mult peste un sătuc vesel numit Konoha. Dar soneria ceasului, de pe noptiera din lemn de abanos, mă trezeşte din starea de visare absolută în care mă aflu de peste jumătate de oră. Îmi place să visez cu ochii deschişi- visele sunt unica ieşire din lumea reală şi umbrită de oamenii care îmi doresc răul, un univers numai şi numai al meu în care mă pot refugia de toţi ceilalţi, în care dorinţele şi aspiraţiile mele pot lua naştere. Un loc în care sunt recunoscută.
Mă ridic leneşă din patul cu perne pufoase de un violet pastelat şi privesc în jur. Camera mea este mai întunecată în această dimineaţă, pereţii au căpătat o culoarea movalie în locul unui lila inocent.
Oglinda cu ramă argintie de lângă pat nu îmi oferă însă o privelişte prea plăcută: ochii mei lila deschis cu o nuanţă apropiată de alb, specifici clanului Hyuuga, sunt umbriţi de nişte cearcăne uriaşe. Cu siguranţă se datorează “nopţii albe” petrecute până pe la patru-cinci dimineaţa. Atunci, nimeni şi nimic nu mă putea distrage din gândurile mele despre ceea ce spusese Iruka-sensei cu o zi în urmă:

“Felicitări, de azi sunteţi shinobi ai Satului Ascuns între Frunze. Începând de mâine, veţi forma echipe echilibrate de câte trei persoane îndrumate de un Jounin. Lista cu echipele o veţi găsi mâine dimineaţă la avizierul Academiei.”

Mintea mea se concentrează numai asupra unor cuvinte-cheie: “trei persoane”.
Încerc să ghicesc ce a hotărât Iruka-sensei în privinţa mea şi sper din tot sufletul să nimeresc cu un anumit blond în echipă. Acel băiat m-a fermecat încă de la prima vedere cu zâmbetul său larg şi copilăros, cu felul sau inedit şi original de a fi şi a rămâne puternic. Ceilalţi colegi ai mei de la Academie vorbesc foarte rar cu el şi îl resping, nu ştiu din ce cauză. Şi totuşi, de când l-am cunoscut este un model pentru mine. Desigur, niciodată nu am avut curajul necesar să-i vorbesc deschis despre sentimentele mele pentru că am fost, sunt şi voi fi mereu o fire extrem de timidă şi o mare fraieră.
Oftez.
În fiecare zi, încerc din răsputeri să mă schimb, să devin persoana încrezătoare în sine, puternică, sociabilă şi veselă din visele mele... Dar nu e atât de uşor pe cât pare...
Mă îndrept cu paşi mărunţi, de-abia auziţi, spre baie şi îmi încep rutina de dimineaţă: un duş lung şi răcoritor care îmi trezeşte la viaţă fiecare celulă a corpului meu firav, în aroma ispititoare a gelului de duş cu extract de flori de portocal, urmat de un mic dejun consistent. Îmi iau obişnuita mea jachetă de culoare crem şi pornesc într-un ritm alert spre Academie. Nu-mi pasă dacă picăturile minuscule de ploaie îmi udă părul scurt, proaspăt spălat. Nu. Vreau să aflu. Trebuie să aflu.
Ajung mai devreme ca niciodată, în doar zece minute. Dar se pare că nu sunt singură. Nişte voci foarte cunoscute distrug liniştea dimineţii:
- Sakura-chan!! Suntem în aceeaşi echipă!
- Naruto, dă-te imediat jos de pe mine! Eşti aşa un mare idiot! Noroc că îl am pe Sasuke în echipă să mai echilibreze nivelul de inteligenţă.
- Sasuke, Sasuke, mereu Sasuke… Să se ducă dr… Au, Sakura, pentru ce naiba a fost asta?!
Rămân şocată. Naruto e în echipă cu Sakura? O lacrimă cristalină îmi umezeşte discret obrazul stâng. De ce totul trebuie să fie mereu atât de nedrept? Am avut doar o singură dorinţă arzătoare, aceea de a fi colegă cu băiatul blond pe care îl admir. Sakura nu îl merită. E o fată destul de drăguţă, printre puţinele mele amice de la Academie. Părul roz, lung şi strălucitor, ochii mari, de un verde pur, formele feminine dezvoltate îmi provoacă puţină invidie. Dar caracterul ei lasă de dorit: ce motiv are să-l lovească pe Naruto cu fiecare ocazie? De ce toţi îl tratează într-un asemenea mod pe blond? Prea multe întrebări şi prea puţine răspunsuri. Oftez resemnată, îmi şterg rapid lacrimile, încerc să schiţez un mic zâmbet pe faţa mea îndurerată şi mă îndrept spre avizier cu o doză mai redusă de curiozitate şi nerăbdare decât înainte.
- ‘Neaţa, Hinata! mă salută veselă Sakura, ca în fiecare dimineaţă.
- Bună dimineaţa… reuşesc într-un final să îngân, pe un ton scăzut al vocii. Cu cine eşti în echipă? o întreb, prefăcându-mă că nu am auzit conversaţia anterioară.
- Sunt cea mai norocoasa fată din univers! Sunt cu Sasuke! A da, şi cu idiotul ăla blond, Naruto. Dar cui îi pasă de el…
“Mie!” aş vrea să-i zic. În schimb, aprob din cap în semn de “aha”. Închid ochii, trag adânc aer în piept şi mă uit pe listă.

Echipa numărul 8
Aburame Shino
Inuzuka Kiba
Hyuuga Hinata

Şi încă o dată: dovada pură a ghinionului meu în viaţă. Shino- un băiat mai ciudat. Genul acela misterios care îşi petrece mai tot timpul singur. Kiba- tipul puternic şi sociabil care se crede foarte cool.
- Hei, Hinata!
Vocea aceea…Oare mă strigă pe mine? Mă întorc instantaneu, asemenea unui robot de ultimă generaţie.
- Da…? singurul cuvânt pe care izbutesc să-l pronunţ în timp ce mă pierd încet, dar sigur în acei ochi albaştri ca cerul unei zile senine de vară.
- M-am uitat pe lista. Colegii tăi sunt Shino şi Kiba. Ei… sunt de gaşcă, dar pot fi destul de duri uneori. Să ai grija.
Naruto îşi face griji pentru mine. Pentru mine. Pete roşii îşi fac apariţia pe obrajii mei foarte palizi. Încerc să le ascund, dar fără succes.
- Hmm…ai ceva ciudat pe buză.
Naruto îmi atinge delicat buza superioară, iar tenul meu capătă o nuanţă de roşu aprins. Închid tandru ochii, în speranţa de a primi primul meu sărut.
-Mmm… Ciocolată cu lapte şi alune de pădure, preferata mea. Ce-ai păţit, Hinata? Eşti foarte roşie, cred că ai febră. Poate ar trebui să te duc la cabinet.
Blondul îmi atinge cu întreaga mână fruntea fierbinte. O atingere atât de caldă şi delicată. Inima îmi bate necontrolat, în toate direcţiile posibile. Cu un efort extraordinar, respirând sacadat, reuşesc să spun câteva cuvinte:
- Nu, mulţumesc. Nu este nevoie.
- Naruto, idiotule! Grăbeşte-te! Trebuie să ne întâlnim cu Kakashi-sensei la ora nouă în pădure. Nu mai pierde timpul, se răsteşte Sakura din spatele blondului.
- Trebuie să plec la antrenament. Vreau să devin cel mai puternic ninja din Konoha pentru a obţine într-o bună zi titlul Hokage! Ne mai vedem pe aici, Hinata, îmi zâmbeşte Naruto.
- Da, sigur…
Îl văd mergând alături de noii săi coechipieri, pe mine lăsându-mă în urmă. Oftez pentru a treia oara pe ziua de azi. Privesc spre cer: ploaia a încetat, dar ploaia din sufetul meu nu se va opri prea curând.
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

darczon69
post Apr 9 2012, 10:38 PM
Post #2


Yume no naka...
******

Group: Members+
Posts: 965
Joined: 27-August 11
From: Shirakawa
Member No.: 10.644
Points: 2.179
Gender:



Himitsu, this one is for you :P

Ahem, revenind. I'm a NaruxHina fan, deci ai o bila alba de la mine :D Acum, ca stii ce preferinte am, let me tell you ce mi-a placut si ce nu :D.

PROS:

1) Faina perspectiva 1 si faina conturare a personajului: shy and timid pe la exterior, exuberanta, vivid si oarecum sad (stiu, este o contradictie a termenilor) pe interior. Asa mi-o imaginez si eu pe Hinata.

2) Descrierea nu-ti sare in ochi dar nici nu e fusarita

3) Exprimarea este fluida si nu-mi zgarie cerebelul :D.

4) I'm liking where this is heading :)

(possible) CONS:

1) mai mult o intrebare decat o parere: cum ai de gand sa continui povestea? Va fi canon sau pure fantasy? Adica ma intereseaza daca vei mentine relatiile dintre personaje, puterile, evenimentele etc asa cum sunt ele in manga/anime sau vei incerca ceva nou?



In concluzie, it's always nice to read Naruto fanfiction dar nu imi pot forma o opinie dupa doar un (mic) capitol. Totusi sunt curios ce va urma :D

EDIT

NOOOOOOOOOOOOOOOOOOO!

Daca e, de fapt, NejiXHina, Himitsu will never let me hear the end of it... <_<
Ahem. :D Let's see where this is heading.
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Ada
post Apr 10 2012, 02:08 PM
Post #3


Newbie
*

Group: Members
Posts: 7
Joined: 21-March 12
From: Iaşi
Member No.: 10.914
Points: 16
Gender:



@darczon:
Mă bucur că îţi place :D.
Şi ca să răspund la întrebările tale:
La început e un fel de "Naruto" numai că e din perspectiva Hinatei. Adică în anime nu sunt menţionate misiunile echipei 8 and stuff (ei apar doar când în preajmă este şi Naruto) şi aici încerc să-mi imaginez ce se întâmplă cu Hinata în tot timpul ăsta. Anyway, aşa e la început :>. Vei vedea că vor fi nişte evenimente care schimbă totul. Iar relaţiile dintre personaje se menţin în mare parte, but I can't tell you more.
Un sfat? Don't be so sure about that NaruHina thing >:).


Capitolul 2
O nouă provocare


Un peisaj splendid de toamnă târzie se oglindeşte în faţa ochilor mei. Verdele gălbui al ierbii vestejite şi portocaliul vesel al frunzelor, culori specifice acestui anotimp pitoresc, formează un contrast intens care mă duce cu gândul la un tablou parcă pictat de cei mai talentaţi artişti. Frunzele ruginii se separă încet-încet de crengile goale, împodobite doar cu lumina plăpândă a soarelui obosit. Vântul aspru de toamnă se joacă cu firele mele de păr brunet, în timp ce foşnetul magic al pădurii acoperă cât de cât lătratul nerăbdător al unui căţeluş alb, foarte jucăuş.
Eu şi colegii mei de echipă îl aşteptăm de peste o oră pe noul nostru sensei în locul stabilit chiar de el. Oare cât mai durează? Ce îl poate reţine atât de mult? În acest moment vreau doar să fug din luminiş, să mă opresc doar când voi ajunge în camera mea din capătul scărilor. Este unicul loc din lume unde îmi pot vărsa în voie lacrimile amare stăpânite cu greu şi să încerc să uit această zi groaznică. Prevăd deja o noapte lungă. Dar cum mereu e mai uşor să gândeşti decât să pui în aplicare un plan, singurul lucru mai interesant de făcut rămâne cercetarea cu atenţie a coechipierilor mei.
Shino se ascunde parcă de lumina slabă a zilei, stând la umbra unui stejar bătrân. Niciodată nu am putut înţelege cum reuşeşte să vadă clar prin ochelarii lui negri. Îi poartă încă din primul an de Academie. Ochii săi au fost şi rămân în continuare un adevărat mister pentru mine, cel puţin. Mi se pare un băiat destul de ciudat… Dacă eu, Hinata, supranumită de colegi “trista, timida, înfricoşata şi absolut total ciudata din ultima bancă”, am dreptul să spun aşa ceva.
Kiba şi căţeluşul său, Akamaru, se joacă împreună prin întregul luminiş şi sunt foarte energici, asemenea unor titirezi în mâna unui bebeluş malefic. Chicotesc uşor la acest gând. Îmi face plăcere să privesc cum se înghiontesc unul pe altul, ca între cei mai buni prieteni. Nu-l cunosc foarte bine pe Kiba, singura amintire legată de el e guma de mestecat cu extra-aromă de căpşuni pe care mi-a lipit-o în păr pe vremea când aveam vreo cinci-şase ani. El, Shikamaru şi Chouji s-au distrat copios pe seama mea, în timp ce obrajii mei deveneau roşii aprins. Zâmbesc discret şi melancolic la amintirea acelor zile îndepărtate din copilăria mea şi îmi ridic privirea la nesfârşita boltă cerească. Norii de un gri palid se grupează în formaţiuni ce vestesc o altă ploaie de toamnă.
Ar fi bine totuşi să nu mai stau retrasă, să mă ridic de pe buturugă şi să încerc să socializez cu noii mei coechipieri. În special cu Shino, el pare genul meu: este mai singuratic, mai misterios. Şi, cine ştie, poate între noi se va lega o prietenie frumoasă. Dar dacă el mă va considera o ciudată, la fel ca toţi ceilalţi? Dacă se va crede superior şi nu va dori să vorbească cu o fraieră ca mine…?
- Bună-ziua, copii! o voce destul de cunoscută mă readuce la realitate. Îmi cer scuze pentru întârziere. Am fost reţinută de Iruka. Se pare că s-a produs o eroare la repartizarea Jouninilor şi am înţeles că voi preda la echipa 7, dar iată-mă într-un final aici. Numele meu este Kurenai Yuuhi. Aş vrea ca voi trei să vă prezentaţi, să ziceţi ce vă place, ce nu vă place şi cam ce vise aveţi pe viitor. Să începem cu tine, tipul care poartă glugă.
- Ok. Păi, numele meu este Kiba Inuzuka, iar el este căţelul meu, Akamaru. Cel mai mult îmi place să mă antrenez şi să mă joc împreună cu Akamaru. Urăsc pisicile şi nu-mi place deloc ca cineva să-mi subestimeze calităţile de shinobi. Visul meu? Să ajung unul dintre cei mai puternici şi talentaţi ninja din Konoha!
- Foarte interesant, Kiba. Dacă vei munci şi te vei antrena din greu, sigur îţi vei împlini visul, îl încurajează noul nostru sensei cu un zâmbet dulce. Următorul, cel cu ochelari negri.

Kurenai… singura persoană care mi-a înveselit ziua. O cunosc de foarte mult timp. Mi-a fost aproape în cele mai grele clipe pe care le-am trăit. Încă îmi mai amintesc de acea convorbire care a avut un impact imens asupra mea. A fost momentul când propriul meu tată mi-a negat existenţa:

“Te-am chemat să vorbim în legătură cu Hinata. Este mult prea slabă, nu merită să fie moştenitoarea prestigiosul clan Hyuuga.”
“Dar, Hiashi-sama, i-am supravegheat cu mare atenţie antrenamentul şi am observat că se străduieşte din greu. Dacă va munci mai mult, cu siguranţă…”
“Niciun <dacă>, Kurenai! Până şi sora ei, Hanabi, mai mică cu doi ani decât ea, este mult mai puternică şi mai curajoasă! De acum încolo, doresc să ai grijă de Hinata, să o antrenezi cum crezi tu de cuviinţă! De acum încolo, nu o mai consider fiica mea.”
“Cum doriţi, Hiashi-sama.”

Am ascultat la uşă scurta, dar marcanta conversaţie, încercând cu greu să-mi stăpânesc şiroiul de lacrimi care mă putea da de gol. Sentimentele pe care le-am experimentat în acea zi sunt aproape de nedescris: tristeţe, singurătate, agonie, nelinişte, toate combinate cu ura pentru propria mea pesoană. Am fugit repede pe scări pentru că doream să petrec câteva momente izolată de cei din jurul meu, să-mi clarific scopul pentru care trăiesc, dar mai ales să plâng. Însă o anumită persoană mi-a ghicit intenţiile, iar nişte braţe delicate m-au prins şi m-au cuprins într-o îmbrăţişare caldă şi afectuoasă. Era Kurenai. De atunci, ea este sora mai mare pe care n-am avut-o niciodată sau mai degrabă o a doua mamă. M-a antrenat în fiecare zi şi mi-a oferit cu generozitate iubirea de care aveam atât de mare nevoie. O femeie puternică, dar totuşi foarte frumoasă: ochii roşii ca focul, încadraţi de nişte sprâncene perfecte, pielea albă ca fulgii proaspeţi de nea, părul lung, negru, ondulat…

- Hinata, este rândul tău, mă trezeşte din amintiri noul sensei.
Mă uit buimacă prin jur. Se pare că am fost atât de concentrată pe gândurile mele, încât nu am realizat ca Shino deja s-a prezentat.
- Numele meu este Hinata Hyuuga. Îmi place să…
Fac o pauză destul de lungă, gândindu-mă ce ar fi potrivit să spun pentru a nu face o primă impresie proastă.
- Da, Hinata, continuă, te rog, mă încurajează Kurenai cu acelaşi zâmbet pe care i l-a oferit şi lui Kiba.
- Îmi place să citesc cărţi de aventură, să scriu poveşti şi să desenez. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu s-ar fi inventat hârtia şi creioanele colorate. Nu pot zice ca îmi displac anumite lucruri. Visul meu este să devin una dintre cele mai puternice kunoichi din sat şi să impresionez două persoane importante din viaţa mea!
M-am surprins plăcut singură. Nu am mai vorbit niciodata cu atât de multă încredere în mine. Poate că acesta este începutul schimbării mult aşteptate. Totul datorită lui Kurenai.
- Ei bine, se pare că toţi trei aveţi vise măreţe. Mă bucur că predau unor Genini atât de ambiţioşi. Dar nu vă umflaţi prea tare în pene pentru că, înainte de toate, trebuie să daţi un test şi…
- Un test?! Dar de-abia am absolvit ieri Academia! se plânge Kiba.
- Acel examen nu a avut o importanţă prea mare şi a fost mult prea uşor! Testul de azi constă în dovedirea adevăratelor voastre abilităţi. Fiecare dintre voi trebuie să găsească o cutie mică de lemn din cele trei ascunse strategic în pădure, în direcţii total opuse. Trebuie să-l completaţi în maxim o oră, iar dacă picati, vă veţi întoarce la Academie… şi nu prea cred că vă doriţi aşa ceva. Toate acestea fiind spuse, vă urez succes tuturor!
Kurenai dispare rapid într-un norişor de fum. Îmi privesc uimită colegii de echipă. Şi ei sunt destul de şocaţi de noua provocare.
- Eu personal voi completa misiunea în cel mai scurt timp, zice Shino ca pentru sine şi dispare printre crengile copacilor.
- Dacă te crezi aşa de tare, să nu te aştepţi să ne lăsăm mai prejos, nu-i aşa, Akamaru? strigă Kiba către el şi pleacă în cealaltă parte a pădurii, lăsându-mă pe mine singură.
Cum reuşesc băieţii să fie mereu încrezători, chiar dacă îşi asumă un risc ridicat? Îi cunosc mai bine doar de două ore şi deja îi invidiez. Mă uit dezorientată prin luminiş. Nu ştiu ce să fac, de unde ar trebui să încep. Dar în mintea mea revin cuvintele spuse mai devreme: “Visul meu este să impresionez două persoane importante din viaţa mea!”. De această dată, sunt hotărâtă- voi reuşi! Trebuie să reuşesc!
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Himitsu23
post Apr 10 2012, 09:22 PM
Post #4


hoping for a brighter life
****

Group: Members+
Posts: 449
Joined: 28-October 11
From: Somewhere else
Member No.: 10.722
Points: 1.347
Gender:



Spre deosebire de darczon, despre mine presupun ca se stie deja ca sunt fan NejiHina, and yeah...si desi nu le am cu cititul fanfiction, cand vine vorba de cele cu tema Naruto, nu am cum sa refuz.
Eu scriu acest comment in timp ce citesc si o sa las cateva lucruri care mi-au atras atentia:
Despre primul chapter nu pot sa spun nimic, pt ca a fost nice...doar ca Hinata nu s-a referit niciodata la Naruto ca la "tipul blond"...mereu i-a spus pe nume...
In chapter 2:
Hinata probabil ca a vazut ochii lui Shino....daca iti aduci aminte, a fost un episod in care Neji si-a folosit Byakugan-ul ca sa-i vada scheletul lui Shino+ the bugs under his skin....so you can say that she might have also snuck a peak.
Nu cred ca Hinata a fost vreodata bullied de Shikamaru, Kiba...cu atat mai putin de Chouji, din moment ce ea nu prea avea voie sa iasa neinsotita din complexul clanului... Still mi-a placut foarte mult faza cu "guma de mestecat cu extra-aromă de căpşuni" :)))
Wow....misinformation... Hanabi e cu 5 ani mai mica decat Hinata...iar Hiashi, in ciuda faptului ca he considers/ed Hinata weak, el nu a incetat niciodata sa o iubeasca...doar e intaiul lui nascut... eu am tinut minte convorbirea inca pana in momentul de fata:
Kurenai: "Are you sure? The life of a genin could prove harsh and difficult...
Hiashi:"Do what you must! She is no better than her sister 5 years her junior. The Hyuuga clan has no need for such an heir!"
Kurenai:"Fine....Then, I will take Hinata under my wing..."
Oricum, Hinata might still be the heir, din moment ce nu s-a spus niciodata oficial ca Hanabi a fost numita in locul ei.
Ok....recitind postul meu...imi dau seama ca am fost mult prea critic...lucru pt care imi cer scuze...doar e un fan-fic, si detaliile nu trebuiesc sa corespunda atat de exact cu seria...Imi place testul pe care l-ai propus. Foarte interesant! Imi dau seama ca Hinata va gasi prima cutia :D
Doua persoane, ha? A fost o prezentare inspirata din cartea lui Sasuke "Emo with no life" nu? :D Ca doar si el vroia sa "kill a certain someone". In momentul acela, cred ca stiu cine este a 2a persoana pe care ea vrea sa impresioneze...si daca nu e el, a guy can only dream....
Now, general info about Hinata (pentru cultura generala :D ):
Birthday: 27th of December
Blood Type: A
Weight: ajunge la 38.2 undeva la sfarsitul primei serii
Hight: 148.3cm
Hobby: pressing flowers.

Keep up the good work! Me like it so far :D
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Ada
post Apr 11 2012, 10:09 PM
Post #5


Newbie
*

Group: Members
Posts: 7
Joined: 21-March 12
From: Iaşi
Member No.: 10.914
Points: 16
Gender:



Heii :].
@Himitsu:
Thanks so much for the details!
Chiar nu îmi amintesc ca Hanabi să fi fost cu 5 ani mai mică. Iar discuţia dintre Hiashi şi Kurenai ştiu sigur că a avut loc, dar cu memoria mea de scurtă durată am şi uitat cum s-au exprimat exact (în anime) :D. Anyway, poate că am băgat şi eu prea mult dramatism, dar vei vedea mai târziu de ce :>.
Really glad that you like it, though :].

By the way... NaruHina, NejiHina or even something else. This fic is not all about love, but you'll see soon :>.


Capitolul 3
“- Eşti atât de slabă…”


- Mult prea uşor...
Tresar la auzul acestor simple cuvinte. Vocea mi se pare cunoscută- calmă, dar totuşi exprimă discret o notă de îngamfare... Seamănă cu cea a lui Shino. Dar cum de a terminat misiunea într-un timp atât de scurt? Nu prea ştiu să apreciez, dar sunt sigură că nu au trecut mai mult de zece-cincisprezece minute de când a început examenul final.
Zâmbetul şi atitudinea mea optimistă de mai înainte dispar la fel de repede cum au luat naştere pe chipul meu mohorât. Îmi cobor privirea- mă simt total descurajata. Nu degeaba Shino a fost numit de către Hokage-sama unul dintre studenţii Academiei cu cel mai mare potenţial. Mereu a fost muncitor şi inteligent: s-a descurcat excelent la practicarea noilor jutsuri predate de Iruka-sensei şi a obţinut aproape toate notele maxime la teste de-a lungul celor patru ani. În schimb, Shino a fost întotdeauna o fire retrasă şi nu cred că şi-a făcut prea mulţi prieteni la Academie. Măcar avem un lucru în comun; când vine vorba de capitolul “putere”, trebuie să recunosc: sunt total în direcţia opusă lui.
Puternic, singuratic, foarte deştept... Toate aceste cuvinte conturează în mintea mea chipul unei singure persoane, odată extrem de specială pentru mine: Sasuke Uchiha. Ochii mari, negri ca două lacuri întunecate, în spatele cărora se ascunde o poveste parcă de nedescris şi părul brunet, cu reflexii albăstrii. Este băiatul care a reuşit să frângă inimile tuturor fetelor din Konoha cu o simplă privire, încă de la o vârstă fragedă. Iar eu, din păcate, nu am fost o excepţie. L-am văzut mereu singur, plin de mistere, am vrut să-l ajut, să discutăm despre problemele noastre şi poate ne-am fi simţit mai bine împreună. Dar acea zi... a schimbat absolut totul, de atunci nici nu mai am curajul să-l privesc în ochi. Îmi amintesc atât de clar. Era o superbă seară de vară târzie, la lumina unui foc de tabără călduros... M-am apropiat de acel băiat fermecător, iar el... Dar nu, nu este timpul potrivit să-mi amintesc. Trebuie să şterg aceste imagini din minte şi să-mi îndepărtez gândurile negre pentru că, în situaţia în care mă aflu, nu este vorba de Sasuke. Este vorba de o singură persoană şi de un singur lucru: eu şi viitorul meu.
-Byakugan!
Activez tehnica clanului Hyuuga. Ochii îmi devin albi, simt cum adrenalina în forma sa pură îmi curge prin sânge, iar eu capăt o doză în plus de putere. De când n-am mai trăit acest sentiment… Kurenai-sensei nu a menţionat nimic în legătură cu anumite tehnici speciale. A spus doar să ne dovedim adevăratele abilităţi, iar Byakuganul este ceea ce mă deosebeşte de ceilalţi, acel ceva care mă transformă într-o persoană unică. Bingo! Cu ajutorul lui am reuşit să identific ceea ce căutam: două puncte distincte de chakra. Unul dintre ele se află în centrul pădurii. Probabil este Shino care o aşteaptă în linişte pe Kurenai. Ce uşor este totul în cazul lui… Al doilea- în nord-vest, undeva pe la capătul pădurii, unde începe şirul de munţi stâncoşi. Se pare că nici Kiba nu a găsit încă cutia şi o caută în continuare împreună cu Akamaru. Iar al treilea… Al treilea?! Cine ar putea fi în pădure într-o simplă după-amiază de sâmbătă, mai ales în timpul unei ploi torenţiale? Încerc să mă liniştesc, nu merită să îmi fac griji pentru nimic. Este posibil ca profesoara să ne verifice, să vadă dacă am progresat sau nu, la fel ca şi în cazul unui examen obişnuit, corect? Dar totuşi… .
- Gata, ştiu de unde să încep! exclam extrem de fericită, în timp ce mă îndrept în direcţia de sud-vest.
Las copacii cu frunze colorate în urma mea cu o viteză încântătoare care mă uimeşte până şi pe mine. Picăturile de apă asemenătoare unor mici diamante fine mi se preling pe chip. Simt cum frigul aspru de toamnă îşi spune răspicat cuvântul, cum fiori de gheaţă îşi pun amprenta pe întreaga mea fiinţă. Nu ştiu sigur dacă sunt din cauza vântului sau mai degrabă a nerăbdării şi a extazului. Vremea aceasta, tipică lunii noiembrie îmi provoacă mereu sentimente de nelinişte, poate chiar de frică. Observ în treacăt un mic cuib din paie lângă un stejar tânăr, răsturnat din cauza furtunii. Mă gândesc cu groază la bietele păsări, nişte fiinţe firave şi delicate care au fost nevoite să-şi părăsească acel loc special numit “acasă” în căutarea unor meleaguri mai bune. Urăsc toamna. Este momentul în care toată frumuseţea naturii văratice dispare atât de repede şi usor, ca şi cum ai stinge o lumânare de ceară. Ca şi cum ai şterge speranţa unui vis…
Cred că deja caut de foarte mult timp. Trebuia să ajung de mult la râul din sudul pădurii… sau poate doar l-am trecut cu vederea. Nu, nu e posibil aşa ceva. Cunosc această pădure mult prea bine. Este un loc special pentru mine unde veneam şi mă antrenam intens după orele de curs de la Academie. Atunci l-am văzut pentru prima dată pe Naruto care încerca să-şi controleze chakra în mâinile sale mici de copil pentru a sparge câţiva buşteni. Nu l-am băgat în seamă la început şi m-am antrenat singură în voie. Când seara a pus stăpânire pe întreg satul, m-am hotărât să plec, dar nu înainte de a-l mai verifica încă o data pe micuţul blond. Era la acelaşi nivel, dar după patru ore tot nu se dăduse bătut. Am fost total impresionată.
- Ah! În ce naiba am mai călcat şi eu acum?! strig, în timp ce mă trezesc din amintirile vechi, dar foarte plăcute.
Privesc nervoasă la picioarele mele şi descopăr stupefiată un cuib de păsări, aparent nesemnificativ. Acelaşi ca şi acela pe care l-am văzut acum ceva vreme. Nu e posibil să mă fi rotit în cerc… mai ales după ce am străbătut atât de mult drum. Asta nu poate însemna decat un singur lucru.
- Eliberare!
Cu câteva semne ale mâinii reuşesc să dezactivez jutsul aplicat asupra mea. Dar rămâne totuşi o întrebare importanta: cine l-a aplicat?
- Inteligent…
Acest cuvânt… spus cu atât de multă răutate şi ignoranţă. Tremur involuntar… Cine poate fi? Sau poate e doar mintea mea obosită, folosită şi refolosită la rezolvarea prea multor probleme, care îmi joacă feste din nou. Încerc să mă liniştesc, însă nu am parte de niciun rezultat favorabil. Calmează-te, Hinata, în numele lui Dumnezeu, nu e nimic serios!
Sânge… roşu, cu un miros îngrozitor şi de nesuportat. Cadravrul unui mic iepuraş alb, chiar lânga mine. Omorât cu un simplu kunai. Mă sperii la gândul că nu el trebuia să fie ţinta atacatorului. Nu mai e simplă imaginaţie, e realitatea inevitabilă. Acum înţeleg… Al treilea punct de chakra! Cineva periculos se află chiar în spatele meu. Nu vreau să mă uit la faţa acestui animal fără inimă. Încep să fug disperată în direcţia opusă, sleită de puteri, sperând să scap şi să ajung cât mai repede în luminiş. Vreau să uit tot ce s-a întamplat acum câteva minute, să nu fi venit azi la Academie, să nu fi picat în echipa asta blestemată! De ce eu? De eu eu sunt atacată, de eu sunt mereu acea oaie neagră care are parte numai de ghinion? Întrebări inutile fără niciun răspuns. Există doar o soluţie: să fug cât de repede reuşesc.
- Eşti atât de slabă… îl aud pe acel animal râzând ironic.
În câteva secunde apare în faţa mea. Privesc înspăimântată chipul demonului, dar nu reuşesc să desluşesc nicio trăsătură. Mintea mea e epuizată, trupul la fel, ştiu că nu mai am cale de scăpare. Cu ultimele puteri reuşesc să îngân câteva cuvinte:
- C-cine eşti…?
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Himitsu23
post Apr 11 2012, 10:31 PM
Post #6


hoping for a brighter life
****

Group: Members+
Posts: 449
Joined: 28-October 11
From: Somewhere else
Member No.: 10.722
Points: 1.347
Gender:



Wow, this takes me back... la vremea cand inca nu aveam unchar preferat in Naruto.. and then Hinata came along and everything changed. Si pt o vreme chiar credeam ca ea si Sasuke ar face un cuplu mai mult decat interesant... Noroc cu ep 116-118 ca am inteles cu cine ar trebui sa fie ea de fapt.
Acum, revenind la chapterul tau, pot sa jur ca asta (IMG:http://i1231.photobucket.com/albums/ee505/Himitsu23/th_SasuHina___Hide_Your_Sins_by_bjorkubus.png) este imaginea care mi-a trecut prin minte cand ai etalat faza cu "fiecare tipa il placea pe el"....
Acum ne-ai lasat in suspans ^.^
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Ada
post Apr 12 2012, 07:50 PM
Post #7


Newbie
*

Group: Members
Posts: 7
Joined: 21-March 12
From: Iaşi
Member No.: 10.914
Points: 16
Gender:



@Himitsu:
Ador suspaaansul >:).

A pretty small one:
(Enjoy! :D)


Capitolul 4
Lacrimi şi frică


Îl văd stând în faţa mea, privindu-mă cu un zâmbet total superior, la fel ca cel al unui criminal în serie care tocmai şi-a găsit victima perfectă. Simt cum întregul meu corp tremură doar la auzul respiraţiei bărbatului, bătăile puternice ale inimii care parcă încearcă prin ritmul lor alert să-mi transmită mesajul “Pleacă de acolo, Hinata! Fugi cât mai poţi!”, dar un anume sentiment reuşeşte să mă ţină pe loc: o curiozitate absurdă de a-mi cunoaşte atacatorul, cel care, după nici măcar cinci minute, mă consideră deja slabă. Cât de puternic ar putea fi el?
Îmi închid pentru o secundă ochii şi încerc să îmi şterg toate aceste gânduri stupide: în momentul de faţă nu prea contează capacităţile sale ninja, ci scopul pentru care mă atacă. O fi vreun “ding-ding la cap” care se distrează copios când ucide oameni nevinovaţi şi inocenţi, un adolescent rebel peste care alcoolul şi-a pus evident amprenta sau poate chiar un shounin trimis de Kurenai-sensei pentru a a-mi testa capacităţile în situaţii extreme.
În marea de întuneric care ne înconjoară şi începe puţin câte puţin să ne acopere, câteva raze de lumină difuză conturează chipul atacatorului. Îi observ cu uimire ochii obosiţi de un vişiuniu misterios, faţa palidă şi aproape inexpresivă, în timp ce pletele negre şi rebele îi acoperă umerii. Îmi pare atât de cunoscut…
- Draguţă, chiar vrei să ştii cine sunt? mă întreabă demonul în bătaie de joc după multele schimburi de priviri.
Mă uit în pământ, neştiind ce altceva să mai spun. Sunt în stare de şoc. Nu pot să găsesc niciun plan inteligent pentru a scăpa măcar cu viaţă, iar corpul nu mai reacţionează nici la cele mai mici comenzi. Parcă aş fi paralizată.
Atacatorul îmi mângâie cu degetul mare obrazul, eu tresarind uşor la simpla atingere.
- Ştii, scumpo… daca ti-aş povesti despre mine şi viaţa mea, probabil că ai începe să plângi şi să tremuri şi mai tare de frică. Sincer, azi chiar nu am chef de drame. Aşa că hai să terminăm repede şi fără durere, bine? mă întreabă retoric, îndreptându-şi kunaiul în direcţia mea.
Frică. Diseperare. Şoc. Groază. Există oare vreun sentiment în întreagul univers care să exprime toate aceste trăiri? Toate regretele mele, visele spulberate într-o singură secundă? Oare viaţa atârnă doar de deciziile neînteţese ale persoanelor din jurul tău? Cei care pretind că te iubesc şi ţin la tine sau, dimpotrivă, aceia care apar pe neaşteptate şi îţi shimbă radical destinul.
Picături mici, dar amare de apă îmi acoperă faţa. Plâng incontrobil, de parca aş cerşi milă demonului din faţa mea. Plâng pentru că mor mult prea repede, pentru că nimeni, nici Kurenai, nici Kiba, nici… Naruto nu vor şti vreodată cine a fost ucigaşul meu. Plâng pentru că nu am avut până acum curajul să-mi împărtăşesc sentimentele faţă de persoana pe care o iubesc cel mai mult în lume, pentru că nu voi lăsa nimic în urma mea. Plâng pentru a mă linişti în aşteptarea momentului fatal.
- Lacrimile şi frica sunt pentru cei slabi, murmură demonul la vederea mea.
Tresar. El obişnuia să-mi repete încontinuu asta cu o urmă subtilă de regret în glas: “Lacrimile şi frica sunt pentru cei slabi, Hinata. Lacrimile şi frica sunt doar pentru cei slabi…”.
- Byakugan! strig cât de tare pot.
Dintr-o singura săritură, mă retrag cu succes cam cinci metri în faţa bărbatului. Simt cum bobiţe de transpiraţie mi se se preling pe faţă datorită efortului depus. Gâfâi uşor, în timp ce mă relaxex pentru câteva secunde la umbra protectoare a unui copac.
Sunt în viaţă.
Îl privesc prevententiv pe demon, păstrând totuşi distanţa. Pentru prima dată, zâmbetul lui ironic a fost înlocuit cu o expresie uimită. Parcă ar avea o mulţime de întrebări pentru victima sa aproape perfectă.
- Surprins? cuvântul îmi iese din gură fără a mă gândi la consecinţe.
- Trebuie să recunosc, drăguţă, nu m-am gândit un moment că am de-a face cu un moştenitor al clanului Hyuuga.
Îl observ cum îmi analizează cu atenţie cutele din jurul ochilor.
- Chiar şi aşa, nu te bucura prea mult. Încă nu s-a terminat, situaţia s-a schimbat total.
“În bine sau în rău?” aş vrea să-l întreb, dar prefer să-mi înghit singură cuvintele cu un sunet zgomotos.
- În cazul ăsta, se pare că trebuie să aplic artilierea grea, mă ameninţă demonul, privindu-mă lung şi afişând încă o dată surâsul său malefic.
Nu realizez că trupul mi-a luat-o înainte cu mult timp în urmă. Întreaga mea chakra este supraconcentrată la nivelul tălpilor, iar eu las în urmă locul unde acum câteva minute plângeam fără oprire. Poate că sunt o mare laşă. Fug de pericolul fatal pentru a doua oară astăzi, dar măcar fug în viaţă şi nu sunt în targa unor ninja medicali. Totul a devenit o cursă pe viaţă şi pe moarte.
- Kurenai, Kurenai! Shino! Ajutor! strig din răsputeri, dar tot ce primesc ca răspuns e un râs demonic de undeva, din spatele meu.
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Reply to this topicTopic OptionsStart new topic
2 User(s) are reading this topic (2 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
 

Anime in Romania
Muza-chan.net
Anime-Club Circle
Diclonius Subs


Termeni si conditii de utilizare
Hosting provided by Forbin

Lo-Fi Version Time is now: 28th March 2024 - 04:44 PM
| Home | Help | Search | Members | Calendar |