[ Outline ] · Standard · Linear+ Cum Sunt Vazutzi Fanii Anime Din Romania?

[By@kuy@]

Unii dintre voi presupun ca stiu despre ce vreau sa vorbesc,dar cei care nu stiu o sa le explic......
Ati fost vreodata batjocoriti de colegi, prieteni, parinti etc. ptr ca sunteti un mare fan anime?
Astept parerile voastre pe acest Topic!!!
Si aici puteti sa va poveste in legatura cu acest topic si cam ce parere aveti despre aceste persoane care va batjocoresc!!!
(PS: Fiti sinceri, deoarece este un forum anime si cred ca nimeni nu are ceva de zis!!)

[Probably me]

cred ca e doar vorba despre o idee logica dar prost inteleasa in general, respectiv aceea ca orice pasiune, hobby, daca se dezvolta prea mult o face in detrimentul vietii sociale (inteleasa si redusa la multi mai ales prin sintagma "a face sau nu sex").
parerea mea este ca atat timp cat exista un echilibru, orice hobby sau pasiune te poate ajuta la dezvoltarea mai buna a vietii sociale, sau eventual a personalitatii proprii.

Asta e o idee foarte interesantă. Aş putea însă adăuga că există hobby-uri şi hobby-uri din acest punct de vedere, adică cele care te ajută să socializezi respectiv cele care nu te ajută sau chiar te ajută să devii antisocial. Anime nu implică nici una nici alta. Dacă e vorba de şah sau dans sau baschet e mult mai probabil să fii nevoit să intri în contact cu lumea ca să te poţi desfăşura cum trebuie. Anime poţi să-l vezi în grup sau dimpotrivă, te poate face să stai zile întregi închis în casă evitînd pe toată lumea. Evident că al doilea caz nu e tocmai cel mai fericit şi mi-e teamă că e cel mai răspîndit, dovadă "legenda" otaku.

Incerc si eu sa corup si merge in general la oameni cu un iq normal si care au gusturi bune

Să ştii că am avut surpriza de a nu putea "corupe" pe cineva care nici prost nu era nici incult. Avea gusturi diverse, nu avea manii de genul "aia e singura chestie care merită şi gata". Şi totuşi nu putea trece peste faptul că sînt, totuşi, desene animate. :) În sensul că desenul animat, ca mijloc de exprimare artistică, nu reuşeşte să-i transmită nimic. Se simte probabil cum mă simt eu cînd mă uit la pictură abstractă: complet indiferent. E o barieră de comunicare impenetrabilă. Dacă nu există elementul uman, ca într-un film "normal", adică actori cărora să le vadă mimica, expresiile, jocul, îşi pierde foarte rapid interesul şi se plictiseşte. Probabil că singura cale de penetrare ar fi scurt-metrajele în cazul ăsta. Încă n-am încercat.