Chat


Coyotee: [23:59] cel mai probabil boti
spyderverr: [02:43] cauta lumea ceva prin post-urile vechi sau doar sta lumea online pe prima pagina? )
spyderverr: [02:42] Total online: 288
spyderverr: [02:42] cica:
dmf: [05:30] blast from the past
MC Hammer:
desu
Silver.C: [21:49] desu
Urfe: [11:59] Ziua buna
MC Hammer:
desu
Ranma-kun: [17:44] Desu
Arhiva

Reclama

Welcome Guest ( Log In | Register )


bakemonotoyz.ro

 
Reply to this topicStart new topicStart Poll

Outline · [ Standard ] · Linear+

> ~ Raining In Paradise ~, Shounen-ai/Yaoi


Candy_Addicted
post Jun 12 2008, 02:21 PM
Post #1


Newbie
*

Group: Members
Posts: 7
Joined: 6-June 08
Member No.: 6.956
Points: 18
Gender:



Ok, ok, deci... la celalalt fic nu am inca o continuare cat de cat acceptabila, deci am hotarat sa postez un alt fic ^_^ shounen-ai si o tenta vaga de yaoi, care sper ca va va placea ^^
It might seem silly... If you hate shounen-ai or yaoi DO NOT read xD
Primul capitol este destul de scurt, dar m-am revansat in al doilea capitol xD


1.Totul are un inceput


Fiind prins intr-o lume fara culoare, iubire si bunatate, in care nu te poti gandi la altceva decat la probleme, nu-ti mai ramane decat sa te refugiezi intr-un spatiu nelimitat, intr-o lume in care totul se poate realiza.
Toate sentimentele pe care ai incercat atata timp sa le ascunzi, sa le aperi cu indarjire, toate trairile de care ti-a fost frica sa povestesti si chiar si visele pe care ti-a fost teama sa le destainui cuiva, sunt dezvaluite aici, in micul Paradis, pe care il descoperi dintr-o simpla greseala.


~Armonie, euforie, lumina, speranta. Cu acestea ti-ai faurit propriul Paradis. Iubire, bucurie, pasiune, siguranta. Sentimente de care nu stiai ca exista, dar pe care le-ai descoperit acum.~

Te zbati de atata timp in aceasta lume plina de durere, printre acesti oameni frustrati si tot ce iti ramane de facut e sa privesti cum toti se ranesc. Cauti disperat o lume a ta, unde soarele e mereu pe cer. Se vede ca nu stii unde sa cauti... Vrei sa-ti spun un secret? Visul este cheia Paradisului, iar Paradisul este calea catre...Iubire!
Nu intelegi la ce ma refer nu-i asa? Stai linistit, inca nu trebuie sa merg la ospiciu, vei afla curand...


*
* *

Un colt de lume intunecat, in care lumina nu se zareste deloc. Locul in care speranta de mult timp nu se mai iveste, cuvantul „Iubire” nici macar nu mai este cunoscut acolo, caldura nu exista, inima este neagra, la fel ca spatiul acela inchis. Culorile prezente sunt doar negru si gri foarte inchis. Aici locuieste si un baiat cam de 15 ani, pe nume Shichijo. Brunet, cu parul scurt, ochii mari si caprui-lumina calauzitoare a sufletului sau. Inauntrul lui se da o batalie, una decisiva... o lupta intre lumina si intuneric. Este singurul care mai are putina speranta, speranta ca lumea lui...va redeveni ceea ce a fost odata.
Si pentru ca doar el este asa, toti il ignora, il batjocoresc, iar cei de-o varsta cu el, sau chiar mai mari, nu ezita niciodata sa-l faca sa plateasca. Pentru ce? Pentru simplul fapt spera, crede!

Era o zi obisnuita in orasul sau, Lumea Viselor. Da e putin ciudat, asa un nume pentru un loc infiorator, fara pic de culoare sau speranta. Dar nu a fost asa mereu. Acel oras, cu multi ani in urma, a fost un loc colorat, cu multa speranta, dar mai ales lumina. Acum...ei bine... soarele a fost invaluit de intuneric, de ura oamenilor, care nu mai stiu sa imparta, nu mai stiu ce-i aia bunatate.
Shicijo se plimba linistit pe potecile pline de apa si flori negre. Ploua. Mereu ploua. Stia ca urmeaza sa se intample ceva, mereu e asa, dar nu-i mai pasa de nimic, vrea doar sa moara. S-a saturat de viata asta, mai bine zis, de calvarul pe care l-a suportat zi de zi! Tacerea a fost intrerupta de o gasca de baieti, erau cam 7, iar el singur.
- Hey Shici! Ce cauti aici singurel? N-ar fi trebuit sa fii acasa la ora asta? Poate te asteapta mamica! Aceasta a fost replica conducatorului gastii. Era un baiat destul de dragut. Ochii albastrii, parul nici prea lung, nici prea scurt, albastru ca si ochii sai. Bineinteles, fiind intr-o gasca, era foarte bine cladit, deci era clar ca Shici nu putea sa-l infrunte, sau poate ...
- Mai lasa-ma Kai! Azi in nici un caz nu am chef de tine si nici de glumele tale proaste!
- Proaste? raspunse indignat baiatul
- Da, proaste! Stii prea bine ca...ca mama mea a murit cand m-am nascut...asa ca nu mai pomeni de ea, ca poate ma iau si eu de maica-ta...
- Idiotule ai grija cum vorbesti! De mama nu se ia nimeni ai inteles?! Aveam de gand sa te las in pace azi, dar avand in vedere ceea ce tocmai ai zis, se pare ca nu mai ai noroc...

Intreaga gasca s-a napustit asupra bietului baiat. Era atat de neputincios...ce putea el sa faca contra a 7 baieti? Oamenilor de pe strada nici nu le mai pasa, erau obisnuiti cu astfel de altercatii, nu se baga nimeni, deoarece care intervena o patea mai rau decat cel batut. Primea pumni, picioare in burta, spate, cap, iar in urma lor se auzeau urlete puternice de durere. Tot ce mai putea face era sa stea incolacit, sa astepte ca totul sa se termine, iar apoi sa lase ploaia sa-l mangaie, asa cum o facea si sora lui cand era mai mic... Stia ca va fii ca de fiecare data. Il raneau, apoi plecau satisfacuti ca este a ‚n’ oara cand il bateau, dar nu... de data asta avea sa fie diferit... A fost... a fost injunghiat in abdomen... - Asta pentru ca te-ai luat de maica-mea fraiere!! Sa te inveti minte!!
Dupa dureroasa rana pe care i-a provocat-o Kai, gasca a plecat, lasandu-l, asa, singur, in durere, cu lacrimi in ochi, urland de durere, intr-o balta de sange... Intr-un final n-a mai avut putere... a ramas asa, ca mort... lasandu-se purtat...de...imaginatie... Acum, a visat, pentru prima oara dupa 15 ani ....
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

PurpleButterfly
post Jun 14 2008, 02:20 AM
Post #2


Advanced Member
***

Group: Members+
Posts: 109
Joined: 8-June 08
Member No.: 6.980
Points: 128
Gender:



Imi place povestea ta. Si iti urez succes la postat in continuare.
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Candy_Addicted
post Jun 16 2008, 11:08 AM
Post #3


Newbie
*

Group: Members
Posts: 7
Joined: 6-June 08
Member No.: 6.956
Points: 18
Gender:



Thanks PurpleButterfly for your comment... Imi pare rau ca nu am intrat mai devreme, dar am avut ceva probleme cu sanatatea... dar acum am revenit cu o continuare xD
Note: Acest capitol contine amintirile lui Shici din acea zi


2.Uneori amintirea e cea mai buna cale de a uita

Chiar si acuma imi amintesc cum s-a intamplat totul. Eram slabit, epuizat si nu mai stiam nici macar unde ma aflam. Nu mai puteam striga, deoarece corpul nu-mi mai permitea, iar mintea mea s-a fost saturat ca nimeni sa nu ma ajute, asa ca am incetat sa mai sper; ma gandeam ca poate daca adorm voi uita de durere, iar rana poate va disparea cand ma voi trezi. M-am lasat purtat de visele pe care nu le-am mai avut de cand am implinit un an. Cred ca dupa jumatate de ora, sau mai putin, m-am trezit in intuneric. Aveam ochii deschisi, dar totusi nu vedeam nimic; am incercat sa raman calm si mi-am pus mainile pe fata, „Slava Domnului, inca exist!”. Incercam sa-mi dau seama unde ma aflu si imi treceam mainile pe la ochi din 5 in 5 secunde in speranta ca voi vedea ce se intampla in jurul meu.
Nu stiu ce s-a intamplat exact in acel moment, dar atunci am vazut o lumina, era stralucitoare si foarte alba. Pentru mine era genul acela de lumina pe care oricat incercam sa o ating, nu reuseam; parea mai degraba speranta aceea pe care niciodata n-am avut-o. Stiam ca toate eforturile mele erau inutile, totusi ceva ma atragea, iar subconstientul imi repeta intruna sa ma indrept catre ea.
Din cauza nerabdarii mele, nu ma apropiam deloc de ea si am incetat sa ma mai zbat. Din clipa in care am renuntat am auzit mii de voci care imi spuneau acelasi lucru: „Oricat de grea ar fi incercarea, nu renunta, caci la sfarsit vei gasi ceva de mult pierdut!” Chiar daca nu stiam la ce se refera si mi se parea putin cam absurd, am hotarat sa continui, fiind mai relaxat si rabdator. Am observat imediat ca ma apropiam de lumina ce devenea din ce in ce mai puternica, ochii ma dureau de la puterea ei de a straluci, iar caldura ma coplesea. Nu aveam nici un lichid care sa-mi potoleasca setea si am cazut in genunchi. Cu ultimele puteri am intins mana si am incercat s-o prind. Spre mirarea mea, lumina s-a transformat intr-un maner; cand l-am atins, aceasta s-a raspandit formand o usa.
Eram nesigur si putin speriat, dar curiozitatea ma obliga sa merg mai departe. Nu a durat mult si am deschis si usa. Pentru prima data dupa mult timp am ramas surprins. Cateva trepte trebuiau sa ma initieze in lumea lor asa am pasit incet pe prima treapta. Desi sperasem ca am scapat de ea, durerea a reaparut determinandu-mi ochii sa scape cateva lacrimi. Pentru ca nu cunosc cuvantul „a renunta”, am hotarat sa merg mai departe.


*
* *



Raul cristalin susura si adapostea mii de pietre printre care se plimbau linistiti cativa pesti lenesi. Deasupra lui cateva libelule se luau la intrecere cu niste albine, iar celelalte insecte erau simplii spectatori, fiecare sustinandu-si favoritul. Pe o parte si alta a raului se aflau batranii ciresi care isi odihneau crengile obosite de greutatea nenumaratelor flori. Din cand in cand mai sufla vantul si le elibera de greutatea in plus.
In timp ce insectele se luau la intrecere in privinta vitezei, pasarile organizau un concurs pentru cel mai bun cantaret. Minunatele lor voci imbinate cu orchestra micilor animale te faceau sa crezi ca esti la cel mai bun concert din toate timpurile. Niciodata nu am mai auzit ceva asemanator. Nici un nor nu pata puritatea cerului; tot ce se putea vedea era soarele care isi rasfrangea razele pe chipul meu palid.
Durerea ma tortura in fiecare secunda. Am pierdut atat de mult sange incat cred ca pentru cateva secunde mi-am pierdut cunostinta. Eram atat de zapacit ca nici macar n-am cazut in acel moment, am ramas in picioare ca si cum as fi fost inghetat... Cand mi-am revenit putin din starea in care ma aflam am vrut sa-mi dau cu putina apa ca sa-mi pot desclesta ochii si sa ma asigur ca ma aflu in locul potrivit. M-am apropiat de rau si cand am privit in el m-am speriat, puteam vedea ceva infiorator si acel ceva era...eram eu de fapt. Aveam niste cearcane imense, eram vanat pe sub ochi, cu o fata foarte galbena si puteam vedea niste urme de sange pe obraji; probabil de cand m-am pipait sa vad daca sunt eu.
M-am spalat repede si am putut vedea o adevarata schimbare, am redevenit cel care eram. Am inceput sa ma gandesc chiar la faptul ca apa aceea era in stare de a face minuni asa ca m-am gandit sa pun putin pe rana, dar am fost foarte dezamagit cand am vazut ca tot ce a facut a fost sa curete sangele de pe haine. „Cel putin am incercat!” Pentru ca simteam ca nu mai am deloc putere mi-am zis ca ar fi bine sa ma asez sub unul dintre acei ciresi, care ascundeau atatea secrete. Mereu mi-au placut ciresii si i-am ingrijit chiar si in lumea mea, desi, in oras sunt doar negrii...
In timp ce ma gandeam la orasul meu care era opusul acestei lumi, o amintire de mult pierduta, ascunsa si uitata de timp, s-a afisat in fata ochilor mei. Atunci am inteles de ce acel loc mi se parea atat de cunoscut. Tin minte ca in fiecare zi, sora mea Mira, imi arata un desen; imi povestea ca in ziua in care eu m-am nascut, mama a pictat ceva, iar pe spate a scris un mesaj pentru mine. De fiecare data cand imi spunea acest lucru o intrebam ce scrie pe spatele desenului, dar spunea doar atat: „Nici eu nu prea stiu sa citescm dar inteleg totusi o propozitie. Mama spune ca atunci cand vei putea citi, vei descoperi ceva ce iti va schimba viata.” In fiecare zi era la fel, asta pana cand sora mea a disparut cu tot cu desenul mamei. Am cautat-o mult timp, dar fara folos...iar acum am reusit s-o uit in sfarsit.

Eram prins in lumea mea si eram si foarte trist pe deasupra, dar ceva...m-a trezit din transa. Am simtit o mana calda asupra ranii mele; cand am vrut sa ma intorc m-a oprit soptindu-mi la ureche: „Doar lasa-ma sa-mi fac treaba.” Cred ca am stat asa in jur de 5 minute, dupa care am simtit cum incetul cu incetul durerea disparea. Atunci am vrut sa ma intorc din nou, dar persoana respectiva mi-a acoperit ochii si m-a imbratisat. Mi-a spus sa nu-i deschid pana nu pleaca, iar eu nu stiu de ce l-am ascultat. Ciudat, eram amandoi baieti, dar eu ma simteam foarte bine in bratele lui...stiam ca sunt in siguranta... Mi-a dat un sarut, pe care l-am savurat din plin, desi a fost foarte scurt, apoi disparand, lasandu-mi doar gustul buzelor sale.
Abia dupa cateva minute bune am deschis ochii si mi-am apasat putin buzele cu degetul. Poate totusi mi-am inchipuit... dar stiam ca acel loc e Paradisul meu! Am adormit imediat dupa acest gand si m-am trezit in locul in care m-a abandonat gasca lui Kai. M-am uitat repede in locul in care am fost injunghiat si am ramas placut surprins cand am vazut ca rana nici macar nu se mai cunostea.


Pana la urma n-a fost un vis...
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Yulya
post Jul 20 2008, 02:30 PM
Post #4


Incepator
**

Group: Members
Posts: 23
Joined: 17-July 08
Member No.: 7.233
Points: 47
Gender:



E super ! Astept continuarea :wub:
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

friderika
post Jul 20 2008, 06:52 PM
Post #5


Advanced Member
***

Group: Members+
Posts: 146
Joined: 13-February 06
Member No.: 2.176
Points: 322
Gender:



Wow ! Chiar m-ai impresionat cu aceasta poveste :o ......nu am ce sa te corectez..... :P
Sper sa scrii continuarea....nu te opri! ;)
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Reply to this topicTopic OptionsStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
 

Anime in Romania
Muza-chan.net
Anime-Club Circle
Diclonius Subs


Termeni si conditii de utilizare
Hosting provided by Forbin

Lo-Fi Version Time is now: 28th March 2024 - 12:25 PM
| Home | Help | Search | Members | Calendar |