Chat


Coyotee: [23:59] cel mai probabil boti
spyderverr: [02:43] cauta lumea ceva prin post-urile vechi sau doar sta lumea online pe prima pagina? )
spyderverr: [02:42] Total online: 288
spyderverr: [02:42] cica:
dmf: [05:30] blast from the past
MC Hammer:
desu
Silver.C: [21:49] desu
Urfe: [11:59] Ziua buna
MC Hammer:
desu
Ranma-kun: [17:44] Desu
Arhiva

Reclama

Welcome Guest ( Log In | Register )


MaNGAshop.ro

 
Reply to this topicStart new topicStart Poll

Outline · [ Standard ] · Linear+

> Red, SF, Surreal, Romance, Drama :P


Gaia
post Jan 30 2012, 12:01 AM
Post #1


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 33
Joined: 28-January 12
Member No.: 10.843
Points: 79
Gender:



Va plictisesc si eu cu un fanfic inceput acum cateva zile...


Mina simţi în somn spasmele bărbatului. Ceva nu era în regulă dar se gândi să nu deschidă ochii. ‘’Mai bine ma prefac că nu-i nimic, aşa nu se va simţi stingherit’’, îşi spuse.

Ren deschise ochii speriat, în întuneric… Pentru o clipă rămase neclintit uitându-se la tavan. Problemele începuseră din nou în fiecare noapte, dar acum totul depăşise limita admisiblului. Se afla în reşedinţa unui aristocrat, la un bal ciudat. Unii oameni purtau măşti, alţii nu şi toată lumea aştepta cu interes următorul dans.

‘’Ce tâmpenie,’’ îşi spuse, ‘’visele femeilor chiar nu trec dincolo de clişeele binecunoscute’’. .. Era singur, undeva într-un colţ, lângă o draperie prăfuită, şi nu cunoştea pe nimeni. Nervos, îşi căută în buzunar tabachiera dar nu o găsi. ‘’La naiba…’’ scrâşni printre dinţi.
Uitându-se mai bine, lucrurile erau chiar îngrozitoare… Femeile purtau rochii elegante şi lungi, cu crinolină şi corsete teribil de strâmte, într-un mod cât se poate de natural. Speriat, îşi aruncă ochii pe propriile haine, îngrozindu-se. Purta un pantalon trei sferturi bufant şi şosete lungi, albe. Volanele unei cămăşi albe impecabile erau strânse de o vestă neagră de catifea. Părul lung era prins la spate într-o coadă cu o fundă de catifea neagră. În picioare tronau pantofii, şi ei negri ascuţiţi cu funde. Tensiunea îi crescu vertiginos şi într-un sfârşit îşi dădu seama… era la un bal, naiba ştie unde, în secolul al XVIII-lea.

‘’Cine ar putea să-mi facă asta şi de ce…’’ gândi el. Nervos, deschise uşa unei terase şi ieşi afară. Mirosul de trandafiri îl izbi atât de tare incât îl cuprinse greaţa. ‘’Ce câcat sinistru…, ce gusturi groaznice…’’ Sprijinindu-se de balcon, se forţă să se gândească la altceva pentru a-şi alunga din minte mirosul greţos. O voce îi opri, însă, meditaţia.

‘’Stimate domn, veţi fi de acord să-mi acordaţi următorul dans ?’’

Întorcându-se, Ren văzu cui îi aparţinea vocea. O femeie îl privea zâmbind, întinzându-i un carnet îmbrăcat în piele. Era putin mai scundă de înălţime decât el dar pieptănătura o făcea să pară la fel de înaltă. Purta o rochie albastră cu multe dantele iar corsetul negru strângea un piept generos. Femeia purta o mască argintie alungită, care strălucea în lumina pală a nopţii.

‘’Orice, numai să scap de mirosul ăsta oribil înainte să vomit’’, gândi Ren.

Fără a răspunde, luă carnetul şi semnă grăbit. În secunda următoare deschise ochii.

Se dădu jos încet din pat, tremurând. Din nas i se prelingea un firicel de sânge. Coborî grăbit scările până în salon şi aprinse buimac lumina. Se apropie rapid de masa de lucru din colţ şi începu să dea la o parte eprubetele şi mojarele. Într-un sfarşit găsi cutia rotundă, transparentă, plină cu mici pastile roşii… Înghiţi două fără a bea apă, apoi se prăbuşi pe canapea.
‘’Asta era, nu trebuia să semnez nenorocitul de carnet de bal’’ îşi spuse, învins. ‘’De unde naiba era să ştiu… nici nu ştiu cum aş fi putut să-mi dau seama… totul era atât de idiot, încât nu mai puteam gândi limpede ! La naiba !!!’’

Ceasul arăta ora 5 :45 când Ren se gândi să se scoale de pe canapea. Obosit, îşi căută tremurând orarul. Îl găsi în spatele unor eprubete umplute pe jumătate cu un lichid albastru dens.
‘’O singură oră de literatură universală, de la 7 dimineaţa. Ar trebui să fiu plătit ca un prinţ pentru mizeria asta…’’ Plictisit, mai scăpă o înjurătură, după care deschise frigiderul.
În acest timp Mina coborî scările, căscând somnoroasă.
-Nu-mi spune, lapte ca de obicei, nu-i aÅŸa ?
Mina nu răspunse, dar ochii ei verzi enormi îşi dădeau acordul.
Ren luă un bol alb, turnă laptele şi îl puse într-un colţ. Mina îşi udă mustăţile, după care sorbi cu poftă…
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Himitsu23
post Jan 30 2012, 12:12 AM
Post #2


hoping for a brighter life
****

Group: Members+
Posts: 449
Joined: 28-October 11
From: Somewhere else
Member No.: 10.722
Points: 1.347
Gender:



Go on, go on! Don't tell me, that's all? Care-i faza cu carnetul si semnatura? Dar eprubetele? E un fel de Mr Hyde in devenire? :)
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Gaia
post Jan 30 2012, 08:42 PM
Post #3


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 33
Joined: 28-January 12
Member No.: 10.843
Points: 79
Gender:



QUOTE(Himitsu23 @ Jan 30 2012, 12:12 AM)
Go on, go on! Don't tell me, that's all? Care-i faza cu carnetul si semnatura? Dar eprubetele? E un fel de Mr Hyde in devenire? :)
*



Oh come on, i will not spoil anything. Nu, asta nu e tot, e chiar mai mult de-atat, probabil ar fi trebuit sa mentionez ca povestea e mai lunga. Eh, de fazele respective iti vei da seama mai tarziu (sau poate nu, we will see). Nu, nu e chiar ceva cu mad scientists, desi bate si spre asta... Stay tuned, in curand postez si capitolul 2 :D
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

darczon69
post Jan 31 2012, 10:02 AM
Post #4


Yume no naka...
******

Group: Members+
Posts: 965
Joined: 27-August 11
From: Shirakawa
Member No.: 10.644
Points: 2.179
Gender:



Pentru un teaser, isi face treaba foarte bine :) Need moar!

O mica sugestie: scapa de italice...devine foarte obositor pentru ochi dupa un timp.
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Gaia
post Jan 31 2012, 11:45 AM
Post #5


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 33
Joined: 28-January 12
Member No.: 10.843
Points: 79
Gender:



QUOTE(darczon69 @ Jan 31 2012, 10:02 AM)
Pentru un teaser, isi face treaba foarte bine :) Need moar!

O mica sugestie: scapa de italice...devine foarte obositor pentru ochi dupa un timp.
*



oh, ma bucur ca place.
there you go, part 2, fara italice:

II

Când ceasul electronic arăta ora 6:00, alarma porni. Sunetul metalic era asurzitor şi rezona până în stradă. Cu toate acestea, nimeni nu îl opri. Monstul trebuia distrus, iar nimeni şi nimic nu aveau să împiedice asta, nici măcar un nenoricit de ceas deşteptător care ar fi trezit jumătate de cartier. O arătare ciudată în formă de crab se învârtea în cerc într-o grotă minusculă. Multitudinea de picioare făcea ca monstrul să se deplaseze cu o viteză mult mai mare decât s-ar fi aşteptat oricine. În locul braţelor avea două coase imense pe care le balansa, retezând totul în cale, ca şi când ar fi fost legat la ochi.

Katsuo era hipnotizat. Uşile începură să se trântească cu zgomot deasupra lui. Cineva cobora pe scara interioară într-o viteză uluitoare, făcând plafonul să tremure, în timp ce alarma urla ca o sirenă de incendiu.

Uşa se trânti de perete cu un zgomot înfundat şi în prag apăru o adolescentă blondă şi extrem de slabă, îmbrăcată într-o pijama roz cu ursuleţi. Ochii mici şi verzi proaspăt deschişi se măriră instantaneu. Răutatea năvăli într-o clipă, urmată de o bucurie inexplicabilă. Fata se întoarse pe călcâie şi trase adânc aerul în piept, ca şi când avea să plonjeze în mare.
- MAAAAAAAAAAAAAMAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA !!!!! răcni fata, astupând complet sunetul alarmei, IAR A FĂCUT-O !!!! N-A DORMIT TOATĂ NOAPTEA !!! A STAT LA CALCULATOOOOR !!!!!

Katsuo ştia acum că nu mai are timp. Femeia ar fi trebuit să urce scările dintr-o clipă într-alta iar atunci, oficial, zilele bune îi erau numărate. Lupii muriseră cu toţii pe ecran, şarpele veninos îşi dădea şi el duhul. Bula albastră era complet goală iar cea roşie mai păstra o linie abia vizibilă înainte ca personajul să se facă nevăzut într-un portal albastru fluorescent. Băiatul se rezemă epuizat de spătarul scaunului cu rotile, scoţându-şi ochelarii şi frecându-se la ochi. Îşi trecu mâna prin părul ciufulit şi tresări dintr-o dată, ca şi când ar fi fost curentat. Alarma suna în continuare, şi pentru prima dată în ultimele 10 minute, sunetul ei ascuţit reuşi să-i străpungă creierul. Speriat, se grăbi spre noptieră dar ajunse mult prea târziu. Acum camera era cufundată într-o linişte bizară, chiar dacă în urechile fiecăruia ţiuitul nu se oprise. O femeie la fel de înaltă ca adolescenta blondă îl privea cu furie. Purta o pereche de blugi albaştri mulaţi şi o bluză neagră iar părul lung şi negru îl purta lăsat pe spate. Avea în jur de 35 de ani, dar părea mai tânără.

-Aşa ceva NU SE MAI POATE !!!! Una este să pierzi nopţile, acum, în ultimul an de liceu, ŞI CU TOTUL ALTA ESTE SĂ NU AUZI ALARMA !!!!
Vocea femeii, cumplit de ascuţită, făcea ca alarma să pară un cântec de leagăn acum. Mitsumi se năpusti asupra calculatorului şi smulse cu o putere supraomenească toate cablurile de legătură. Unitatea centrală se izbi de podea, lepădând câteva piuliţe.
-Ai întrecut ORICE LIMITĂ !!! Nici să nu-ţi treacă prin cap să împrumuţi cablurile de la cineva, ALTFEL ÎL DISTRUG CU TOTUL !!!!
Cu părul vâlvoi, roşie de furie şi ţinând în mână cablurile smulse din care încă atârnau şuruburile, femeia părăsi camera.

Ceasul arăta ora 6 :15 când Katsuo părăsi camera. În bucătărie, rezemată de masă, sora lui îl privea surâzând. Băiatul călcă cu sete piciorul delicat al fetei, acoperit de papuc. Talpa bocancului străpunse papucul, zgâriind pielea până la sânge, ceea ce generă o altă repriză de urlete.
-CIUMO !!!! mai apucă să strige înainte de a înşfăca o carte de pe fotoliu şi de a părăsi casa.

Când deschise uşa clasei într-un final apoteotic liniştea îl izbi din nou. Bărbatul de la catedră, înalt şi îmbrăcat impecabil, cu părul lung prins la spate îl săgetă cu privirea.

-Idiotul, de Dostoievski, se auzi vocea unei fete din prima bancă.
Ruşinat, Katsuo ocupă un loc în ultimele bănci, uitând să-şi ceară scuze…
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Himitsu23
post Jan 31 2012, 01:03 PM
Post #6


hoping for a brighter life
****

Group: Members+
Posts: 449
Joined: 28-October 11
From: Somewhere else
Member No.: 10.722
Points: 1.347
Gender:



Except for the green-eyes blond girl, why does everything seem so familiar? =))
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Gaia
post Feb 3 2012, 12:26 AM
Post #7


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 33
Joined: 28-January 12
Member No.: 10.843
Points: 79
Gender:



QUOTE(Himitsu23 @ Jan 31 2012, 01:03 PM)
Except for the green-eyes blond girl, why does everything seem so familiar? =))
*



:lol: :lol: Because we all do that...


III

Ren continua să-l privească pe deasupra ochelarilor pe băiatul care intrase în clasă fără a se scuza, întrerupând ora.

-Credeam că părinţii încă mai au bunul simţ elementar de a-şi educa odraslele măcar până la 7 ani. Se pare că m-am înşelat. Totul, dar absolut totul se răsfrânge pe umerii şcolii în ziua de astăzi… ‘’Şi pe ai idioţilor care se gândesc să se angajeze în învăţământ ca profesori’’, gândi Ren.

Buimac, Katsuo nu ştia ce se întâmplă. Dintr-o dată toţi ochii erau îndreptaţi spre el. Din nefericire nu auzise ultimele cuvinte ale bărbatului de la catedră, fiind prea ruşinat şi prea pierdut în propriile-i gânduri. Tăcerea se lăsă din nou peste întreaga clasă, prelungind momentul penibil. Dezamăgit şi enervat, Ren aruncă creta pe catedră şi îşi trecu mâinile prin părul lucios şi negru, acoperindu-l, fără să vrea, de un strat alb.

-Şi nici măcar nu aveţi tupeul să vă susţineţi un punct de vedere ! Da, Yoko, nu ai nimic de spus, nici de rău, nici de bine ! Scuze nu îţi ceri, dar nici arogant nu ştii să fii… Câteodată mă gândesc că asta e cea mai mare problemă a generaţiei voastre : tăcerea. În stilul ăsta nu veţi ajunge nicăieri, de fapt, nici n-aţi plecat încă… vă lipseşte curajul din plin !!

Katsuo îl privea cu furie pe Ren Yoshimura. De la începutul anului, de când venise ca profesor de literatură universală, îi uimea pe toţi, fie ei profesori, fie ei elevi. Avea o cultură generală fantastică şi o personalitate puternică, ştia când trebuie să fie dur şi când să fie simpatic. Era un bărbat frumos şi înalt, cu un păr negru uluitor, mereu strâns într-o coadă pe spate. Băieţii îl luau drept model iar fetele erau îndrăgostite, dar ceea ce era de-a dreptul de neconceput pentru Katsuo era că, per ansambu, Ren Yoshimura era profesorul perfect, iar în faţa profesorului perfect până şi şmecherul clasei se simte inferior.

-Vă rog să mă scuzaţi, răspunse Katsuo cu o voce pe jumătate tremurândă, pe jumătate îndrăzneaţă.

Un val de râsete sparse tăcerea dintr-o dată, iar Ren nu făcu nimic pentru a linişti spiritele. Undeva în ultimele bănci, faţa lui Katsuo era roşie ca o tomată.

-Da, să continuăm lecţia… ''Idiotul'' spuneaţi, domnişoară, reluă Ren fixându-l cu privirea pe Katsuo.

Fata din prima bancă zâmbea şi ochii îi scânteiau. Ştia totul, citise cartea şi era pregătită pentru orice capcană, mai puţin pentru una fatală : privirea tulburătoare şi statura impunătoare profesorului din faţa ei.
‘’Nu, nu te lăsa copleşită acum’’, îşi spuse Yume, şi obrajii îi deveniră trandafirii.
-‘’Idiotul’’, de Dostoievski. Un roman de secol XIX, răspunse fata.

-Exact! Grozav, domnişoară. Un roman de secol XIX, unul dintre marile romane ale literaturii universale. Pe care numai domnişoara aici de faţă a avut bunăvoinţa de a-l citi, presupun.
În clasă se făcu linişte. Fiecare se uita într-o direcţie opusă, căutând să-şi ascundă privirea.
-Spune-ne, domnişoară, cum ţi s-a părut romanul, ce ţi-a plăcut, ce nu ţi-a plăcut, cum se citeşte în ziua de azi un roman de secol XIX…

Uitându-se în ochii de un albastru intens ai lui Ren, Yume se pierdu complet. Vocea îi dispăru în îtregime când dădu să articuleze o frază, astfel încât nu reuşi decât să scoată un ‘’…păi…’’ bâlbâit. Râsetele reîncepură. Dezamăgit, Ren se întoarse cu faţa la tablă şi începu să scrie câteva date despre autor şi despre opera acestuia. Deodată simţi cum un nou firicel de sânge îi coboară pe nas. Calm, scoase din buzunar o batistă şi se prefăcu că se şterge la nas.
‘’Ciudat… n-aş fi crezut că respectiva este o elevă… de mâine trebuie să măresc doza şi să mă gândesc la o modalitate inteligentă de a le descoperi viaţa şi de a afla ce cred depre mine…’’
Deodată ideea îl străfulgeră, făcându-l să zâmbească din senin : se întoarse către clasă cu părul , mâinile şi sacoul pline de cretă.
- Pentru că nu citiţi suficient, de săptămâna viitoare o să începeţi să scrieţi. Tema pe fiecare săptămână va fi o un text tip jurnal, în care veţi povesti evenimentele care v-au marcat pe parcursul celor şapte zile în care nu ne-am văzut. Tema se va preda personal, iar cine nu o va face poate să nu se mai prezinte deloc la acest curs.

Şoaptele începură să crească în intensitate. Majoritatea fetelor erau entuziasmate. Lângă ele, câţiva băieţi răsuflau exasperaţi. Nu lipseau nici aceia pe lângă care vestea trecuse fără a lăsa nicio urmă adâncă, precum şi cei care se chinuiau să-şi reprime orice reacţie, ca Yume.

-Acestea fiind spuse, cursul se încheie aici. Săptămâna viitoare vă aştept compoziţiile proprii. Ar fi bine să vă pregătiţi sufleteşte şi de un test… Poate asta vă va obliga să citiţi.

Spunând acestea, Ren aruncă ultimul ciot de cretă pe catedră şi îşi observă, ruşinat, mânecile aproape albe. Începu să se scuture nervos, întinzând şi mai mult creta pe sacoul negru de catifea. ‘’Asta nu-i un job pentru mine, ar trebui să renunţ dracului în cel mai scurt timp.’’
Aranjându-şi hârtiile în servietă, simţi o prezenţă în spatele lui şi tresări. Speriat, se întoarse pregătit să înjure dar se opri exact la timp… O fată cu un cap mai scundă decât el îl privea speriată. Purta un pulover lung şi negru, croşetat, iar pe umăr avea o geantă de piele care cântărea câteva kilograme bune. Părul lung, roşcat şi drept îl purta lăsat pe spate iar ochii verzi erau aproape umezi…

-Mă scuzaţi, spuse fata cu o voce tremurândă, dar eu chiar am citit cartea !
Ren fu luat prin surprindere. Mirat, o măsură pe fată din cap până în picioare radicand o sprânceană.
-Serios, domnişoară? Păcat, aţi ratat şansa să ne vorbiţi despre ea. Ba chiar v-aţi bâlbâit ca la grădiniţiă. Acum nu mai are niciun rost. Mi-o spuneţi mie în afara cursului. Mai târziu o să faceţi aşa cu un lucru mult mai important…
-Ştiţi, vroiam doar să vă spun că am citit-o. Şi ca nu mi-a plăcut în mod special !
Ren o asculta uimit, stăpânindu-şi un zâmbet.
-Şi cam ce cărţi v-au plăcut, din ce-aţi citit până acum ?
Fata se înroşi, privind parchetul lucios al sălii. Ochii lui Ren, de un albastru electric o tulburau.
-Păi… îmi place foarte mult epoca libertinajului în Franţa… ştiţi, Maria Antoaneta, saloanele literare, balurile şi perucile… şi… aş fi vrut să vă rog… dacă se poate…
‘’Aşa deci…’’, gândi bărbatul, şi o urmă de îngrijorare îi apăru pe faţă.
-Mă bucur, domnişoară, chiar mă bucur să văd că tinerii mai citesc în ziua de azi… Îţi propun un târg : de săptămâna viitoare îţi voi aduce câte cărţi doreşti… condiţia este ca o dată pe lună să prezinţi una din cărţile pe care le-ai citit, în ultimele zece minute de curs… Aşa îţi vei învinge teama de a vorbi în public. Ei, ce spui domnişoară… domnişoară…
-Motoko. Yume Motoko. Perfect, Sensei !

‘’Yume, deci…’’ gândi bărbatul şi apoi zâmbi larg. Din senin îl cuprinse o durere cumplită de cap. Era încă slăbit după accidentul din noaptea precedentă. Nu s-ar fi aşteptat niciodată că o elevă îl poate visa… De acum trebuia să ridice nivelul vigilenţei, iar pentru aceasta trebuia să intre într-un fel sau altul în intimitatea persoanelor cu care interacţiona.

-Acum te rog să mă scuzi, domnişoară Motoko, dar am un metrou de prins…
Grăbit, îşi îndesă teancul de hârtii în sevietă şi părăsi sala, uitând să-şi ia la revedere.
Fata rămase în urma lui pe coridor, sorbind din priviri unduirea lascivă a şuviţelor sale în ritmul mersului.

User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

darczon69
post Feb 7 2012, 05:34 PM
Post #8


Yume no naka...
******

Group: Members+
Posts: 965
Joined: 27-August 11
From: Shirakawa
Member No.: 10.644
Points: 2.179
Gender:



Nu stiu de ce am impresia that we'll get a rape scene later on... :twisted:

Anyhow, imi place cum iti organizezi piesele de puzzle: ne dai, dar nu ne dai cu adevarat, if you know what I mean :).
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Reply to this topicTopic OptionsStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
 

Anime in Romania
Muza-chan.net
Anime-Club Circle
Diclonius Subs


Termeni si conditii de utilizare
Hosting provided by Forbin

Lo-Fi Version Time is now: 28th March 2024 - 08:41 PM
| Home | Help | Search | Members | Calendar |