Chat


Coyotee: [23:59] cel mai probabil boti
spyderverr: [02:43] cauta lumea ceva prin post-urile vechi sau doar sta lumea online pe prima pagina? )
spyderverr: [02:42] Total online: 288
spyderverr: [02:42] cica:
dmf: [05:30] blast from the past
MC Hammer:
desu
Silver.C: [21:49] desu
Urfe: [11:59] Ziua buna
MC Hammer:
desu
Ranma-kun: [17:44] Desu
Arhiva

Reclama

Welcome Guest ( Log In | Register )


bakemonotoyz.ro

 
Reply to this topicStart new topicStart Poll

Outline · [ Standard ] · Linear+

> Visul Unui Inger


me_the_angel
post Jun 7 2008, 09:21 AM
Post #1


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 72
Joined: 2-June 08
From: Mangalia
Member No.: 6.938
Points: 144
Gender:






...Si din adancul noptii o umbra de lumina rasari..un inger al luminii captiv intr-un univers intunecat,dar era alegerea ei.Telul ei era sa ii ajute pe cei rataciti,ea reprezenta tot ceea ce era bun si frumos pe lume,totusi tristetea era pentru ea ca o umbra care o urmarea mereu, chiar si in vise ,o umbra pe care nici macar intunericul nu o putea ascunde..Desi ea era esenta, lumina vietii, cea care putea aduce bucurie in viata oricarui om,tocmai ea era cufundata intr-o tristete din care nu avea de gand sa se ridice. Pur si simplu nu mai putea, se saturase sa lupte, sa spere in mai bine. Pe masura ce oamenii deveneau tot mai rai, forta ei scadea, insa continua sa creada in oameni. Ma veti intreba de ce.. Pentru ca ea era Speranta, un inger blond care detinea cheia spre adevarul absolut.Se saturase sa vada cum toti preferau calea raului, avea nevoie ca macar o persoana, una singura, sa creada in ea. Daca ar fi fost asa tot ceea ce a urmat ar fi putut fi evitat..
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

mitsuki92
post Jun 8 2008, 03:27 PM
Post #2


Incepator
**

Group: Members
Posts: 27
Joined: 22-April 08
Member No.: 6.660
Points: 73
Gender:



:D foarte dragutz...ador fan-ficurile :wub: (...app...ce greu e sa fii nou pe aici :( :( )...sa continui .te sustin ;)
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

PurpleButterfly
post Jun 8 2008, 11:24 PM
Post #3


Advanced Member
***

Group: Members+
Posts: 109
Joined: 8-June 08
Member No.: 6.980
Points: 128
Gender:



Imi place foarte moooooooooolt. Sper sa vad si continuarea. Posteaz-o cat mai curand!
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

me_the_angel
post Jun 9 2008, 08:20 AM
Post #4


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 72
Joined: 2-June 08
From: Mangalia
Member No.: 6.938
Points: 144
Gender:



Era o noapte infiorator de rece, ura tot ceea ce era rece, in afara de inghetata, iubea dulciurile, de fapt era o mica gurmanda, si o foarte bine apreciata bucatareasa. In noptile precum aceasta obisnuia sa stea la geam si sa priveasca luna care se oglindea in apa putin tulbure a lacului din apropierea casei sale. O linistea peisajul acesta, ii aduceau amintiri placute, nu ale ei, ale ingerilor care isi petreceau noptile in apropierea lacului. Nu era singurul inger care ratacea pe Pamant, insa ceilalti nu voiau sa o recunoasca. O invidiau pentru faptul ca ea inca putea trai ca un om, banuiau ca e fericita,iar pentru ei asta era suficient incat sa ii faca viata amara. Albi si stralucitori , ingerii reprezinta tot ceea ce este curat si pur pe lume, insa mai exista un tip de ingeri care isi amintesc trecuturile lor ca oameni si care din aceasta cauza nu se pot uni cu ingerii adevarati. Ei sunt ingerii izgoniti din rai pentru ca au gustat din “marul cunoasterii”,ingeri blestemati, care oscileaza intre 2 lumi.
Desi aparent privea lacul adanc, vedea prin el, vedea prin tot ce exista, prin gandurile ei care incepura sa capete forme, lacul inca era acolo, noaptea era inca rece , insa ea nu era la geam, ci privea lacul stand de o banca veche de lemn din apropierea lui. Langa ea era un baiat cu par brunet, putin ciufulit, purta niste blugi zdrentuiti, si un tricou negru pe care scrisese chiar el “Dork”. In ciuda aspectului strengar , fatza sa era grava si serioasa, parea ca este preocupat de ceva, dar nu spunea nimic. Eli era distant in seara asta.
- Stii Ani ( asa i se spunea Sperantei), in ultimul timp, s-au intamplat multe.Privea in jos patruns de sentimentul de vina..
- In ultimul timp, adica de cand a murit ea?
- De ce imi faci asta? Stii ca nu vreau sa vorbesc despre mama. E inca un subiect prea dureros pentru mine. Credeam ca tu dintre toti m-ai putea intelege se pare ca m-am inselat in privinta ta.
Se ridica brusc si dadu sa plece, insa Ani se ridica si ea si-l imbratisa. Inainte sa-si dea seama ochii lui Eli se umezira, isi dorea sa planga dar nu voia sa para slab in fata fetei pe care o admira si o iubea de cand era copil. Chiar si asa nu putea sa se abtina, curand pe fatza sa curgeau siroaie de lacrimi. Ani il privea bland fara sa stie ca el nu voia sa fie privit.
- Ani vreau sa-ti spun ceva ce ma macina de mult, te rog doar sa nu ma opresti pana nu termin ce am de spus. De cand eram mici ai fost sngura mea prietena, iti mai amintesti cand ne-am intalnit in parc? Cazusem iar toti ceilalti copii radeau de mine, insa tu m-am salvat a fost suficient sa te apropii de mine si m-am simtit in siguranta, desi pe restul i-ai speriat cu o singura privire. Nici acum nu stiu cum o faci. M-ai ocrotit mereu ca o sora mai mare, inca de atunci stiam ca o sa devii cea mai importanta persoana din viata mea si se pare ca nu m-am inselat. Inca de atunci obisnuiam sa te urmaresc cand veneai sa citesti pe arginea lacului, admiram fiecare expresie fie de tristete fie de bucurie de pe fata ta. Asa am invatat sa te cunosc, sa stiu ca desi pari si esti puternica ai momentele tale de slabiciune, sa stiu ca simti totul la intensitate maxima, si ca te bucuri de sentimente oricat de urate ar fi acestea. Asa am ajuns sa ma indragostesc de tine, admirandu-te zi de zi in parcul asta uitat de lume.
Fata era uimita, nu se astepta la o astfel de marturisire. Vru sa spuna ceva, dar se abtinu deoarece asa ii ceruse Eli. El continua sa vorbeasca usurat de o povara pe care o carase atatia ani in spinare.
- Voiam sa-ti spun doar cat de minunata esti, nu numai acum ci de la inceput. Voiam sa-ti mltumesc pentru prietenia frumoasa, si sa-ti cer mai mult, pentru ca te iubesc.. Tacu, o privea in ochi desi stia ca in momentul acela cuvintele lui il imbujorara. Se pierdea in ochii ei albastri de fiecare daa cand ii privea, pareau veniti de pe alta lume ochii aceia platinati. Nu spunea nimic, Ani era tacuta, desi el ii spuse tot ce avea pe suflet, nu intelegea ce naiba are de ce nu ii spune ceva , orice.
Noaptea era si ea tacuta, cuvintele unui baiat incalzisera chiar si sufletul rece al lacului, dar oare erau suficiente de puternice incat sa patrunda in inima Sperantei? Se priveau in ochi, dar in ochii plini de caldura ai lui Eli se oglindeau o pereche de ochi ingroziti...
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

me_the_angel
post Jun 10 2008, 08:54 PM
Post #5


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 72
Joined: 2-June 08
From: Mangalia
Member No.: 6.938
Points: 144
Gender:



Ani isi privea propria groaza in ochii baiatului, pe masura ce acesta devenea tot mai nelinistit. Corpul fetei nu mai raspundea la comenzi: nu putea sa se miste, nici sa vorbeasca, desi incerca disperata sa o faca, in clipele acelea fatidice ea nu-si dorea decat sa-l protejeze, dar era ca in visul sau, paralizase din cauza panicii.. Nu se auzii nici un tipat, doar o lacrima ce cazu pe obrazul unei fete devenita inger, si durerea din sufletul plin de remuscari al acesteia au ramas dovada a ceea ce s-a intamplat. Eli disparuse, nu mai era
o lasase singura prada disperarii. Visul ei se indeplinise intocmai, Eli fusese otravit, la fel ca si mama lui. Abia acum intelegea complet nepuntinta lui din momentul mortii mamei sale. Era o femeie atat de buna, dar cineva a ucis-o, iar dupa atata timp l-a ucis si pe el. Macar de ar fi putut sa-i raspunda, sa-i spuna ca da il iubeste, ca vrea sa fie numai a lui. Dar nu , ea a trebuit sa se panicheze. Daca nu ar fi avut visul ala blestemat ar fi reusit sa-l salveze, sa faca sau sa spuna ceva, sa-l tina in viata orice, in schimb a trebuit sa-l priveasca neputincioasa cum se stinge. Acum cand isi amintea asta nu o mai afecta, derulase la nesfarsit amintirea aceea, ca sa-si demonstreze singura ca era in fond doar o proasta,care nu era buna de nimic. Atunci a inceput totul.. Sufletele oamenilor erau dezgolite de secrete in fata ochilor ei, vedea orice : oameni , ingeri, demoni si mai erau visele alea cumplite. Avea o misiune, stia ca Eli se simte vinovat pentru moartea mamei lui, si ca asta nu-i va permite sa ajunga in Rai, de aceea ea il va gasi si-l va salva, pentru ca apoi sa moara linistita.
“Suficient pentru seara asta, isi spuse ea, maine trebuie sa ma trezesc devreme. Pe maine seara Eli, nu te-am uitat sa stii!” Se aseza in pat. Miaaaaau! Sari pisica speriata:
- Jinxy nemernico de cate ori sa-ti spun sa NU MAI STAI IN PATUL MEU?! Banuiesc ca nu prea conteaza ce spun eu, tot ca tine faci!
- Asa matza,asa stapan! Se auzi o voce dintr-un colt al camerei
- Aaa tu erai, rasufla usurata.Iara ai venit? Se rasti fata schimbandu-si tonul, putin iritata de prezenta noului venit. Nu ma asteptam Boby!
- Am venit sa-ti spun o alta poveste,Bob spusese asta pe un ton putin provocator. Stiu cat iti plac povestile mele si ma gandeam ca asta te va incanta.
- Ah, cred ca e ok atunci,raspunse fata.
Boby era fantoma unui tanar arheolog, care murise in timpul unei expeditii de malarie. Casa in care locuia Ani fusese de fapt casa lui. Desi Ani incercase sa-l convinga sa treaca mai departe acesta o refuza mereu, spunand ca mai are o ultima misiune pe pamant. Erau doua persoane singure , unite de o casa. O relatie bizara de prietenie, intre 2 propietari, unul in viata si unul mort de ceva vreme...
Bobby era foarte diferit de Eli: blond, cu o privire luminata de 2 semilune, mereu pus pe shotii,asadar putin copilaros, era ca o carte deschisa pentru toata lumea, desi ii placea sa se refere la el insusi ca un “barbat misterios”. Boby insusi o convinsese pe Ani sa cumpere casa in urma cu 3 ani, “prietenie la prima vedere, asta a fost intre in noi” obisnuia sa-i aminteasca. Fetei ii placea sa se piarda in povestile pline de fantezie pe care le nascocea Boby, ii placeau pentru ca se pierdea in alte lumi, uitand de propriile frustrari, si de durerea tot mai apasatoare cu care invatase sa traiasca. Calatorea mult , avand prietenoasa fantoma drept calauza, fusese acolo cand s-au construit piramidele, Stonehenge, l-a ajutat pe Hermes Trimegristrul sa scrie Tablitele smaraldigne, l-a incurajat pe Napoleon spunadu-i ca moartea sa nu va fi in van. Ii era recunoscatoare, desi era mereu rautacioasa si artagoasa cand venea vorba de acest prieten.

User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

PurpleButterfly
post Jun 10 2008, 10:13 PM
Post #6


Advanced Member
***

Group: Members+
Posts: 109
Joined: 8-June 08
Member No.: 6.980
Points: 128
Gender:



Abia astept sa vad si cuntinuarea. Imi place cum povestesti si tine-o tot asa.
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

me_the_angel
post Jun 11 2008, 04:23 PM
Post #7


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 72
Joined: 2-June 08
From: Mangalia
Member No.: 6.938
Points: 144
Gender:



- Vreau sa-ti spun o altfel de poveste in seara asta Ani. Vreau sa-ti povestesc despre facerea lumii, despre ingeri, si despre primul razboi.. spunand asta incerca sa zambeasca cuprins de o oarecare nostalgie.
- Ehh iara incerci sa faci pe interesantul! De cate ori o sa-mi mai vorbesti despre primul razboi mondial?!, cred ca pana si pisica poate recita povestea aia mott`a`mott! il opri Ani.
- Nu e vorba despre acel razboi, taci si asculta-ma, iti promit ca va merita. Incearca totusi sa nu adormi de data asta.. zambit larg, lasand sa se iveasca dintii imaculati, ascunsi de obicei de buze.
Profita de linistea pe care el insusi o impusese, ca sa-si dreaga vocea si sa se aseze pe comoda unde-i placea sa-si faca veacul, iritand-o pe adevarata stapana a casei.” Banuiesc ca i-am atras atentia ca sunt serios de data asta” reflecta el, “banuiesc ca nu am alta alternativa decat sa incep”. Trase aer in piept inchise ochii si incepu;
- Dumnezeu se simtea singur in univers. Nu intelegea la ce ii folosea atata putere data era singur intr-un spatiu infinit si asta pentru o eternitate. Cu timpul incepu sa faca tot felul de experimente prin care sa-si demonstreze lui insusi ca are suficienta putere..
- Suficienta putere pentru ce? Il intrerupse curioasa fata.
- Ai sa iti dai seama singura. Incepu prin a-si dori sa creeze 2 lucruri opuse, reusi dintr-o singura incercare, iar rezultatul este esenta tuturor lucrurilor care exista in univers: intunericul si lumina.
- Hey, iara inventezi? Ce e atat de esential la intuneric si lumina,nu cred ca arat a copil de 2 ani!! Ma lasi cu aberatiile?
- E esetial, pentru ca in lume totul ezista prin opusul sau. Adica insasi existenta opusului face ca un lucru sa existe. Bine-rau, ingeri-demoni, bucurie-suferinta, noapte-zi, ying-yang, totul se reduce la reatia dintre intuneric si lumina. Dumnezeu a inteles lucrul asta, de aceea nu a creat doar lumina ci si intuneric.
-Stai putin dar nu se presupune ca crease inainte ingerii? Asa se banuieste, dar nu. Prima oaa a creat conceptul de bine si rau, apoi ingerii. Nu a fost deloc complicat pentru el sa creeze cele 2 tipuri de ingeri.
-?!
- Nu fi prefacuta , stii ca asa este. Good old Luc` a fost creat de Dumnezeu, doar ca perfectiunea sa a fost completata cu un strop de invidie si unul de mandrie, care sa-l faca sa-si doreasca sa fie Dumnezeu. Acestui proroc al raului D-zeu i-a daruit onoarea de ai fi rival. Oricum asta la ceva timp dupa ce a fost creat. Ingerii l-au ajutat pe D-zeu sa creeze o lume perfecta pentru cea mai desavarsita creatie a sa, insa lipsea ceva. Intr-o zi, Dumnezeu isi admira creatia din departare. Erau perfecti, nici cel mai mic defect, iubeau natura, se ingrijau de ea, de ceilalati ingeri, distras privii in jur, in acel moment de inspiratie, un lup flamand urmarea un iepure speriat. In ciuda scenei sangeroase, intelese ca nu exista varietate intre ingerii sai, si ca nu existau opusuri. Acum stia ce sa faca, zambi multumit , iar pentru o clipa se intreba daca nu mai exista un alt D-zeu care-l priveste de undeva. Un concurs prin care va echilibra balanta dintre bine si rau. El devenea un judecator impartial, care va decide soarta tuturora.” Ingerii mei va veti lupta intre voi, cei care vor castiga vor ramane in viata, restul vor pieri”, anuntul crea intantaneu panica, insa disparu, nu inainte de a spune, upta dintre voi incepe acum. In felul acesta cei care vor fi dispusi sa lupte, sa atace pentru prima oara, deveneau demoni, iar cei care se multumeau doar sa se apere fara insa a ataca ramaneau ingeri.
- Ingenioasa miscare, dar nu e putin cam de prost gust? Intreba putin scarbita de gandul ca Dumnezeu ar fi cu adevarat asa cum e descris in poveste.
- A facut ceea ce era nevoie. Ai sa vezi ca a avut dreptate.

To be continued..
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

PurpleButterfly
post Jun 11 2008, 11:28 PM
Post #8


Advanced Member
***

Group: Members+
Posts: 109
Joined: 8-June 08
Member No.: 6.980
Points: 128
Gender:



Astept si continuarea si succes la bac. Bafta! :rolleyes:
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

me_the_angel
post Jun 23 2008, 12:58 PM
Post #9


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 72
Joined: 2-June 08
From: Mangalia
Member No.: 6.938
Points: 144
Gender:



- .. dupa cum spuneam ingerii au fost cuprinsi de teama, cativa dintre ei dintre ei au inceput lupta, fara sa le dea ragaz celorlalti. Acestia au fost primi care au observat ca distrugand un inger capatau mai multa putere, asa ca nu s-au multumit sa omoare doar unul ci mai multi. Unii ingeri se lasau atacati si distrusi, deoarece nu voiau sa faca rau. Ceilalti luptau cu atacatorii, incercand din rasputeri sa-i protejeze si pe cei slabi. Pe masura ce ingerii deveniti asasini ucideau , isi pierdeau frumusetea si stralucirea, aripile lor deveneau treptat negre, pana in puctul in care ochii lor deveneau sensibili la lumina pe care ingerii, ramasi buni o emanau. Incetul cu incetul ingerii acestia care cautau puterea omorandu-i pe cei slabi s-au transformat in ceea ce noi numim astazi demoni. Unul dintre ei omora in stanga si-n dreapta fara sa tina cont daca sunt de-ai lui, sau “dusmani”, numele sau era Lucifer. Chiar si cu aripile sale devenite intunecate, cu cele 2 coarne care i-au crescut in crestetul capului, chiar si cu hainele, mainile si sabia patate de crimele comise, isi pastrase o stralucire, el nu ucidea de placere, pentru el actul de a ucide devenise o modalitate de a se simti ca un Dumnezeu, pentru el era dreptate, reusise sa-i manipuleze pe ceilalti demoni si sa-i faca sa ucida pentru ei. Toti ingerii buni au fost incercuiti, iar atunci cand masacrul era pe cale sa inceapa, Dumnezeu a intervenit: “ Am hotarat sa opresc sirul crimelor, voi ingeri rai care i-ati atacat pe cei fara de aparare veti fi izgoniti din Rai si trimisi in adancul Pamantului, ceilalti vor ramane in Rai. Aici e locul celor buni si drepti, demoni plecati!”, spunand acestea demonii au cazut din Rai. Atunci Dumnezeu a hotarat sa culmineze propria lui munca prin crearea omului.
Cand a fost creat Omul, Dumnezeu a hotarat ca acesta sa fie stapan peste pamant, un loc care simboliza exact ierarhia fiintelor create de El: Iad, Pamant si Rai ; demoni, oameni si ingeri. Si acesta a fost supus unui test, stii prea bine povestea fructului din copacul cunoasterii, de fapt Dumnezeu i-a dat omului prin acel test posibilitatea de a alege, liberul arbitru.
-Plictisitoare poveste , nu mai am rabdare, vreau sa dorm!
- Mai acorda-mi cateva minute, apoi poti face ce doresti! Demonii in cautarea lor de putere au inceput sa hartuiasca ingerii, iar asta a fost inceputul razboiului, in care oamenii au picat la mijloc. In tot haosul asta in care demonii urmareau si ucideau ingerii pazitori ai oamenilor, unul dintre ingerii de seama ai Raiului a hotarat ca trebuie sa lupte impotriva demonilor chiar daca asta l-ar transforma si pe el in unul. Numele sau era Miyka`el.. Pe scurt a ajuns a luptat a invins, s-a indragostit de un om, iar asta i-a adus pieirea.
- S-a indragostit?

Bill stia ca asta o sa o faca atenta pe fata. Ii privea ochii limpezi si mari cu regret, vedea prin ei suferinta pe care Ani o ascundea in suflet, stia mai multe despre povestea asta decat ea insasi, dar iubirea pe care o simtea fata de ea il impiedica mereu sa clarifice situatia.Poate ca din cauza asta s-a hotarat ca in seara aceea sa-i spuna. Pana la urma nu avea nimic de pierdut, el era o fantoma, iar ea un om in carne si oase. Stia ca nu are nici o sansa , si ca zarurile au fost aruncate cu mult timp in urma, asa ca isi dorea sa o vad fericita. Durerea ei il macina atat de tare incat reusisa sa treaca peste gelozie si peste faptul ca o va pierde definitiv. Isi lua timp ca sa-si caute cuvintele potrivite, voia sa inteleaga din prima , pentru ca nu ar fi avut puterea necesara ca sa ii explice iara. Trase aer in piept si incepu..



Era noapte si o ceata groasa care inebunea simturile oricarui calator care s-ar fi aventurat afara din casa.. O umbra parea sa se furiseze in Padurea Interzisa, facandu-si loc printre copacii inspaimantatori. Pe masura ce umbra avansa catre inima padurii,copacii se indesau, iar spiritele lor isi faceau aparitia tot mai des in incercarea de a convinge intrusul sa se intoarca. Nu aveau nici o putere in fata vointei acestei umbre, nu putea sa se lase batuta, stia ca va reusi sa treaca peste asta, doar o facea pentru el.


***

Rana de la picior il chinuia teribil. A fost o adevarata provocare sa ajunga la adapost de unul singur, dar reusise. Se gandea la lupta de mai devreme si era surprins de propria lui putere. Nu intelegea cum a reusit sa se miste asa, si chiar sa zboare, nu putea pricepe de unde venisera aripile acelea si nici unde au disparut.. Important era ca ramasese in viata , desi parea ca monstrul ala o sa-l omoare. Durerea se intetea se ridica cu greu si se indrepta catre singurul dulap din camera “poate aici o sa gasesc ceva pentru rana asta”, abia acum observa camera sarac mobilata. Erau tot felul de simboluri desenate pe pereti, “ daca ma gandesc mai bine seamana cu camera lui Zenais”. Acesta era un shaman pe care il cunoscuse intr-o calatorie. Traia intr-o padure si folosea o singura camaruta. Oamenii se temeau de puterile lui, dar in schimb il respectau pentru faptul le-a daruit o recolta bogata si ploi imbelsugate, iar satul se transformase incet intr-o localitate prospera, chiar daca izolata. Zenais nu cerea mult de la sateni, doar respectul fata de padure. Cei care distrugeau padurea erau aspru pedepsiti, si izgoniti din sat. In ciuda puterilor imense pe care nu se sfia sa le foloseasca, acest Zenais era inca un copil, cu parul roscat si cu un zambet strengar pe buze. Privirea il trada in fata celorlalti, avea privirea aceea a omului trecu prin incercari grele, al omului matur si intelept. Desigur intre privire si zambet era o discordanta mare, dar amuzanta, parea un bunic care acopera cu zambetul pe buze nazbatiile nepotilor.. Opri sirul amintirilor si hotara sa studieze camera cu atentie, incercand sa cauze deosebiri intre camera in care se afla si cea in care se aflase cu 7 ani in urma .: “Totul e identic..”
-Sapte e o cira magica nu crezi?vocea care rasuna ca un ecou ii spulbera orice indoiala...



User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Crystall
post Jun 23 2008, 07:33 PM
Post #10


hikari no tenshi
**********

Group: Members+
Posts: 1.079
Joined: 4-June 06
From: Buc.
Member No.: 2.623
Points: 2.797
Gender:



ooo! si mai multa ambiguitate. i like that. dar ai grija, nu prea exista continuitate intre paragrafe. pe moment apreciez lucrul asta, da un farmec aparte povestii, insa e posibil sa pierzi intelegerea cititorului si sa creezi confuzie.

bafta la bac! azi a fost inceputul... teribil :lol:

si astept continuarea! :rolleyes:
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

me_the_angel
post Jun 23 2008, 08:46 PM
Post #11


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 72
Joined: 2-June 08
From: Mangalia
Member No.: 6.938
Points: 144
Gender:



Rana il durea din ce in ce mai tare, dar prezenta lui Zenais , , intrebarile nu-i dadeau pace faceau durerea sa amorteasca, intr-un sfarsit se hotara sa intrerupa tacerea de mormant care crea o prapastie intre cei 2:
- Credeam ca ai murit Zenais? Tu esti in spatele afacerii? Te credeam altfel.. se simtea in glasul lui dezgustul fata de vechiul lui prieten..
- Cred ca confuzi lucrurile, stii aripile care te-au ajutat sa scapi? Stii casa mea care a devenit adapostul tau? Dupa cum observ tot la feld e neincrezator ai ramas. E un lucru bun prietene, asa riscul de a fi tradat si omorat se reduce, zambetul lui strengar se transformase intr-un ras isteric, curmat apoi de o tacere brusca. Lasand glumele proaste deoparte, cred ca nu stii in ce te-ai bagat, afacerile astea sunt periculoase. Ai avut noroc ca oasele mi-au aratat viitorul tau in urma cu 7 ani, altfel erai mort, vocea sa era la fel de grava ca a unui parinte care-si cearta copilul neascultator.. Stii ca se vor intoarce dupa..
- Cine sunt ei? barbatul izbucni furios. Ce vor de la mine? Spune-mi am nevoie sa stiu..
- Sunt demoni, nu vor nimic de la tine. Vor doar sa te omoare! Glasul sau se asemana cu cel a unui profet care urmeaza sa prezica sfarsitul lumii..


Era frig , insa deja nu mai simtea cum carnea ii este strapunsa de vantul rece.. Gandurile ei ajunsesera deja la casa pe care o vazuse in vis. Trebuia sa-l ajute, fiindca totul se intamplase din vina ei, ca de obicei e punctul slab al celorlalti, insa acuma trebuia sa fie puternica pentru el si sa nu-l lase sa moara. Fata care strabatea Padurea Interzisa, fusese iubita lui Miyka`el, inainte ca acesta sa dispara in urma cu 7 ani, de atunci nu a mai auzit nimic despre el, asta pana in momentul in care a avut o viziune care ii arata pericolul care il asteapta si locul unde se afla. Continuase sa-l iubeasca in taina in cei 7 ani care au trecut, de aceea a hotarat sa-l salveze cu orice pret. Ajunse in inima padurii, frunzele pareau a vorbi despre povestea facerii lumii, si despre un inger stralucitor care a cazut din cer pe pamant ca sa-i salveze pe oameni si pe ingeri deoportiva.. Trecu mai departe catre casa care parea sa fie inconjurata de o aura albastra, ignorand povestea pe care o stia pe dinafara. Inainte sa apuce sa bata la usa, aceasta se deschise lasand o persoana cu un zambet larg si strengar sa se iveasca.
- Tu trebuie sa fii Samara. Se pare ca nu am fost inselat chiar esti minunata.
Fata se pierdu-se cu totul in fata strainului, toata puterea si increderea care au ajutat-o treaca prin padure se topira in fata zambetului acelui tip. Strabatu cu privirea camera iar intr-un colt il zari pe Miyka`el, care parea sa nu o recunoasca. “Exact ca in viziune, nu-si aminteste nimic” .
- Ai mare dreptate, nu-si aminteste nimic despre tine. Cand l-am intalnit acum 7 ani bolborosea despre faptul ca ar fi pierdut ceva important, insa niciodata nu mi-a spus despre ce e vorba, asa ca am banuit ca nici el nu stia. O sa iti explic ce s-a intamplat dupa ce ne ocupam de el. Ai adus planta?
- Da, spuse aratand o floare pe care o ascundea intre palmele care sangerau.

Zenais lua floarea zambind aprobator. Floarea alba nu ar fi folosit la nimic daca nu era patata de sangele fetei. Puse toate petalele pe rana lui Miyka`el , si incepu sa sopteasca o incantatie, dupa ce termina sangele fetei fu absorbit in rana care se inchise lasand o cicatrice sub forma unui trandafir alb. Rasufla usurat:
- Chiar la timp! Acuma fi fara grija, totul va fi bine, poti sa te odihnesti. Cat despre explicatiile pe care am sa ti le dau, nu am uitat, dar nu e momentul. te rog sa nu te opui.
Samara privi catre Miyka`el, acum ca el era bine, nu se mai grabea, intr-un fel ii era teama de ce ar putea auzi si de aceea prefera sa intarzie momentul confesiunii.
- Deocamdata o sa ma multumesc sa-l veghez pe Myka. Despre restul o sa mai vorbim.
Spunand asta se retrase langa baiatul care dormea profund. Asteptase atata timp clipa in care va putea sa-l atinga si sa-l priveasca incat acum lupta impotriva dorintei sale de al atinge, ii era frica sa nu se treazeasca si sa-si dea seama ca e un vis. Oboseala o invinse si adormi intr-un final alaturi de cel pe care-l veghea.


Crystall sunt constienta de faptul ca sunt multe idei lasate neterminate, dar toate raspunsurile vor fi date la momentul potrivit. Multumesc pentru coment si sper sa-ti placa si continuarea, se pare ca azi am avut mai mult timp ca sa copiez de pe caiet.. :D
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

PurpleButterfly
post Jun 24 2008, 11:55 PM
Post #12


Advanced Member
***

Group: Members+
Posts: 109
Joined: 8-June 08
Member No.: 6.980
Points: 128
Gender:



Imi place cum povestesti. Esti originala si ficul tau mi-a trezit interesul. E foarte cute povestea.
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

me_the_angel
post Jun 25 2008, 06:51 PM
Post #13


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 72
Joined: 2-June 08
From: Mangalia
Member No.: 6.938
Points: 144
Gender:



Soarele rasari vesel deasupra copacilor care pareau acum prietenosi. Dimineata aducea cu ea un aer de bun augur, de aceea padurea era plina de viata. Infernul de seara trecuta se transformase intr-o balada a naturii: pasarile ciripind la unison cu fosnitul frunzelor, cu zumzaitul albinelor, si cateva note grave atinse de nemultumirea unui urs care-si cauta hrana. Undeva in mijlocul padurii se afla casuta in care o fata se trezea alaturi de un iubit care nu o cunostea. Somnul nu o linistise, avea mii de indoieli, iar cel care parea sa aiba raspunsurile nu se afla nicaieri in apropiere. Langa ea Miyka`el dormea linistit, a carui rana se vindecase complet. Fata ofta privind corpul care se afla langa ea. Ii parea rupt dintr-o alta lume, diferita de a ei. Cum putea sa iubeasca un om despre care nu stia nimic, in afara de faptul ca s-a sacrificat pentru ea. Amintirile care pareau uitate, incepura sa-i invadeze mintea din locul unde erau bine ascunse.

***

...O happy daaaaayyy!!! Cea mai superba zi din viata mea. Da jurnalule exagerez, insa doar putin, e primavara si e anotimpul tuturor posibilitatilor, ieri o batrana m-a oprit pe strada si mi-a spus ca iubirea sta la panda , e adevarat ca am dubii, dar m-a inveselit zambetul ei inocent. Acuma eu stau la panda pana voi gasi “alesul” credeam ca am terminat cu romantismul dupa ce s-a intamplat cu Cipri , dar se pare ca “the one” are o rezonanta mult pre aimbietoare ca sa pot sta departe.. Baietii astia nu poti trai cu ei, dar nici fara ei.. Clisee,clisee.. Nici ei nu pot fara noi , iar asta ma face fericita.. Lasand prostiile deoparte sa trecem la lucruri serioase.. Dupa cum spuneam vremea e minunata iar asta inseamna un singur lucru ies la o plimbare cu barca pe lac cu nimeni altul decat Mika.. Ca veni vorba de iubire, un baiat nota + infinit :D.. Sunt asa linistita alaturi de el. Desi e distant , emana blandete si liniste.. E mereu serios dar simplitatea si inocenta lui ma fac sa rad de cele mai multe ori.. Ma rog suna telefonul, mai vorbim..

-Sun din partea lui Miyka’el. Voia sa-ti transmita ca vrea sa va intalniti in parcul de langa lac, la ora 8:00.
Vocea era necunoscuta si impersonala.Telefonul ciudat parea a prevesti ceva rau, insa Samara nu avea idee de ceea ce ii pregateste destinul.
- Ehh si Mika asta ma enerveaza de ce asa tarziu? In fine o sa fiu acolo! Altceva?!
.. insa telefonul ii fu inchis in nas..
“Nu credeam ca Mika ar umbla cu persoane atat de necioplite.. O sa ma iau de viata lui cand il vad!”. Ca orice fata care se respecta Samara incepu pregatirile cu 3 ore mai devreme: o un dus revigorant, putina crema,fard, parul aranjat si gata! Iesi pe usa in timp ce canta in gand “ je t`aime, je t`aime comme un fou, comme un soldat, comme un star de cinema/ je t`aime, je t`aime comme un loup comme un roi, comme un homme que je ne suis pas/ tu vois je t`aime comme ca..” ,o pisica neagra ii trecu calea. Semn rau ar fi spus in trecut, sau poate intr-o alta zi, insa acum era atat de fericire incat nu credea ca se poate intampla ceva rau, merse mai departe ignorand miorlaitul pisicii care aducea cu bocetele de la inmormantari. Aerul era greu, aproape irespirabil, semnele pe care ea le ignora, erau singurele ei sanse de a se impotrivi unui destin ce avea sa-i aduca numai nenorocire...

“Si asa a inceput totul!” vocea care ii intrerupse gandurile era cea a lui Zenais. Inima fetei incepu sa bata tot mai tare, el se intorsese..
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

PurpleButterfly
post Jun 25 2008, 10:21 PM
Post #14


Advanced Member
***

Group: Members+
Posts: 109
Joined: 8-June 08
Member No.: 6.980
Points: 128
Gender:



O_O... Abia stept continuarea.
Sunt foarte curioasa sa vad ce se mai intampla.
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

me_the_angel
post Oct 26 2008, 11:36 PM
Post #15


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 72
Joined: 2-June 08
From: Mangalia
Member No.: 6.938
Points: 144
Gender:



Sefu` cred ca demonii aia fara clasa iara planuiesc sa te detroneze. Vorbele veneau din gura unui drac cu nasul carn. Numele aratarii de numai 50 de cm era Nero. Acesta era mana dreapta a lui Lucifer. Cel care conduce treburile murdare,in timp ce acesta canta la pian sau compune poezii.

-Numai sa incerce! spuse Luc izbucnind intr-un ras isteric. Chiar crezi ca demonii astia care la origine au fost oameni au sanse impotriva mea?! Lasa-i numai sa vina!!

-Ar putea iesi interesant, ei cu furci si cu cazane, iar tu ripostand cu poezii, vocea provenea din coltul cel mai intunecat al castelului din granit. Fiica diavolului, cea mai temuta aratare din tot infernul zambea. Fata ei parea schimonosita ca si cum zambetul acela iar fi provocat dureri insuportabile, pana si Lucifer simti un fior rece in sira spinarii..

In ciuda rautatii sale adanc impregnate pe chip, fata era covarsitor de frumoasa. Mama sa fusese o pamanteanca pe care Lucifer a furat-o punandu-i la dispozitie intregul infern.

-Cred ca pana si mama ar rade daca ar vedea cat te-ai inmuiat. Oricare te-ar vedea ar spune ca vrei sa o urmezi in Rai,spuse razand ironic.

Batranul demon nu raspunse provocarii, se multumi sa intoarca spatele si sa se urce pe tronul sau inalt pentru ai arata ca inca e la conducere. Intunericul din jurul lui palea pe zii ce trece. De aceea tot timpul apareau mici rascoale, supusilor lui le era frica ca “rautatea suprema” se transforma in ceea ce a fost la origine: un inger.

Si in infern trec anii, iar pacat cu pacat se aduna pana cand cel care a purtat povara pacatelor tuturor locuitorilor lumii subterane, dobandeste intelepciunea si odata cu ea asumarea raspunderii, ceea ce inseamna ca il asteapta o eternitate de infruntare a regretelor miilor de suflete pe care in mod marsav le-a atras catre suferinta vesnica. Singuratatea e dureroasa , iar iadul este locul in cae miliardele de suflete sunt condamnate sa nu poata avea legaturi. De aceea demonii sunt intr-o cautare continua. Singurele lor relatii sunt cele cu oamenii pe care-i persecuta.

Lucifer ajunsese un batran bantuit de regrete, care isi dorea linistea si pacea eterna la care renuntase cu mult timp in urma. In ochii celorlalti demoni devenise veriga slaba a unui imperiu in expansiune. Ce faci cu verigile slabe, le indepartezi, iar apoi le inlocuiesti. Persefia, fiica sa parea a fi succesorul potrivit.

De aceea din cand in cand cate un grup de demoni se rascoleau impotriva celui care i-a transformat in ceea ce sunt. Probabil ca daca Lucifer nu ar fi preluat initiativa de a-si omori semenii la inceputul inceputurilor, atunci nici un alt inger nu ar fi facut-o, iar lucrurile ar fi fost foarte diferite, incepand cu faptul ca nu ar mai fi existat oamenii. Acum la batranete Lucifer realiza asta si odata cu el armata lui de demoni care nutreau resentimente impotriva celui care a dovedit ca pana si un inger poate fi slab. II parea rau pentru fiica sa.

Fiica diavolului era rautatea intruchipata, iar acesta maliozitate a ei devenea cu atat mai dureroasa cu cat frumusetea ei nu putea fi masurata in cuvinte. Inspira celor din jur teama, admiratie, dorinta, iubire obsedanta si era costienta de efectul pe care il avea asupra demonilor si oamenilor deopotriva, iar asta o facea cu atat mai periculoasa. Nascuta in iad si crescuta de tatal ei tot acolo , asta dupa ce mama ei a murit la nastere, i-a provocat o ura nelimitata pentru tot ceea ce o inconjura si mai ales pentru cei fericiti.

Veni ziua in care fiica sa implini varsta de 230 de ani, ceea ce o facea majora. In momentul in care devin majori demonii pot trece catre lumea oamenilor fizic. Persefia se hotara sa paraseasca Infernul.

-Voi pleca la miezul noptii, stii ca nu ma poti opri, asa ca te sfatuiesc sa nu incerci!

-Bine, fiica mea, nu voiam sa te opresc, dimpotriva e lucrul cel mai bun pe care-l poti face pentru tine, batranul si-ar fi dorit sa o imbratiseze, dar stia ca ar fi imbratisat un bloc de piatra, se multumi sa zambeasca trist.

“Ai grija de tine tata,nu-i lasa sa te doboare, nu pana ma intorc sa te apar” gandi Persefia.

Apoi spuse cu voce tare:

-De cand e maliozitatea ta atat de sentimentalist? Zambi rautacios si se retrase in camera sa.

Cand vechiul ceas de pe hol anunta miezul noptii Persefia chema poarta. In fata ei un tanar pe jumatate om , pe jumatate inger se prezenta drept pazitorul portii. Era prima oara cand vedea un inger, nu cunoscuse niciodata unul, de aceea frumusetea, stralucirea si caldura pe care tanarul le radia ii erau straine. Pentru prima oara in intreaga ei viata era impresionata. Fara sa realizeze inima ei fusese cuprinsa de caldura pe care tanarul o emitea. Baiatul era dezorientat, nu vazuse in viata lui o faptura atat de frumoasa, atat de perfecta, parul negru lung ce cadea in valuri pe spatele lung pe jumatate acoperit de o rochie visinie, ochii ei mari albastri care ii aminteau de marea, atat de draga lui, stateau ascunsi de genele negre si lungi.Fata alba si buzele trandafirii completau tabloul. Nici unul nu indraznea sa vorbeasca. Tacerea ar fi continuat mult daca ceasul nu ar fi batut a doua oara miezul noptii.

-In lumea oamenilor acum! striga Persefia, incercand sa alunge clipele de tacere care i-au adormit simturile de demon.
-Numai acolo pot sa te duc - raspunse cald ingerul

-Urmeaza-ma! , in timp ce rasuci cheia aurita in broasca portii.


(a trecut ceva timp de cand nu am mai postat, imi cer scuze, printre altele abia azi am reusit sa-mi amintesc parola. Lasand asta la o parte, sper sa aveti rabdarea de a urmari povestea mai departe si mai ales sper sa va placa)
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

me_the_angel
post Dec 4 2008, 11:31 AM
Post #16


Incepator
**

Group: Members+
Posts: 72
Joined: 2-June 08
From: Mangalia
Member No.: 6.938
Points: 144
Gender:



Portalul ii trecu pe cei doi calatori in lumea oamenilor intr-o clipa. Pentru o clipa Persefia fu orbita de stralucirea soarelui.
-Bine ai venit in lumea oamenilor!spuse zambind Myka`el, caci acesta era numele ingerului.

Persefia nu raspunse, poate din cauza ca nu auzea decat un mormait undeva departe, fiind acaparata complet de peisaj. Se aflau in cel mai inalt turn al unui castel vechi. Trecerea timpului a lasat turnul fara acoperis, iar din peretii odata inalti acuma nu mai era decat o urma, insa tocmai asta permitea intrusilor sa fie furati de imaginea coplesitoare in care personajul principal devenise Orasul Interzis , ramas acum in ruina, inghitit de padurea tropicala, stand martor al evolutiei si nestatorniciei umane.

-Asta e si locul meu preferat. Aici nu mai sunt oameni. Au fost odata. Cand a fost izgonit din Rai, omul si-a facut construit prima locuinta aici, in mijlocul acestui mic Eden, mai tarziu oamenii au construit cetati si orase marete, dar nu au uitat locul de unde a plecat de aceea a construit cea mai frumoasa si bogata cetate, inchinata zeilor in care decat marii preoti ai oamenilor puteau patrunde.
Insa timpul si razboaiele au sters urmele care aminteau si duceau catre orasul interzis, iar acum acesta zace in paragina , pastrand dorului unui om care sa-l binecuvanteze cu o vizita si sa-i tina de urat. De aceea te-am adus aici, pentru ca orasul acesta plangea pana in momentul in care ai venit aici. Orasul imi spune ca in ciuda faptului ca esti pe jumatate demon, nu esti chiar atat de rea precum te straduiesti sa pari. Ti-a fost greu, nu?

Nimeni nu indraznise niciodata sa-i vorbeasca astfel, nimeni nu a fost in stare sa o "citeasca" atat de bine, pe de o parte era revoltata de comportamentul pe care il manifesta necunoscutul, insa era mult prea impresionata de el pentru a putea reactiona.
- Ai o parere mult prea buna despre tine, se multumi sa raspunda Persefia, zambind. Du-ma intr-un oras locuit.

Myka`el invarti cheia din nou, iar cei doi s-au regasit in mijlocul agitatiei newyorkeze. Zgomotul masinilor imbinat cu ciocaniturile constructorilor si injuraturile oamenilor deranjati de infernul sonor
era opusul linistii pe care jungla tropicala o oferea intrusilor. Persefia admira energia pe care orasul care nu doarme niciodata o deborda.
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Reply to this topicTopic OptionsStart new topic
2 User(s) are reading this topic (2 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
 

Anime in Romania
Muza-chan.net
Anime-Club Circle
Diclonius Subs


Termeni si conditii de utilizare
Hosting provided by Forbin

Lo-Fi Version Time is now: 29th March 2024 - 07:32 AM
| Home | Help | Search | Members | Calendar |