Outline · [ Standard ] · Linear+ Byousoku 5cm

[intellect]

Dar n-am comis nici un spoiler, ai să te convingi după ce vezi filmul. :)

[Crystall]

exact exact. nu se intampla nimic in final. :) scenele alea inlantuite sunt dramatice. no spoiler. :D

[Vebby]

dabãl iu tii ef , mait? O_o Cam asta e reactia mea la sfaristul animeului... but no spoiler :D
Asa, ca impresie dupa ce am vazut tot filmul, nu ma declar fan. Probabil ca nici moodul in care sunt nu a ajutat prea mult, dar multe chestii acolo sunt absurde, prostesti... baka. Ma intreb oare ce a vrut in final sa arate autorul cu asta..

[KenyaSong]

Putin haotic, dupa parerea mea. Ma bucur ca l-am urmarit in romana (Multumesc!) pentru ca am fost doar un pic mai departe de neintelegerea completa. Nu am inteles, asadar, mare lucru din el. Nici macar personajele nu prea stiam cine sunt.
Per total, a fost ceva bun: senzatia creata merita pastrata o ora si ceva, asa ca nu l-am oprit.

Imaginea m-a impresionat. Era de "WOW!". Partea a doua (parca), cea cu cosmonautul, a dat-o putin in SF-uri cu cerul acela :D.

Stiu ca m-au ametit foarte tare orasele prin care trecea. Necunoscand geografia Japoniei, numele oraselor pareau aceleasi... Ma gandeam uneori, "ba, n-a mai trecut o data pe aici?".

Filmul e neinchegat (...?): 7/10 (10/10 pentru imagine insa :P)

[intellect]

Nu mi s-a părut neînchegat, nici absurd. Dimpotrivă:

Povesteea e ca un opt: Akari şi Tohno se despart la începutul filmului pe linia de tren, apoi se îndepărtează unul de altul, se întâlnesc din nou într-o gară, se despart din nou, apoi se reîntâlnesc la aceeaşi trecere de tren.
Diferenţa între ei este că, în timp ce Tohno nu încetează să se gândească la Akari, ea îl uită, reamintindu-şi de el abia când descoperă scrisoarea printre hârtiile vechi.

Finalul e deschis. Nu mi-am dat seama dacă Tohno a recunoscut-o, sau pur şi simplu şi-a zis "ajunge cu visele" şi a decis să-şi continue viaţa fără ea.

[anaxor]

Tohno a recunoscut-o cu siguranta. Chiar la inceputul ultimei parti spune ceva de genul "nu stiu daca si ea si-a dat seama" (ma voi uita la fragment, ca sa fiu sigura). Dar a decis sa treaca mai departe in momentul in care a realizat ca ea l-a uitat. Si acest moment a fost tot atunci, la trecerea de cale ferata, cand ea nu a mai asteptat trecerea trenului pentru a-i vorbi.
Pe de o parte mi-a parut bine ca a hotarat sa lase in urma trecutul... prea era ancorat in amintiri si nu se putea bucura de prezent.

Later edit

de fapt spune "cand ma gandesc la acea zi, cred ca nici ea n-a putut sa o uite"

[Wander]

Grafica este superba. Asta este primul lucru remarcat la prima vedere. Pun intended :P

La un moment dat iti da impresia ca te uiti la Beyond the Clouds (ceea ce nu este complet gresit, daca schimbi personajele) dar imi place ca au optat pentru un altfel de final.

Povestea pare dezorganizata dar nu este.

Viata lui Tohno se invarte in jurul lui Akari. Oriunde ajunge, orice face, in mintea lui este doar Akari. De aceea Tohno nu este in stare sa se bucure de viata si devine o persoana trista.
De cealalta parte, Akari il uita.

Tohno realizeaza ca nu si-a trait viata si deicde ca e timpul sa se opreasca.
Realizarea vine in urma mesajului primit de Akane,dupa citirea mesajului isi da seama: i have forged ahead (..) just to touch what i cannot reach. Venise la Tokyo sperand ca o va gasi pe Akari, totul fusese o cautare. Momentul in care si-a dat seama ca viata i s-a dus a fost si momentul in care a renuntat la cautare. Apoi si-a dat demisia si probabil s-a intors in orasul sau.

Scena de final, cand i se pare ca o recunoaste si apoi ea dispare dupa ce trec trenurile, eu cred ca este foarte sugestiva. Interpretarea mea este ca Tohno zambeste pntru ca nu mai conteaza daca intradevar era ea sau nu.... el a renuntat la ea.

[Daianara]

Just seen it and loved it! E foarte emotionant filmul si sa spui ca e plictisitor e la fel cu a spune ca viata e plictisitoare. Filmul e despre prima dragoste, distanta, crestere, maturizare, striving to be your best so you can go back. Iar dupa atatia ani si atata munca iti dai seama ca nu mai ai la ce sa te intorci. :(
Partea cu racheta m-a impresionat. Era exact precum copiii, s-a ridicat intai deasupra strazii, apoi deasupra orasului, a intregii regiunii si apoi a ajuns deasupra intregii lumi, o metafora pentru largirea orizonturilor if you will. Si da, normal ca s-au recunoscut. Intalnirea aia a provocat si rememorarea vietii lor, prezentata in ultimele minute ale filmului. Sentimentul cu care am ramas eu e unul de impacare, nici unul dintre cei doi nu regreta viata lor. Chiar daca Tohno spune ca a ajuns la limita si isi da demisia, cand trece pe langa Akari zambeste. Probabil se gandea la un nou inceput. :)
Do you still think about your first love?
PS: Bucata aia cantata la pian e superba, must get!

[Love-chan]

L-am vazut si m-am indragostit de acest anime. Hm, sincer ma asteptam la un sfarsit mai fantastic, dar daca stau si ma gandesc nu e un sfarsit trist....pana la urma e slice of life :P Povestea nu mi se pare bucatalita sau dezorganizata, pana la urma se prezinta un singur aspect al vietii, si anume iubirea, in perioade diferite ale vietii. Trebuie sa revand anime-ul macar o data...are o atmosfera linistita, m-a facut sa simt ca s-a oprit timpul in loc....plus ca imaginile era absolut superbe si am uitat sa ma mai uit si la subtitrare :lol:

[shuin]

BEST.
ANIME.
EVER.
nuff said

[cipmaster]

Grafica excelenta si detaliata la acest anime...Povestea si muzica super.
Genial pentru genul romance, drama; primele dati cand l-am vazut in toama trecuta am ramas sensibil impresionat...
Imi place foarte mult stilul in care creeaza Makoto Shinkai si apreciez talentul sau. :D

[EcsTasY]

ieri l-am terminat. prima parte am vazut-o saptamana trecuta
m-a impresionat f mult grafica: pur si simplu sugoi

povestea e ok, dar umpic cam incurcata. akari si tohno au fost indragostiti unul de clelalt. cum a continuat e umpic dubios, cel putin pt mine. adica tohno ramane indragostit de ea, si nu stiu neparat daca o cauta, dar o poarta in inima/suflet pana la sfarsitul filmului. desi apar alte personaje feminine interesate de el -colega de scoala cu care mergea impreuna acasa si colega de servici (cred, cea cu ochelari, care l-a sunat cand era in tokyo si ningea)- el nu le baga in seama, cel putin nu in sensul in care isi doresc ele. finalul insa m-a incurcat rau de tot: se intalnesc intamplator pe linia ferata si se recunosc, ambii intorc capul (evident se recunosc si simt ceva), dar el ramane pana trece trenul (faza din finalul filmului...nus daca e neaparat ceea ce s-a intamplat, sau e doar o varianta pe care doreste sa ne-o prezinte regizorul). apoi akari pleaca cu trenul (unde? sa se intalneasca cu el?....deoarece atunci aminteste de ultima scrisoare), dar persoana cu care sta de vorba spune ceva de nunta, iar ea pare sa aiba ceva inel de logodna => ea si-a gasit pe alcineva. de ce totusi la final povestesc ambii acelasi vis? sa fie doar visul lui tohno, pe care akari il stie din scrisoare, sau este si al ei? anyway, este un open ending pana la urma....so, fiecare interpreteaza cum crede....totusi nu stiu cum sa interpretez. asta ma sparge cel mai tare. deoarece amble ipostaze mi se par realizabile si plauzibile: impreuna/separat

afterall one of the best I've seen lately

[Kamen]

Byousoku 5cm tinde sa fie de un realism extrem si deci firul actiunii pare ametitor pentru ca si viata uneori e....ciudata, absurda .

Ce-mi place in primul rand la el e ca povestea iti capteaza atentia cu chestii simple, banale, obisnuite....dar bine alese, astfel incat uneori ramai uimit cat de superficiali suntem in perceperea realitatii de zi cu zi .

[Moonsparkle]

Eu una nu am fost asa de impresionata de grafica, poveste de dragoste sau muzica (btw ce piesa de pian? nici nu am observat-o :lol:).

I was a bit bored to begin with, dar animeul asta m-a plictisit si mai tare. (apropo de plictisitor = slice of life, se potriveste mult mai bine in subforumul de romantic decat aici)

Grafica e frumoasa pana la un anumit punct, apoi mi se pare prea stridenta si prea luminoasa. Eu am mai vazut un pic din The Place Promised in Our Early Days si nu apreciz deloc felul in care Makoto Shinkai nu se poate indeparta de acelasi stil. Adica parca erau acelasi anime, wtf?

In rest, mi se pare un pic cam mult 1h pentru toata povestea asta. Al doilea episod mi s-a parut cam superfluu, nu facea nimic decat sa arate gandurile lui de obsessive-compulsive. Ah, btw, tipu' asta e depresiv! Adica ok, ok, poveste de dragoste din copilarie, dar totusi... ajungi la +20 de ani si esti apatic si dai cu piciorul la tot pentru ca nu esti impreuna cu o fata din copilarie? Si acuma serios... daca era asa de indragostit de ea de ce d-zeu nu i-a mai trimis scrisori si nu a tinut legatura cu ea? When did they even stop writing to each other? Sure, he was busy writing text messages to... nobody.

Dar flash-urile din final mi-au placut. :D Cred ca au aruncat mai multa lumina asupra problemei decat tot restul partii a treia.

Si inca o chestie pe care am apreciat-o foarte mult la anime (de fapt singurul lucru care mi-a placut cu adevarat)... un nivel extraordinar de detalii. Nu am mai vazut niciun anime la care atunci cand ma uit sa zic "heh asta parca ar fi o bucatarie adevarata" sau la care sa observ atatea detalii care te fac de fapt sa realizezi cat de putine lucruri din realitate arata deobicei un anime si cat de superficial is desenate. Mi-a placut si felul in care pica lumina printre ramurile copacilor. :)

Eh, in concluzie, ii dau un 8, nu mai mult.

[EcsTasY]

i see a bit of contradiction in your sayings:

Eu una nu am fost asa de impresionata de grafica

Si inca o chestie pe care am apreciat-o foarte mult la anime (de fapt singurul lucru care mi-a placut cu adevarat)... un nivel extraordinar de detalii. Nu am mai vazut niciun anime la care atunci cand ma uit sa zic "heh asta parca ar fi o bucatarie adevarata" sau la care sa observ atatea detalii care te fac de fapt sa realizezi cat de putine lucruri din realitate arata deobicei un anime si cat de superficial is desenate. Mi-a placut si felul in care pica lumina printre ramurile copacilor. :)

pai asta nu e grafica? .... :rolleyes:

[Moonsparkle]

Nu consider ca multimea detaliilor tine de grafica ca atare, nu era vorba de cat de magnific au fost desenate, ci de faptul ca au fost desenate. Cat despre lumina... eh nah, nu am zis ca urasc grafica, ci doar ca nu is asa de impresionata cum pare sa fie restul lumii. In cadre mici era ok, dar cand o lua cu peisaje pe mine ma dureau ochii.

[Tessa]

@Moonsparkle is alaways against everyone else. Eu am adorat grafica, paisajele si luminile si nu m-au durut ochii de le ele :) .

A iesit tot filmul intre timp si eu nu am mai dat pe aici de ceva ani buni XD.

Warning: spoilers ahead!!!

S-a terminat *snif, snif*. Stiam ca va fi dramatic, dar totusi am sperat la un final mai fericit.... asa de naiv din partea mea. La putine anime-uri mi se intampla sa plang asa de mult.
Mi-as fi dorit ca Takaki sa mearga mai departe, sa-si continue viata, nu sa o tot astepte. Era clar ca relatia lor nu mai avea nici un viitor. A fost o prima iubire, o poveste de dragoste frumoasa care nu trebuie uitata, dar de care nu ar trebui sa accepti cand ti se ofera sansa sa iti continuui viata?
De exemplu Akari a mers mai departe, s-a logodit. El de ce a trebuit sa ramana singur? Sincer chiar m-as fi asteptat la un final ceva gen Paradise Kiss: prima dragoste nu se uita niciodata, dar mai poti avea parte de asa ceva si in viitor.
Melodia din finala nu s-a prea potrivit. Versurile erau frumoase, dar ritmul nu mergea deloc cu starea mea de spirit la momentul respectiv. Parca incerca sa ma oprasca din plans XD.
End of spoilers.

~ Oricum, anime-ul e reusit. A fost o experienta unica pentru mine: grafica, coloana sonora, povestea... toate parca iti dau o liniste sufleteasca. Acest anime chiar m-a impresionat si cu toate ca e incredibil de trist il recomand cu caldura oricui! ^_^

[elpreda]

Pentru un idealist si visator ca mine filmul asta a fost ca acid turnat peste o rana deschisa. Nu am putut sa mai retin nimic despre cum a fost grafica, coloana sonora... Cu fiecare minut care trecea devenea more and more revolting. N-am urat niciodata mai mult realismul ca atunci cand am vazut acest anime.

[Tessa]

I'm sorry to hear it marked you in a bad way. Daca vrei ceva similar, dar cu happy end, incearca Beyond the clouds, our promised place.

[Kassy]

Astazi am revazut si eu filmul pentru ca prima oara nu am fost prea atenta si cred ca tot ce am facut a fost sa admir grafica deoarece am realizat ca nu-mi mai aduc aminte nimic din ce s-a intamplat, cu exceptia primului episod.
Desi nu am plans la final cum ma asteptam, ceva s-a miscat in sufletul meu... finalul a fost muuuult prea trist :(
Nu ma asteptam ca un baiat sa iubeasca atat de mult, sa nu poata sa treaca de prima dragoste... Intr-adevar, avea ceva diferit de restul, avea iubirea aceea pe care o impartea cu toata lumea si in final reusea doar sa se raneasca.
Grafica a fost superba, peisajele au fost spendide. Mi-am imaginat [sau amintit] ca odata si eu am trecut prin astfel de locuri si nu puteam sa ma opresc din a spune cat de frumoasa e viata asa, naturala, pt oricine, pt orice suflet, pt ca prin oricate suferinte ai trece tot nu poti sa ignori partea frumoasa a vietii.
Coloana sonora mi-a placut si ea la nebunie. Eu nu stiu daca melodia din final s-a potrivit sau nu, dar pot sa fiu sigura ca mie mi-a facut placere sa o ascult, si cu toate ca avea ritmul acela mai vesel, parca imi incorseta sufletul :( Mie mi s-a parut totusi trista, iar ultima secventa pur si simplu m-a plesnit peste fata. Noroc ca nu imi mai aminteam cum s-a terminat d eprima data de cand l-am vazut.
Insa nu regret ca s-a terminat asa, poate imi e doar putin ciuda ca el a iubit-o cu toata inima... Pana la urma trebuie sa avem in vedere ca iubirea a luat nastere cand ei aveau doar 13 ani. Nu cred ca poate sa reziste atat de mult in ciuda distantei si a faptului ca vorbeau tot mai rar.
Oricum, filmul a fost superb in opinia mea.