Chat


Coyotee: [23:59] cel mai probabil boti
spyderverr: [02:43] cauta lumea ceva prin post-urile vechi sau doar sta lumea online pe prima pagina? )
spyderverr: [02:42] Total online: 288
spyderverr: [02:42] cica:
dmf: [05:30] blast from the past
MC Hammer:
desu
Silver.C: [21:49] desu
Urfe: [11:59] Ziua buna
MC Hammer:
desu
Ranma-kun: [17:44] Desu
Arhiva

Reclama

Welcome Guest ( Log In | Register )


MaNGAshop.ro

 
Reply to this topicStart new topicStart Poll

Outline · [ Standard ] · Linear+

> Pictand Cu Sange, (yaoi +18, horror, psihologic, mister)


Mitsukai Yoru
post May 15 2009, 10:19 PM
Post #1


Newbie
*

Group: Members
Posts: 2
Joined: 15-May 09
Member No.: 8.623
Points: 7
Gender:



Capitolul 1: Patimi [Partea I]

<<Tic-tac, tic-tac>>, aceste cateva sunete taiau linistea profunda a casei. In cateva colturi se mai zareau umbre ce dansau frenetic prin lumina pala a lunii. Noaptea a zavorat in bratele ei soarele, lasand stelele sa picteze pe mantia de carbune mici pete albe, ce isi scurgeau stralucirea prin geamul mare al camerei. Nimic nu indraznea sa tulbure acele clipe monotone.
Doi ochi se deschid brusc, lasand albastrul lor sa strapunga aerul din ce in e mai sufocant. Respiratia sa se face auzita prin vidul cuprins intre cei patru pereti, lasand sa iasa la iveala o senzatie ciudata de neliniste. Un trup firav se inalta prin intuneric si se indreapta catre linia de lumina ce desparte camera sa de holul de la etaj. Un scartait usor lasa usa sa atinga peretele, iar din intuneric se zareste chipul palid al unui baietel, nu mai mare de zece ani. Priveste inspre camera parintilor sai si se indreapta catre ei. Picioarele sale lasa urme pe gresia rece a holului, ce retrimit fiori pana in cel mai ascuns colt al trupului . Nu se aude nimic, e mult prea liniste pentru o noapte de primavara.

“ Nu e bine, cineva se misca. Ii aud pasii, imi zguduie mintea, mi-e frica. Trebuie sa ajung la ei, trebuie sa le spun ca nu e in regula. De ce imi tremura corpul, de ce nu pot opri frica sa ma controleze, as vrea sa tip, ar trebui sa fac asta, dar nu pot. Trebuie sa merg, nu trebuie sa ma opresc, nici macar sa gandesc, daca nu ajung la timp…vor…â€

Doua impuscaturi se aud din capatul holului si apoi, liniste. O liniste acuta, ce tipa de durere. Ochii baiatului se umezira fara ca el macar sa realizeze acest lucru, iar corpul sau se misca instinctiv catre usa parintilor sai. Acea imagine ce a intalnit-o i-a marcat viata, i-a pecetluit buzele si a redus totul la nimic. Spatele unui barbat decupa lumina geamului. A putut vedea tot, iar razele lunii infiripate cu sangele rosu faceau din cearceaf o panza parca pictata. Mana acelui trup, tinea strans un cutit, ce penetra trupul fara vlaga al unuia dintre parintii sai. Se vedea sangele cum se scurgea pe lama cutitului si cum se imprenta si el prin firele de bumbac ale cearceafului.
O mana il smuci de langa usa si-l trase intr-o incapere de langa dormitor. Baiatul nu se misca, nici macar nu incerca sa opuna rezistenta, inima sa incetase sa bata, iar respiratia i se parea drumul catre pieire. Lacrimi curgeau inconstient pe obrazul sau si taiau rosul perfect al buzelor. Tremura in mod involuntar si gandurile ii erau oprite de frica ce isi scurgea veninul prin trupul sau vlaguit. Palmele-i erau stranse de alte doua maini, ce il inconjurau strangadu-l cu putere de bluza de pijama. Un alt trup langa al sau incerca sa ii alunge suferinta ce se scurgea pe obrajii sai, insa imaginea aceea a fost mult prea socanta pentru a reusi.
- Kanou, sopti baiatul. Kanou, uita-te la mine. Kanou!

“ Aud cum ma striga, dar nu pot raspunde. Vocea mea nu vrea sa iasa, buzele mele nu vor sa se deschida, iar ochii mei nu accepta niciun refuz din partea lacrimilor. Stau ghemuit in bratele celui de care am crescut atat de mult timp, incercand sa ma obisnuiesc cu acel gand. Cum as putea sa fac asta, cum pot macar sa ma gandesc ca eu m-as putea obisnui cu ideea E ceva imposibil, nici macar acest cuvant nu defineste senzatia ce se plimba prin fiecare loc al inimii mele. As vrea sa pot vorbi, as vrea sa nu ma las prada acestui tip de viata, dar inca o data realizez ca sunt neputincios in fata unui astfel de destin. Imi pare rau…
Imi inchid ochii, cu speranta ca urmatoarea zi va fi cea in care le voi povesti parintilor mei cosmarul din aceasta noapte. Nu a fost asa, am reusit sa adorm si atunci cand m-am trezit eram intr-un pat alb inconjurat de diferite aparate ce scoteau un piuit enervant.
Intredeschid ochii, orbit de lumina neounului de deasupra capului meu. Ca o prima imagine ce-mi spala privirea este buchetul de trandafiri din vaza de pe noptiera. Nu sunt acasa, camera asta nu seamana deloc cu acel loc pe care obisnuiam sa-l numesc acasa. Albul persista si nu e nici macar un pic de culoare in intreaga incapere. Realizez mai tarziu ca acela e un spital, si nu unul de persoane ranite, ci unul de dizabilitati. Ce cautam eu acolo, cat timp trecuse de cand parintii mei fusesera ucisi “


Trupul baiatului se ridica incet purtat pana la usa incaperii. Isi strecura capul afara, incercand sa analizeze situatia in care se afla, insa totul era fara scapare. Incerca sa strige pe cineva, dar cuvintele nu vroiau sa-si faca loc printre buze, iar corpul nu il mai asculta. Incepu sa mearga spre una dintre asistentele aflate pe hol, si o trase incet de halatul spitalului, privind-o insistent. Ea facu acelasi gest, insa baiatul putea citi tristetea din ochii fetei, putea vedea prin ochii ei mov adevarul.Tacu, si lasa capul in jos, permitand catorva suvite sa-i acopera culoarea dilatata a ochilor. Din ei curgeau firicele de lacrimi, inconstient, ajungand pe gresie. Baiatul isi duse mana la ochi si le sterse cu rapiditate, incercand sa reziste acelei situatii, insa mintea lui necoapta nu facea decat sa pulseze imaginile de seara trecuta.
Simti cum pleoapele i se inchid usor si se indrepta catre perete, sprijinindu-se cu mana de suprafata galbuie a acestuia. Era gata sa cada si nu stia daca va mai fi in stare sa se ridice vreodata. Simti doua maini cum il sprijina si o calura ciudata i se raspandi prin trup. Isi ridica fata si vazu chipul unui barbat nu mai mare de treizeci de ani. Se oprise din plans si statea sprijinit cu spatele de picioarele barbatului si cu privirea atintita asupra acestuia. Se intoarse dintr-o miscare si il stranse cu putere in brate, plangand. Nu stia ce sa faca, nu era mai mult decat un copil, nu cunostea lumea, insa acea intamplare il va face sa devina ceva ce nu ar fi vrut.
Persoana din fata sa il lua in brate si-l ridica zambindu-i. Ii placea de baiat, in ciuda faptului ca nu avea decat zece ani, ochii sai erau atat de patrunzatori, incat parea a ascunde dupa albastrul acela sters, un vid. Isi trecu mana prin parul negru al baiatului si il lasa jos. Kanou se refugiase in bratele lui si ramase asa, nevrand sa mai plece de langa el.
La cateva luni dupa, in timp ce baiatul iesise afara in parcul spitalului aparu acelasi strain, spunandu-i ca de acum incolo vor locui impreuna.
Asa a trecut fiecare an din viata baiatului, fiecare moment transformandu-l din copilul inocent de odata, intr-un baiat poate prea matur pentru varsta lui. Se retrase in carti, se incuiase in propria minte si incerca sa se indeparteze de tot, ascunzandu-si lacrimile intr-o fata inexpresiva si intr-un zambet dureros.
Trecusera sase ani de atunci, sase ani in care trecutul se desira asemeni unui petic si ramase imprastiat in fiecare secunda din viata sa. Era prima zi de liceu a baiatului si inceputul unei noi vieti.
- Kanou, se auzi o voce groasa, esti gata
Din baia unei case iesi un baiat inalt, slabut si foarte palid. Isi aranja cravata cu multa iscusinta si poza in fata oglinzii. Un albastru ciudat, aprins si foarte scanteietor pata suprafata alba a ochilor. Pielea sa era asemeni flirolor de mar si in contrast cu parul negru, il transforma parca in ceva mult prea diferit. Cateva suvite ii acopereau sprancenele subtiri, revarsandu-se peste chipul sau. Purta o camasa crem, acoperita de un sacou negru si o pereche de pantaloni de aceeasi culoare; o tinuta sobra, cu ajutorul careia incerca sa-si creeze o masca a propriei pesonalitati.
Pasi increzator catre usa si se opri in fata barbatului, zambindu-i.
- Nu trebuie sa te prefaci in fata mea, stai cu mine de sase ani, sti bine ca nu ma poti pacali cu aceasta fata a ta. De fiecare data cand suferi sau te deranjeaza ceva zambesti, iar atunci cand iti pasa cu adevarat aplici masca aia plina de indiferenta. Crezi ca te vei descurca asa?
- Cu cine crezi ca vorbesti? raspunse baiatul scurt, pe un ton rece. Am intrat cu cele mai bune note, sunt primul in orice tip de competitie si niciodata nu am dat gres.
- Si poate asta te va face sa gresesti. Crezi ca esti perfect, ca le sti pe toate si ca esti cel mai bun. Te inseli. Intotdeauna va fi cineva mai bun ca tine si sti bine asta, tot ce faci e sa te ascunzi de lume, sa te marginalizezi si sa nu accepti nimic in viata ta. O sa-ti para rau mai tarziu, cand o sa afli cum e cu adevarat viata. Degeaba a fost tatal tau un geniu, tu nu vei fi niciodata asta. Sunteti diferiti.
Baiatul tacu si zambi sarcastic, refuzand parca sa-l priveasca pe celalalt. Se incalta incet si-si lua geanta, privind o data in urma si inchizand usa.
Mergea pe drum privind florile de cires ce plateau prin aer si i se asterneau moarte la picioare. Intotdeauna ii placusera ciresii, i se pareau atat de puternici, si atat de frumosi incat nu incetase niciodata sa ii priveasca. Se opri in fata unuia si isi ridica fata spre cer, asteptand ceva.
Vantul ii facea hainele sa fluture si firele de par se ciocneau violent de chip, rasfrangandu-se apoi peste gulerul camasii. Se auzeau copacii cum gem si un vartej de petale il incojura asemeni unei furtuni. Inchise ochii si se intoarse, ramanand insa cu privirea atintita asupra copacului.
Fara sa vrea se lovi de un baiat. Isi ridica imediat ochii si ramase captivat de privirea celuilalt. Avea ochii caprui si … calzi. Simti cum ia foc imediat ce strainul se uita mai atent la el, era un sentiment atat de ciudat, incat se sperie. Kanou se retrase doi pasi mai in spate, lipindu-se de trunchiul pomului. Isi infipse unghiile in lemnul tare pana cand degetele incepura sa-i sangereze. Nu simtea durerea, insa mintea incepu sa-i pulseze imagini sfasietoare ce-l facura sa-si stranga cu putere sacoul pana ce se imprimara pe el mici pete de sange.
- Hey, esti bine? Scuze, nu am vrut sa te lovesc, chiar nu am facut-o intentionat! spuse strainul indreptandu-se catre baiat si apucandu-l de mana.
- Nu ma atinge, tipa Kanou dandu-i peste mana si fugind.

“Ce a fost asta, cine e? Cine e el?â€

Kanou isi pusese intrebarea asta pana cand ajunse la liceu. Ii era frica de ochii celuilalt, ii era frica de cine ar putea fi, avea un sentiment ciudat, si de fiecare data cand facea asta se intampla ceva.
Intra pe poarta liceului si isi facu loc grabit printre elevi, alergand pe holul institutiei. Isi ridica privirea si atunci observa un baiat roscat, cu ochii rosii, cum trece pe langa el zambind. Se opri pentru a doua oara si imaginile incepura sa curga in mintea sa. Imagini ce nu le mai vazuse pana atunci, insa care de fiecare data se adevereau. Se propti de perete si deschise gura incepand sa murmure ceva. Lacrimile ii curgeau fara sa-si dea seama, insa el nu vedea ce se intampla in fata lui, ca si cum ar privi printr-un alt univers. Totul era rosu si o voce slaba spargea acea liniste infricosatoare.

“ Ucide, ucide…â€

Baiatul isi musca buza atat de tare incat sangele incepu sa iasa la iveala. Simti o intepatura la obraz si atunci il vazu pe baiatul de care se ciocnise, privindu-l disperat.
- Eu…
Atat mai zise Kanou si lesina
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Moonsparkle
post May 15 2009, 10:42 PM
Post #2


Horrific Member
Group Icon

Group: Mod Sempai
Posts: 1.839
Joined: 17-March 06
From: The Great Indoors
Member No.: 2.295
Points: 4.059
Gender:



Cu scuzele de rigoare, eu nu am citit decat ultima parte si anume:

Baiatul isi musca buza atat de tare incat sangele incepu sa iasa la iveala. Simti o intepatura la obraz si atunci il vazu pe baiatul de care se ciocnise, privindu-l disperat.
- Eu…
Atat mai zise Kanou si lesina


dar sa zicem ca a fost destul de interesant, cu exceptia faptului ca "baiatul" si "baiatul" nu merg prea bine impreuna, creeaza confuzie. Si pune punct. Finalul e lovitura cheie. :P

asaaaa, de ce tineam eu neaparat sa postez la topicul asta pentru ca atunci cand am citit titlul mi-am amintit instant de un site foarte interesant :D hereyago
User is offlineProfile CardPM
Go to the top of the page
+Quote Post

Reply to this topicTopic OptionsStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
 

Anime in Romania
Muza-chan.net
Anime-Club Circle
Diclonius Subs


Termeni si conditii de utilizare
Hosting provided by Forbin

Lo-Fi Version Time is now: 28th March 2024 - 09:37 PM
| Home | Help | Search | Members | Calendar |