Loaza absoluta
Group: Mod Sempai
Posts: 1.529
Joined: --
From: Bucuresti
Member No.: 857
Points: 2.776
Gender: 
|
Sistemul de invatamant japonez
- prezentare generala - problemele invatamantului in Japonia -
Prezentarea generala
Sistemul de invatamant nipon are o structura 6-3-3-4 (adica 6 ani scoala elementara, 3 ani gimnaziu, 3 ani liceu si 4 invatamant superior). Obligatoriu sunt 9 ani, adica scoala elementara si gimnaziul. In cea ce priveste performantele, japonezii se situeaza pe primele locuri cu 100% din populatie avand educatia obligatorie de 9 ani, si foarte aproape de 0%, procentul de analfabeti. Cu toate ca nu este obligatoriu, liceul se bucura de prezenta a 96% din populatie, in marile orase acest procent ajungand la 100%. Acest lucru nu inseamna ca fiecare isi permite luxul de a alege liceul, majoritatea multumindu-se cu a doua sau a treia varianta din lista preferintelor.
In ceea ce priveste universitatiile, in 1998 erau 98 de universitati de stat, 53 universitati publice (finantate partial de stat) si 425 de universitati private. 46,2% din studentii care termina liceul sunt acceptati la facultate (comparativ: 48.6% in S.U.A.; 56.4% Marea Britanie, 34.3% in Germania).
Anul scolar incepe in aprilie, si cel putin in licee si universitati este structurat in 2 semestre, cu vacante de 6 saptamani in perioada de vara, una de anul nou si 2-4 saptamanii vacanta de primavara, de sfarsit de an scolar. Cu toate acestea, raportat la restul lumii, studentii japonezii sunt nevoiti sa faca o multime de teme in aceste perioade.
Un aspect foarte diferit fata de universitatiile din intreaga lume este ca, in Japonia, admiterea la facultate joaca un rol foarte important, fiind considerata foarte grea, un slogan la moda acum cativa ani fiind: ?4 intra, 5 pica?. Se spune de asemenea, ca cei care dorm mai mult de 4 ore pe noapte in perioada admiterii nu vor intra. Examenele de admitere consta in doua probe (examene distincte), unul identic la nivel national (se poate echivala cu bacalaureatul la noi), dar si examinarea institutiilor in parte (de profil). Concurenta pentru a intra in universitatiile de prestigiu este foarte acerba, iar foarte multi tineri inceraca 2-4 ani la rand. In aceasta perioada acestia invata in scoli suplimentare (fenomen ce se asemana cu meditatiile particulare la noi, insa putin mai organizat, despre care voi discuta putin mai jos).
De asemenea, din 1985 a inceput sa functioneze si sistemul de invatamant la distanta, prin infiintarea unei universitati (University of the Air) de catre fundatia British Open University, fiind finantata in proportie de 70% de catre stat.
Studiile superioare se platesc. Taxele sunt mult mai mici insa in cazul universitatiilor de stat, in raport cu cele particulare. Exista de asemenea si scoli primare, gimnazii si licee particulare care necesita taxe de scolarizare. Taxele la o universitate de stat variaza in jurul sumei de 500.000Y (5.000$) pe an, iar in cazul universitatilor private pot ajunge la dublul acestei sume. Un procent infim de studenti de la universitatiile de stat beneficiaza de burse sau scutirea taxei de studii, binenteles pe principiul performantei.
Cu un an inainte de terminarea universitatii, incepe febra cautarii slujbei (job hunting). Asta conduce ca majoritatea studentiilor sa-si stie locul de lucru inainte de terminarea facultatii. Surprinzator este ca un procent de aproape 100% se angajeaza in cadrul companiilor, nici unul nu indraznind sa porneasca o afacere sau sa considere alt drum in viata. Aceasta mod de viata imi pare foarte asemanator de adevaratul ?vis american?: o slujba, o nevasta, o casa, 2 copii si o masina.
Probleme in sistemul de invatamant nipon
Sistemul de invatamant nipon a fost astfel structurat incat sa produca indivizi calificatii pentru productie de calitate. Cu toate ca la prima impresie pare un scop justificat, exista foarte multe aspecte negative cu care a inceput sa se confrunte Japonia. Sistemul de invatamant la ora actuala este in stadiul de reforma.
Partile negative a stucturarii actuale sunt ca indivizii produsi au devenit mai putin capabili sa judece si sa i-a decizii singuri, au devenit mai putin inovativi si setea de cunoastere s-a diminuat, cunoasterea devenind o povara, o obligatie. Aceste aspecte, se manifesta prin refularile adolescentiilor: violenta in scoli crescand simtitor in ultimii ani, ajungandu-se deseori la crime. Primele decizii au fost deja luate, insa nu se pot observa inca imbunatatiri. Spre exemplu, s-a scurtat saptamana la 5 zile de scoala, iar numarul de ore s-a redus si el la o medie de 6 ore/zi. Totusi, studentii si elevii, sunt fortati de societate sa invete pentru a ajunge in universitati, deci dupa 6 ore pe zi de scoala, acestia mai studiaza la scoli suplimentare (?cram schools?) de 2 pana la 5 zile pe saptamana cate 2 sau 3 ore.
Aceste scoli suplimentare (juku) s-au dezvoltat enorm de mult in ultima perioada. Cu toate ca exista intr-o forma legala, oricine poate infiinta o asemenea scoala, nimeni la ora actuala nu are o statistica a numarului acestora. Aceste scoli isi propun sa pregateasca studentii pentru examenele de admitere ale universitatilor si a inceput sa devina o afacere foarte profitabila. Profesorii clasici sustin ca studentii nu sunt atenti la ore, de aceea este nevoie de ore suplimentare, iar parintii considera ca sunt necesare orele suplimentare pentru ca ei nu au timp sa controleze temele copiilor.
Cu toate ca admiterea la universitati necesita un efort exagerat, terminarea acestora necesita uneori numai prezenta. Binenteles ca exista o oarecare libertate a profesorilor de stabilire a metodelor de examinare, insa, asa cum spuneam in majoritatea cazurilor prezenta este punctul forte. Este o priveliste normala ca 15% din studentii care iau parte la un curs sa doarma...
Societatea japoneza se confrunta cu o majora problema in ultimii 10 ani. Si anume scaderea natalitatii. Aceasta se rasfrange asupra invatamantului, deja fiind necesara inchiderea a numeroase scolii. Universitatii nu au fost inca inchise, dar a scazut concurenta la examenele la admitere. Nu este inca o problema majora in acest caz, dar profesorii sunt ingrijorati de faptul ca prestigiul universitatilor si, implicit calitatea indivizilor rezultati va scade.
Bursa Muncii
In Japonia, viata profesionala este mult diferita de cea intalnita in Europa sau America. Voi incerca in urmatoarele randuri o analiza a felului in care ea se desfasoara aici, in tara soarelui rasare, insistand putin pe diferentele de ceea ce suntem noi obisnuiti.
Cred ca ar trebui sa stiti ca economia Japoniei a cunoscut un apogeu in 1992, efect economic cunoscut sub numele de ?buble economy?. Acest efect, experimentat in mai multe locuri pe glob presupune o crestere economica rapida, urmata apoi de o cadere inevitabila la fel de rapida. In 1992 in Japonia, rata somajului era la procent de 2.2%, iar in ultima decada acesta a crescut brusc la 5.4% in 2002. De abia in 2003, acest indicator arata o oarecare imbunatatire (scadere) la un procent de 5.1%. Dar, analizand putin distributia acestei cifre, rata de somaj in randul tinerilor este de 10%, cifra ingrijoratoare aici in Japonia.
Un factor binecunoscut care a sustinut ridicarea Japoniei dupa cel de-al doilea razboi mondial a fost cariera pe termen lung intr-o singura companie, ce oferea un mediu stabil, calitatea locului de munca, si un sistem de salariare pe baza vechimii. Acesta este o puternica diferenta fata de Europe de astazi, unde este valabila afirmatia ?cu cat iti schimbi mai des locul de munca cu atat vei avea o cariera mai stralucita?. Acum insa, productia se muta in statele in care salariul mediu pe economie este mult mai mic, companiile japoneze se straduiesc sa-si mentina competitivitatea pe piata, deci se produc numeroase restructurari de personal. Totodata, numarul de proaspat absolventi angajati de companii anual este in continua scadere, iar bonusurile salariale ce veneau odata cu vechimea devin tot mai mici. Urmand acest rationament, un important rol in gasirea unei slujbe este nivelul de cunostiinte - specializare, fiind mult mai usor de gasit o slujba ca expert intr-un anumit domeniu.
Un aspect din ce in ce mai important in bursa muncii in Japonia il joaca asa numitii ?freeters?. Acest cuvant, format din englezul ?free? (liber) si germanul ?arbeiter? (muncitor), defineste acele persoane care nu au un loc de munca stabil, ci lucreaza in diverse pozitii si in diverse locuri. Potrivit unei statistici, in 2002 erau in jur de 2.1 milioane de astfel de lucratori in limita de varsta de 15-24 de ani. Fenomenul ?freeters? caracterizeaza in primul rand studentii, care se angajeaza ca ospatari, vanzatori, soferi, urmandu-si in acelasi timp aspiratiile academice. Totusi, lucrurile nu stau asa de frumos. In 2003, statistici mai exacte facute de Ministerul Muncii japonez, gaseste un numar de 4.17 milioane de astfel de lucratori, cu varsta intre 15 si 34 (incluzand studenti si gospodine). Urmand studiul, s-a constantat ca un procent de 72,2% ar vrea un post de munca sigur, dar nu il gasesc. Cu toate ca majoritatea ?freeter?-ilor sunt tineri, exista cazuri in care pe unii japonezi ii prinde batranetea in asemenea pozitie. Problema apare din faptul, ca de la o anumita varsta, aceasta forma de munca nu mai este rentabila, iar multi dintre acestia ajung ?cersetori?. In 2001 cel mai mare numar de ?freeters? se gasea in grupa de varste 25-29 - un numar de 1.52 milioane, fata de 1998 cand era doar 1.01 milioane, la aceea vreme majoritatea situandu-se in grupa de varsta 20-24. A se face distinctioa dintre termenul de ?freeters? si termenul de ?freelancer?. Cu toate ca au in comun modul de lucru in diverse companii, de obicei ?freelancers? sunt profesionisti intr-un anumit domeniu, pozitia ramanand de obicei aceeiasi. Acestia din urma sunt numai o mica parte din ?freeters?.
Ca absolvent de universitate (asa cum explicam in aricolul cu privire la sistemul de invatamant, la ora actuala, un procent de 45% din tineri urmeaza cursuri universitare), in gasirea unei slujbe se urmeaza un ?ritual? putin neobisnuit pentru ochii unui strain. Este denumit ?job-hunting? (vanatoarea de slujbe), chiar daca nu este un cuvant japonez. Cu un an inainte de absolvire, toti studentii sunt prinsi de aceasta febra timp de cateva luni bune, in cel mai bun caz. Pentru ei sunt organizate targuri de slujbe, unde diverse companii isi prezinta realizarile si domeniile de activitate. Cand au ales compania (daca se poate spune asa), studentii aplica pentru anumite posturi, urmeaza interviurile si in final acceptarea. Cei mai buni prind posturi bune dupa preferinte, cei de la mijloc se aleg cu restul, dar binenteles ca sunt multi care nu prind nimic. Acestia se concentreaza asupra unei cariere de ?freeters? in afara domeniului. Din ce in ce mai multe femei urmeaza aceiasi cale in cariera ca un barbat, insa multe vor renunta la ea in urma casatoriei.
Pentru straini in Japonia angajarea pe termen lung la o companie japoneza este greoaie. Poate ca s-ar reusi obtinerea unui post, insa mentinerea va fi mult mai grea. Diferentele de mentalitate sunt imense, modul de lucru este un alt impediment, dar nu in ultimul rand nationalismul japonezilor. In ultima perioada, datorita faptului ca viata incepe sa se ingreuneze pentru japonezii de rand, strainii in Japonia sunt priviti oarecum cu invidie, cel putin in posturi fixe. Insa, o adevarata industrie incepe sa se dezvolte in domeniul invatarii limbii engleze. Exista numeroase scoli private de limba engleza, iar in ultima perioada scolile nationale incep si ele sa apeleze la profesori de limba engleza straini, de preferinta nativi. Acest tip de slujba este foarte cautata atat ca si cariera (full-time) cat si cu norma scazuta (part-time) si foarte bine platita, pentru nivelul de calificare necesar. Exista, de asemenea un interes crescut pentru lucru sub forma de contract pe o anumita perioada, in diverse domenii, dar aceasta posibilitate este valabila numai in cazul profesionistilor (activitate cunoscuta uneori sub numele de ?freelancer?). In asemenea cazuri, japonezii sunt fericiti sa aibe ceva de invatat de la straini (de-a lungul istoriei acesta a fost modul in care au avansat - invatand de la altii) si de ce nu, orice companie ar fi interesat de costurile reduse ale acestor contracte, in contrast cu investitiile intr-o slujba fixa. Pentru majoritatea tipurilor de slujbe explicate mai sus este necesara cunoasterea cel putin la nivel de incepator a limbii japoneze. Insa, o alta varianta ar fi gasirea unei companii straine in Japonia, caci au inceput sa apara destule, dar majoritatea au doar birouri pentru obtinerea de contracte si cateva servicii de baza. In acest caz, in aceea firma vor fi majoritatea straini, sau cel putin, se va vorbi engleza.
Studii in Japonia
- STEP - Manbukagakusho -
Programul STEP - schimb de studenti pe termen scurt in Japonia
Initiat in 1995 de catre guvernul japonez, are ca scop creearea unor contacte intre universitati si imbunatatirea schimbului de studenti, deci de cultura. Este finantat de catre Ministerul Educatiei, Culturii, Sportului, Stiintei si Tehnologiei din Japonia si administrat de AIEJ (Association of International Education Japan).
In general, prin student STEP se intelege un student inmatriculat la o universitate din tara sa natala, care vine in Japonia pe termen scurt pentru studiu, in cadrul unui contract dintre cele doua universitati (de unde pleaca si unde se duce). Studentul ramane inmatriculat pe toata perioada studiilor in universitatea de la care a plecat, petrecand de regula mai putin de un an intr-o universitate sau alta institutie din Japonia sau in alte parti ale globului. Scopul nu este in mod direct obtinerea unei diplome, ci studiul unei limbi straine si experimentarea unei noi culturi. Studentul va primi credite, care pot fi echivalate la intoarcerea inapoi, dar si indrumare in campul sau de cercetare. Cursurile au loc in limba natala a studentului sau intr-o limba de circulatie internationala, de obicei limba engleza.
Programul ofera asistenta atat studentiilor normali, cat si studentiilor master sau doctorat. La ora actuala este acordat un numar de 1950 de astfel de burse de studii anual. Perioada de studii este de mai putin de un an de zile, sunt acceptati studenti de la orice universitate (publica sau privata, cu conditia existentei unui contract intre universitati) iar acestora le este acordat un bilet dus-intors, o alocatie lunara de 80.000JPY, precum si un supliment de instalare de 25.000JPY.
Mentionez inca o data ca, pentru a beneficia de o astfel de bursa este necesar un contract intre universitatea mama si universitatea pentru care se aplica. Programul este implementat in toate universitatile publice (de stat) din Japonia, fiecare avand un contracte cu cel putin 5 alte universitati din lume. Eu personal, nu cunosc decat un astfel de contract incheiat de o universitate din Romania si anume:
Universitatea ?Politehnica? Timisoara - Tokyo University of Agriculture and Tehnology (din 1998)
Pentru mai multe detalii cereti informatii la secretariatele universitatiilor romane (una) ce sunt incluse in acest program. Va rog sa ma anuntati daca cunoasteti alte astfel de contracte incheiate de universitati din Romania.
Bursa de studii in Japonia - Manbukagakusho
Initiat in 1954 si finantat in intregime de guvernul japonez, mai mult de 55.000 de studenti au beneficiat deja de acest tip de bursa. In may 2002 se numarau un numar de 9.000 de beneficiari ai acestei burse in Japonia.
Exista 7 tipuri de burse tip Manbukagokusho: studenti-cercetatori, studenti in pregatire pedagogica, sudenti nelicentiati (normali - undergraduate), studenti in domeniul culturii si civilizatiei nipone, studenti in domeniul tehnic (inginerie), studenti speciali si YPL (Young Leaders? Program - pentru viitori lideri nationali).
Pentru orice student strain care aplica pentru acest tip de bursa exista doua variante: recomandat de Ambasada Japoniei in tara natala sau recomandat de Universitatea pentru care aplica.
Pentru a aplica ca student cercetator, varsta maxima este de 35 de ani, trebuie sa fi absolvit minim nivelul universitar sau in curs de absolvire (se poate aplica inainte de absolvire, cu conditia sa termini inainte de inceperea contractului de bursa) si nu este limitata la un anumit domeniu de activitate. Pentru a aplica ca student pedagog trebuie diploma de absolvire in domeniul pedagogic si trebuie experienta de minim 5 ani de predare in invatamantul primar, gimnaziu sau liceu (nu sunt acceptati aplicanti care lucreza ca profesori universitari, iar limita de varsta este din nou 35 de ani). Ca student nelicentiat, limita de varsta este intre 17 si 22 de ani, sunt necesari 12 ani de scoala iar nivelul echivalent sa fie cel putin al liceului (include, de asemenea, studenti in curs de absolvire a liceului). Studentii in cultura si civilizatia nipona trebuie sa se incadreze in limita de varsta de 18-29 ani si sa fie inmatriculati pe toata durata programului in universitatea mama in domeniul Studii Japoneze (daca domeniul de studii nu este Japonia, se poate aplica pentru programul STEP). Studentii in inginerie si cei speciali au aceleasi cerinte ca cei nelicentiati, numai ca sunt necesari numai 11 ani de scoala (incepand cu scoala primara) in cazul studentilor in domeniul tehnic. Studentii YPL (Young Leader? Program) trebuie sa fi tineri administratori de la o alta universitate din Asia sau din alta parte a globului care ia parte la acest program, si care sunt asteptati sa joace un rol important ca lideri nationali in tara de origine. Este necesara o diploma de absolvire a universitatii sau colegiului, si intre 3 si 5 ani experienta in administratie. Este necesara recomandarea unei institutii, care va fi la randul sau evaluata de organizatorii acestui program.
Duratele de studii variaza intre 6 luni si 4,5 ani in functie de tip. Este asigurat un bilet de avion dus-intors, un supliment de instalare de 25.000JPY si o bursa de 179.000JPY sau 139.000JPY, in functie de calificare si tipul programului
cred ca o sa intereseze pe cineva...poate..>_<
|
Japonia Azi, invatzamant,bursa muncii,studii in Jap
Oct 14 2005, 06:15 PM
