Outline · [ Standard ] · Linear+ Ikebana - Arta aranjamentului floral

Ikebana, Kado sau Seika reprezinta maiestria aranjamentului floral.Maiestria, in sensul de arta, ritual supus unor exigente de-a lungul veacurilor, taina unei ambiante aproape sacre, asemanatoare Ceremoniei Ceaiului(Cha No Yu - despre care voi mai reveni).
O liniste creatoare patrunde in camera unde are loc aranjamentul floral.Florile sunt selectionate dupa tulpina si forma, linia ei fiind mult mai importanta decat culoarea.Stridenta cromatica, supra-dimemensionarea, ii repugna omului japonez.Ceea ce europeanului i se pare frumos, prentru japonez poate fi considerat ca fiind lipsit de simt artistic.Florile folosite sunt cele care nu au inflorit inca.Sunt preferati mugurii, frunzele, muschii, tijele de plante.Aranjamentul floral a fost transmis de budistii chinezi cu 14 secole in urma.Japonezii au inaltat aceasta traditie pe cea mai inalta culme.
Primul care a folosit arta aranjamentului floral a fost printul Shotoku(574 - 622), initiat de Ono no Imoko, fondatorul scolii Ikebobo.De-a lungul timpului, Ikebana a devenit tot mai rafinata.S-au dezvoltat scoli si stiluri derivate din prima forma, perfectionandu-se si gasindu-si noi adepti.
Un moment de seama a scolii aranjamentului floral l-a constituit perioada domniei shogun-ului Yoshimasa Ashikaga, intre anii 1435 si 1490.Om deosebit de instruit, cult, adept al simplitatii, al liniei, a avut initiativa in construirea Pavilionului de Argint(Ginkakuji), sprijinit fiind in munca sa de celebrul artist Soami, care s-a numit ulterior Seiwa.
Spirit intreprinzator, bun organizator de petreceri, apreciind eleganta rafinata, shogun-ul a incurajat si a practicat "Furyu no asobi - aranjamentul elegant" si Ceremonia Ceaiului, considerand ca numai astfel puteau fi imbinate starea de liniste interioara cu cea a meditatiei si a integrarii in natura.
Continuand cultivarea frumosului, shogun-ii Nobunaga Oda si Hideyoshi Toyotomi ridica scoala aranjamentelor florale la rangul arta.Cel mai de seama reprezentant al Ceramicii Ceaiului si al Aranjamentului Floral, cel care va influenta definitiv si-l va ridica la rangul de arta, va fi Sen no Rikku.
In secolul al XVii-lea se dezvolta un puternic curent innoitor, transformand Aranjamentul Floral in arta traditionala, conturandu-se forma cunoscuta sub numele de "Rikka".Cel care a avut o influenta hotaratoare a fost Ikebono Senko.Scoala Ikebono considera ca omul este mai presus de toate...


(extras si adaptat din "Sa vorbin rapid limba japoneza", ed. Senaget, 2002)

Nu stiu daca a mai vazut cineva emisiunea care a fost si pe TVR2 si pe Prima, la care a fost invitat ambasadorul Japoniei in Romania impreuna cu sotia sa.
Pe langa ritualul ceaiului, sotia ambasadorului ne-a aratat si cum se poate crea un aranjament floral. Am fost uimit de felul in care se prind florile (trandafirii in cazul acesta), acestea sunt infipte intro chestie cu tepi de pe fundul vasulul. Totul se face dupa nu stiu ce schema...florile sunt inclinate la unghiuri bine stabilite...


later edit: am gasit ceva pe un site...aranjamentul este de tip Moribana

http://www.jinjapan.org/kidsweb/virtual/ik...e-moribana.html

am vazut si eu emisiunea (pacat ca nu de la inceput), si ma uitam la aia cum punea florile si ziceam cai vrajitoare..:D... a fost foarte misto si foarte reusit.

:wub: Se spune ca extremorientalii au descoperit fata eterna a lucrurilor urmarind(observand) florile pe intreg parcursul vietii lor, de la nastere(semanare), crestere si pana la maturizarea exprimata prin inflorire si fructificare. Sintagma"florile sunt frumoase pentru ca sunt efemere"aoartine, de asemenea filosofiei orientale, efemeritatea fiind un principiu propriu al esteticii japoneze, exprimat cel mai bine prin arta florala cunoscuta in toata lumea prin numele de IKEBANA.

Japonia, pamant unic prin frumusetea contrastelor naturale, este patria unor oameni extrem de sensibili, sensibilitate izvorata probabil din particularitatile acestui peisaj. Structural, japonezii se lasa coplesiti de simtamintele si emotiile lor in raport cu natura. Pentru ei natura este divina si numai ea poate prezenta frumosul adevarat.

In dragostea sa pentru natura, japonezul nu va rupe (culege), niciodata, o floare la intamplare, ci numai in consonanta cu compozitia pe care o imagineaza spiritul sau. Calugarii budisti strangeau florile rupte in urma unei furtuni, pe care le puneau pe apa si incercau sa le tina in viata cat mai mjult posibil.

In evolutia sa, IKEBANA a cunoscut trei etape importante, despre care va voi vorbi data viitoare :D

(Elena Selaru, "Arta florala", ed.CERES, Bucuresti 2004)

Arta aranjarii florilor isi are originea intr-un obicei budist preluat de la chinezi in secolul 7. In fata altarului budist se asezau ofrande care constau in : un vas cu tamaie , o lumanare si un vas cu flori. Aceste flori erau asezate cu tulpina principala in mijloc, de lungime 1 1/2 cat vasul, iar in stanga si in dreapta tulpinii principale se plasau 2 tulpini secundare, de lungime egala. Din acest stil de aranjare a florilor a evoluat stilul RIKKA.
Stilul Rikka ar fi aparut in anul 1462 , fiind inventat de maestrul Senkei Ikenobo. Cuprindea 7 ramuri, fiecare simbolizand cate un element peisagistic: ryo, un varf de munte, gaku, un deal, ro , o cascada, shi un oras, bi, o vale, yo partea pozitiva, in partea negativa.
Stilul Rikka actual cuprinde 9 ramuri, dintre care cele mai importante sunt Shin, Soe si Hikae. SHIN poate fi plasata vertical sau oblic , insa pozitia ei determina aspectul intregului ansamblu. Shin confera inaltime, iar Soe volum.
Uke este plasata in partea negativa Shin.
Soshin se afla in centru aranjamentului , sugerand pace sufleteasca.
Mikoshi porneste din spatele shoshin si se aseamana cu un munte situat in departare.
Hikae se afla in partea opusa lui Uke , si de aceeasi dimensiune, conferind volum si adancime aranjamentului.
Nagashi se aseamana cu o cascada iar punctul sau de origine trebuie ascuns. Do este o ramura care ascunde punctele de intersesctie ale celorlalte ramuri.
Maedoli este plasata in partea din fata a aranjamentului, conferind volum.

In secolul 16 , odata cu dezvoltarea ceremoniei ceaiului , a aparut un nou stil , foarte simplu numit Nageire. Originalitatea sa consta in aranjarea unei singure tulpini intr-o vaza.
La sfarsitul secolului 17 apare stilul Shoka sau Seika, din simplificarea stilului Rikka. Aranjamentul in acest stil cuprinde 3 tulpini pozitionate in forma unui triunghi asimetric. Se incearca redarea esentei plantei respective. Cele 3 ramuri au fost denumite simbolic Ten- cerul, CHI- pamantul si JIN- omul.
Toate aranjamentele au o baza unde plantele se ridica din apa desfrunzite, deasupra vasului, trasatura numita mizugiwa.
In perioada Meiji, Ohara Unshin, fondatorul scolii OHARA inventeaza un nou stil , MORIBANA, cu tulpini joase in vase joase, plutind deseori deasupra apei. Stilul incearca sa reproduca habitatul natural al plantelor.
Dupa Al Doilea Razboi Mondial, Scoala SOGETSU creaza noi tipuri de aranjamente decorative utilizand principii Ikebana, insa folosind si alte materiale decat florile.
In prezent exista 3000 de scoli de ikebana in Japonia, cu 15-20 milioane de studenti, in majoritate femei.
Materiale folosite : vasul cu apa- kabin, florile, un suport , cel mai popular fiind kenzan, foarfeca pentru taiat plantele.
Scoli principale : Ikenobo, Ohara, Sogetsu.